Ciprul este ca si steagul sau – luminos, cald, solar, primitor…
Ne-a asteptat cu peste treizeci de grade, cu Mediterana stralucind linistita si putin adanca pana departe, in larg, cu nisip fin, fara urma de scoica, cu traditie – meze de peste si fructe de mare de la Jorgos-ma ;)-friend, cu verde de Nicosia si turcii din nord, cu Eva si broscuta cantatoare, cu ferestre, usi si iar usi, cu seara cipriota, dansand pe terasa si in strada, cu pahare pe cap si servetele in aer, cu piscina de pe acoperis si traficul aerian surpriza de deasupra, cu relaxare si apropiere, liniste si dragoste, cu tur de oras plin de aventura, flori, ziduri si palmieri in amurg, cu pasi pe covor de moschee, cu discutii grele si interminabile despre adolescenti, cu seara texana si razboiul ei muzical dintre rusi si americano-englezi, cu pisici, pisici, pisici… soareci si oameni.
Dar fara masina cu volan pe dreapta si sofat solicitant, fara festivalul si drumul vinului, fara sate pitoresti, fara Afrodita si golful ei, fara flamingo pe lacul sarat, fara…
Din spuma acestui fără s-a nascut visul de a mai strabate o data drumul. Si cand ma gandesc ca, initial, Insula iubirii nici macar n-a fost un vis, ci doar o destinatie adaugata mai tarziu Caietului, intregind ideea de calatorie…
Un februarie-martie cu carnaval sau un aprilie-mai cu colonii de flamingo pe lac?
*
Acum imi pot permite unul nou, scriam candva…
sursa foto: aici
flamingo, lac… mai e vreun loc si pentru mine? adevarul este ca cei mai frumosi si multi flamingo din viata mea am vazut in… suedia. asa ca pe oriunde poti gasi ceva minunat; si unde mai pui ca sunt si roz… 🙂
nu ca barbie, ca nu avem cui sa dam, noi fiind parinti de baieti, ci ca de camasi discrete, de adolescenti frumosi…
hai c/am zis/o!
E loc, sigur, dar se da numai la pachet cu 100 de vise scrise in Caiet.
(fara zambareti)
N-am vazut pana acum flamingo. Lucrurile nu se-ntampla de la sine, asa ca voi avea eu grija de asta… 😉
Daca a fost si cu pisici, pisici, pisici si soricei trebuie ca a fost una din cele mai frumoase vacante care pot exista.
Stii pe cineva care preda lectii de visat? Am background bun… 😉
In Cipru sunt pisici pe toate drumurile, Cristina, dar nu vezi coada de caine. Am cautat explicatii si le-am gasit pe undeva, nu mai stiu unde: „Se spune ca pisicile au fost aduse in Cipru de imparateasa Elena. Fiind in vizita aici, a fost uimita de numarul mare de oameni si animale muscati de serpi veninosi. Reintoarsa la Constantinopol, a trimis un vapor cu pisici pentru a ajuta la starpirea serpilor. Vaporul a acostat la Capo Gata (Capul Pisicii). Acum, in apropierea acelui loc, drept marturie a vremurilor trecute, se inalta Manastirea Sfantul Nicolae al Pisicilor.
Limasol este chiar un oras al pisicilor. Ocrotite de municipalitate, faleza este a lor. Aici cainii duc intr-adevar o viata de caine, cu oprelisti cat cuprinde, ca nu cumva sa sperie vreo pisica vagaboanda…”
Cat despre soricei, ei au fost doar in gandurile mele, alaturi de oameni…
Lectii de visat? Dau eu! Poti sa-mi zici „doamna fofesoara” 🙂
P.S. Pardon, una dintre cele mai frumoase vacante… urmeaza! 😉
[…] desi nu stiam ce avea sa urmeze – se pare ca l-am nimerit. Paris, Viena, Chisinau, urmate de insula Mediteranei si insulele Pacificului… toate sunt dovada unei potriviri intre dorinta arzatoare si asezarea […]
[…] dorit intalnirea cu zburatoarele roz-albe si ma-ntrebam de curand daca sa apuc iar drumul spre insorita Insulă a Iubirii. Primavara, prin aprilie-mai, cand […]