Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Radu’

Tăcerea si tandreţea sa-ti fie vesnic arme, ma invăţa Radu acum ceva timp. M-am tot intrebat, de atunci: de ce… tăcerea??

Un proverb texan zice, pe buna dreptate, ca Dumnezeu ne-a dat doua urechi si o singura gura ca sa vorbim mai putin si sa ascultam mai mult. Vorbind nu poti invata prea multe, pentru ca auzi… doar ceea ce stii deja! Inveti multe cu adevarat tacand si ascultandu-l pe cel de langa tine, care te poate imbogati cu experientele traite si lectiile de viata dobandite, ridicand intrebari la care-ti vei putea raspunde sincer doar daca inveti sa asculti. Sa TE asculti in liniste!…

Am prins din zbor ideea ca nu mi-ar strica nici mie sa ma perfectionez in acest sens, iar 2012 mi-ar putea fi Anul ascultarii cu măiestrie, conform obiceiului casei. Am facut chiar si primii pasi pe drumul asta, dand la schimb picatura de sangvinic exuberant din mine pe una de melancolic linistit, gata sa asculte, sa-si noteze si sa deprinda. (Altfel spus, tac mai mult ca inainte… la cursul de dans! Ascult, ma straduiesc sa retin, sa redau si… sa râd mai putin, ca râsul ingrasa, vorba profului ;))

Cu toate acestea, cred ca tacerea nu-i mereu de aur. Uneori e doar orgoliu fara margini. Alteori timiditate, lipsa abilitatii de comunicare, nestiinta, nepasare sau, pur si simplu, minciuna prin omisiune. Dată ca raspuns, de cele mai multe ori ea naste confuzie, lasand loc interpretarilor, iar eu am nevoie in viata de altceva – de acea mica certitudine pe care Valsis mi-a cerut-o cu ani in urma. Tacerea e a doua putere a lumii, dupa cuvant, zicea cineva. Acest după imi pare a fi cheie.

*

Tacerea din Tabakeră mi-a fost armă in aceasta prima luna a anului. Armă contra orelor de noapte nedormite, petrecute de multe ori in fata monitorului si a orelor de zi traite sedentar in fata aceluiasi ecran. Am fost aleasa rubeolei si a scenei, dar am ales si eu – noi obiceiuri, la nou an: somn odihnitor, o altfel de alimentatie, sport insotind dansul, ganduri straine, prieten euforic si destept la drum de seara. Mi-as putea numi tacerea de ianuarie parte din Anul lucrurilor noi?

*

Doar pasarile si valurile au liber la ciripeli si soapte spre tarm rostogolite. Exista zburatoare viu colorate, dar nu sunt serpi atacatori sâsâiţi. Si e ocean nemasurat, dar niciun pescarus galagios…
Caci in Hawaii legile cer liniste. Fara panouri publicitare care sa vorbeasca ochilor tai sau claxoane zgariindu-ti urechea. Am gasit in Insule acea tacere respectuoasa, inconjurand măreaţa opera a naturii. Si mi-a placut, dar…

…legea pe care-o recunosc drept intelepciune a fiecarei clipe este una de Nobel: vietile noastre se incheie in ziua cand ramanem tacuti in privinta lucrurilor care conteaza.

Foto: Isis

Read Full Post »

Marti, 13? Zi cu ghinion? Nuuu, doar celalalt treisprezece norocos…

Acum cativa ani ajungeam pentru prima oara la spital – ghinion. Aduceam pe lume primul meu copil – noroc. N-a fost sa fie Ilinca – ghinion. Era un baiat mare, sanatos si dorit – noroc. N-aveam de niciunele – nici bani, nici casa, nici parinti aproape… niciun ajutor – ghinion. Il aveam pe Dumnezeu si credinta ca acesta ii face cuib pana si berzei chioare, daramite noua – noroc. Nu stiam cum sa iubim si ce sa facem cu un copil – ghinion. Dar stiam cum sa ne iubim noi – noroc…

Azi? Ghinionul pe care-l gasesc este ca ne mai certam cateodata. Dar va trece ea si adolescenta asta teribilista – maaare noroc!

*

In primele zile ale anului trecut, in clipa de liniste a inceputului nou, stand toti patru in sufragerie, indrazneam, şugubăţ:
– Hai sa mai facem si noi un copil – o fetita!…
Eu zic sa-l facem in acelasi timp cu Radu, mi-a raspuns Valsis amuzat.
Radu ne-a dat replica instantaneu, relaxat, dar cu o mina foarte serioasa:
– Păi… sa va pregatiti, ca eu am de gand sa ma misc repede!

Suntem presati de timp, deci – ghinion. Se pare ca vrea sa fiu o bunica tanara – noroc. Desi… zice vorba ca lucrurile se cumpanesc dupa desavarsire, nu dupa repeziciune Eu, pana una-alta, i-am strecurat discret aseara prin toate buzunarele cateva pliculete de… protectie! Doar are, mai nou, 18 ani. Si-l iubesc.

*

In ultimele zile ale anului trecut, aniversandu-ne majoratul casniciei, indrazneam iar, tot şugubăţ:
– Acum suntem majori ca soţi, poate face fiecare dintre noi ce vrea, nu?

Valsis a râs, dar nu mi-a raspuns. Ma-ntreb eu azi, el m-o fi inteles? Ma refeream la… a vizita eu Insulele si a se lasa el de fumat, evident. 😉
Pana una-alta, ma gandesc sa-i strecor si lui azi ceva prin buzunare. Ca doar il iubesc si pe el…

*

Arborele Insulelor mele este kukui-ul, considerat simbol al pacii, protectiei si iluminarii, caci nucile sale contin un ulei inflamabil, putand arde ca niste lumanari. Din ele se fac ghirlande care, desi nu le intrec in frumusete pe cele de flori, trec insa cu notă mai mare proba timpului.

Daca Radu mi-e bratara de flori de pe mana dreapta, Valsis e kukui-ul vietii mele…

sursa foto: Google

Read Full Post »

Mami, vreau sa merg la concertul Bon Jovi, mi-a zis Tudor acum ceva luni.

Ce stii despre muzica lui Bon Jovi? l-am intrebat.

?! Nimic.

– Pai atunci de ce vrei sa te duci? La concert mergi cand esti fan, in primul rand. Ia cauta tu piesele, asculta-le si mai vorbim dupa… De fapt, cred ca ati putea incerca sa va obtineti biletele implicandu-va un pic. Sunt concursuri online, avand ca premii invitatii sau bilete la concert. Ati putea participa amandoi, incercand sa va castigati locul… 😉

Asa ca s-au jucat putin, scriind cate un scurt text in engleza, avand ca titlu piesa It’s my life. Continutul era la alegerea fiecaruia, dar, conform cerintei, aveau sa fie folosite in text cel putin zece titluri de piese din repertoriul Bon Jovi.
Desi Radu nu era mare amator de concert, a acceptat si el provocarea. Dincolo de eventualele greseli gramaticale sau de exprimare, am zambit – faceam, impreuna, inca un pas pe drumul cunoasterii.

*

I Always Imagine myself to be the best. Everyday, people ask me Who I am and I always say: I am the King of the Mountain!
Someday, I want to take the Mystery Train to the River of Love and never say goodbye to it. Someday might be tonight. It’s my Life and, for the Next 100 Years, I want to Have a Nice Day and to be covered by the Blaze of Glory.

Sunt cuvintele unui adolescent-copil.

The thing that most matters in life is love, that Mystery Train which steals your sanity and takes over your mind, leaving you Misunderstood Everyday. It’s overpowering, it’s intense, and it strikes when you expect the least… You consider yourself King of the Mountain, king of any mountain. I could give 100 Reasons why Love is one Ballad of Youth and every Ordinary people should bath in the River of Love at least once in their lifetime.

And I, yes, I’ve Always been In & Out of Love. The Interlude of my life has been like any other’s. But These Days everything’s different. It started several years ago, in the prologue of teenage, when nobody should be Without Love. Little childish love stories come and go, and so it was for me. The turning point was the beginning of high school. It started as a great romance, which I Believe(d) it would last for the Next 100 Years, but it turned out I was terribly wrong. It was a Crazy Love, but The Fire Inside burnt too fast and too soon. I managed to get past that Edge of a Broken Heart and in a short while the Bells of Freedom rang again. Yet I didn’t like it that way… Thus, One Wild Night, one Silent Night, I found Sympathy for another girl and shortly after I fell in love with her.

A story that goes on even today…

Sunt cuvintele unui adolescent-barbat.

*

Eu nu pot asterne acum cuvinte despre viata mea, dar o pot simti altfel…

Read Full Post »

Ce-ti scriam?

De-ai sti ce greu este sa fii Dumnezeu! Sa poti face multe si sa nu le poti face, totusi… Pentru ca sunt lucruri care-L depasesc pana si pe Dumnezeu – de exemplu, sa imparta sufletul unei femei in doua parti egale! Oricat ar incerca, de oricate ori ar masura inainte de-a taia o data, rezultatul va fi invariabil acelasi: balanta se-nclina intr-o parte. In partea in care a gasit rabdare, foarte multa rabdare, intelegere, dragoste, respect, sprijin, incredere…

Am fost vulcan. Am ramas val. Ai ramas vânt.

Doctore, doctore…

Read Full Post »

– Hai sa gatim urzici! i-am zis.

– Hai! Tu le cureti, eu le gatesc, mi-a raspuns Radu.

Ei, a mea e partea mai grea?! Sa iau pe rand frunzele de urzica, pana nu mai pot de usturimea mainilor?…

– Asta e partea dificila, dupa tine? Oricine poate alege urzicile, nu-ti trebuie cunostinte pentru asta. E doar munca necalificata. Mai dificil e sa le gatesti. Cere pricepere de specialist si nu oricine stie s-o faca…

Avea dreptate. Am tacut si mi-am invatat inca o lectie.

***

Zilele acestea am cam robotit prin si pe langa casa si am cam lenevit pe AICI. Si pe ACOLO. E de apreciat efortul, dar eu stiu ca am facut munca necalificata, ce nu necesita stiinta. Mintea si inima imi stau la altceva… iar asta n-am facut! Mi-e cam dor de scris. Si de vorbit cu oamenii, fata-n fata, la o masa, la o cafea buna ori un ceai. Narav mai vechi…

Pana una-alta, imi beau singura cafeaua sizambesc.

In aceasta pauza de scris, este vorba doar despre… Paris.

Read Full Post »

Pe Radu l-am iubit mult in studentie. De langa el m-a luat sotul meu, purtandu-ma pe brate prin viata. Si nu stiu de ce, dar fiu-meu ii poarta numele… 😉 Prenumele!

La cativa ani dupa terminarea facultatii, intr-o discutie cu Valsis, m-a coplesit nostalgia. Viata ma pusese intr-o situatie in care aveam nevoie de o parere obiectiva, din partea unui om care ma cunostea bine. Valsis era omul potrivit, dar era implicat si posibil subiectiv. Asa ca…

– Ce mi-as dori sa pot vorbi acum cu Radu! i-am zis omului minunat. M-ar ajuta.
– De ce nu-l suni?
m-a intrebat.
Cum de ce?! In primul rand, nu am niciun numar de telefon. Apoi… ??

Adevarul este ca nu ma gandisem serios la Radu, ci era o dorinta exprimata mai mult retoric. Nu aveam numar, trecusera cativa ani in care nu tinusem legatura, fiecare avea familia lui… Dar cat de simplu e sa afli un numar de telefon cand iti doresti! Numai ca pe mine nu ma bantuiau fantomele trecutului. Eu doar imi imaginasem ce binevenita ar fi fost o parere competenta si dezinteresata. Discutia noastra s-a incheiat mai repede decat a inceput. Nici macar n-a fost o discutie, ci doar niste vorbe aruncate la intamplare, intr-un context anume.

A doua zi, Valsis a venit acasa cu o sticla de sampanie.
Ce sarbatorim? Trebuie sa fie vorba despre ceva frumos, daca se lasa cu bauturi spumoase…
Nimic. E pentru tine, impreuna cu asta! M-am gandit ca poate vrei sa mergi intr-o garda, sa stati de vorba.
Si, zambind smechereste, mi-a aratat o foaie alba pe care era scris de mana un numar de telefon. Al lui Radu! M-a naucit gestul, pur si simplu. Un simplu apel dat unui fost coleg de facultate rezolvase problema numarului lipsa. Apoi sampania…

E foarte usor sa judeci un om atunci cand nu-l cunosti. E usor sa gandesti ca voia doar sa vada cum reactionez, ca nu era sincer in darul lui. E usor doar daca nu-l cunosti pe Valsis, un flegmatic linistit, dar dominator, un Leu care nu spune multe cuvinte, dar cand le spune, acestea sunt definitive si irevocabile, precum o hotarare judecatoreasca.

Intr-o zi l-am sunat pe Radu. Era in sala de operatii, in plina interventie. Am stabilit sa mergem in Herastrau, sa stam de vorba. Viata ne aruncase pe fiecare in alt colt: el divortase, eu aveam acasa trei barbati. A urmat si vizita la spital, intr-o garda. A fost o surpriza, asa cum am vrut-o. M-a intrebat scurt:
– Fato, ce cauti aici? Barbatu-tau stie unde esti?
– Sigur ca stie, el m-a adus cu masina!
zic amuzata. Eu l-am rugat.
Si de ce te-a adus? Cum de a acceptat?
– Nu stiu, da’ o sa-l intreb!
am continuat.
Am depanat amintiri, altele decat in parc. Ajunsa acasa, l-am intrebat pe Valsis:
– Auzi, de ce m-ai dus in garda, la Radu?
– Te-am dus la o intalnire cu un prieten vechi si drag.

Cat de simple si firesti sunt uneori lucrurile! Si cat de mult avem tendinta de a le complica inutil!! O intalnire cu un prieten vechi si drag… poti judeca pe cineva pentru asta? Dar cat de usor si superficial judecam de multe ori…

Insa cuvintele care nu mi-au iesit niciodata din minte, ci mi-au devenit principiu de viata, aveau sa urmeze:

– Nu ti-e frica de reintalnirea mea cu Radu? am continuat, curioasa. Celor mai multi barbati le-ar fi…
– Frica? De ce?
Sa te culci tu cu altul nu e cel mai rau lucru care ni se poate intampla.

Inca o lectie pentru mine: iesirea in decor, accidentala sau nu, de o parte sau de alta, nu e cel mai rau lucru care se poate intampla intr-o casnicie. Doamne-fereste de mai rau! zice o vorba …

Asta sunt eu. Asta e Valsis. Asta e relatia noastra. Trebuie ca e iubire, mi-a raspuns acum ceva timp un prieten de pe-aici, la un comentariu.

Si sigur nu e loc de gelozie, ii spun eu azi…

sursa foto: Google

Read Full Post »

Dansaram si tango argentinian!

Se pare ca imi place mult!… Se danseaza in cluburi, unde nu ai spatiu mult la dispozitie, ca urmare bratele nu sunt intinse ca la dansul sportiv, ci sunt tinute apropiat de corp. Patru puncte de sprijin pe partea stanga a ei, mana dreapta tinuta relaxat intr-a lui… Pas inainte exact in locul de unde a plecat piciorul baiatului, pasi mici, apropiati… Tehnica in sandwich, ocho, labaldosa unica sau repetata… Slow, slow, quick-quick-incrucisez… Slow, slow, quick-quick-inchid…

Energie multa, pasiune, apropiere, emotie… mai ales pentru mine, ca-l am ca partener pe Radu. Privesc usor in sus, la cei unu optzeci si la obrazul ce se lasa incet-incet cucerit de barba si nu-mi vine sa cred ca sunt aici, dansand cu el.

Legile sunt facute ca sa fie incalcate, iar visele… ca sa fie implinite!

Doua vise intr-unul singur – baiatul meu si dansul meu! Implinite amandoua! Sunt recunoscatoare pentru atata pace…

Hai sa fie argentinian azi!

Si inca unul, pentru antrenament. Prea e frumos!…

Read Full Post »

Older Posts »