Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘evolutie’

Comparatia ucide. Am invatat si am descoperit.

– Cat ai luat la testul de matematica?
– 7.
– Doar 7?! Ce note s-au mai luat?
– Cativa de 8, 9 si 10. Majoritatea sub 7.
– Si tu n-ai putut lua 8, 9 sau 10?
– De ce ma compari cu ei, cand cei mai multi au luat sub mine?…

– Nu te compar cu ei, dar nici cu multimea. Te compar cu… cel mai bun care poti fi tu insuti. Daca acesta este cel de 7, in regula – de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Dar daca poti fi mai bun de-atat si nu esti, trebuie sa descoperi cauza si sa vezi daca si ce poti sa faci.

*

De multe ori facem greseala sa comparam – ori sa ne comparam! – uitand ca oamenii sunt unici, originali si irepetabili. Uitand ca fiecare isi are drumul si rânduiala lui… Cineva mi-a spus ca asta e calea spre progres, pentru ca vezi unde te afli si, incercand sa-l depasesti pe celalalt, evoluezi. Eu am invatat de-a lungul timpului ca batalia o porti doar cu tine insuti, astfel incat, oricine ar fi invingator… tot tu castigi! De tine depinde schimbarea. Si mersul inainte…

*

Toamna trecuta o incepeam impreuna cu un barbat si-o chitara. Plus trandafiri si vise care mor. Toamnă din nou, impreuna cu un barbat si-o chitara. Cu iz de hibiscus si vise ce se-mplinesc. Doar comparatie…

De mine depinde sa schimb scorul.

Read Full Post »

De cativa ani, in fiecare ianuarie imi botez anul de-abia ivit. Nu mai stiu cum anume am inceput acest obicei, dar e unul care-mi place si nu vreau sa renunt.

Am avut Anul disocierii de lucrurile fara valoare. Ma saturasem de televizor si toate lucrurile negative cu care acesta ne intoxica zilnic si pe care eu nu am cum sa le schimb: inflatie, politica prost inteleasa, coruptie, catastrofe naturale, razboaie, violenta… Daca tot nu pot schimba nimic, atunci de ce sa-mi mai pierd timpul si sa-mi ard neuronii cu ele? Am reinceput sa citesc carti valoroase. Eu ma pot schimba!…

Prietenii, apoi. Am trait mereu printre oameni multi. Sunt sociabila, volubila, râd mult, dansez cat pot… Deloc pretentioasa, in general. In ceea ce priveste oamenii, stacheta mea este insa destul de sus! Am aflat in timp ca suntem media celor zece oameni care ne inconjoara, asa ca am mare grija sa fie in jurul meu oameni adevarati, de calitate. Ii caut si, pe principiul ca cine cauta, gaseste… ii gasesc si eu! Cum timpul mi-e limitat, am preferat sa-mi petrec clipele nu neaparat cu cei mai vechi, ci cu cei mai deschisi catre nou si schimbare, mai pozitivi, mai plini de dragoste pentru ceilalti si de incredere in ei insisi… Chiar daca asta a presupus uneori sa ma disociez de oameni pe care ii stiam de-o viata, dar care vedeau numai problemele si niciodata solutia, care cereau vesnic ajutorul, dar ei insisi nu se ajutau deloc. Vreau in jurul meu oameni care sa ma imbogateasca spiritual, sa-mi dea forta si incredere. Pentru ca eu voi deveni ca acestia, luand forma mediului in care sunt pusa.

Si lucrurile… atatea lucruri adunate de-a lungul timpului la o casa de om! Lucruri care pentru mine nu mai au valoarea initiala, dar pentru altul s-ar putea sa fie aur. Haine, carti, piese de mobilier… Asa ca am decis sa ma disociez si de ele, impartindu-le cu tot sufletul celorlalti. Am strans, astfel, o gramada de jucarii pe care baietii nu le mai voiau si, impreuna cu ei, Valsis a mers – in Saptamana Mare – in curtea unei biserici. A chemat toti copiii care cerseau pe acolo sau asteptau sa li se dea ceva si i-a lasat pe Radu si Tudor sa-si imparta comoara celor care poate nu primeau nimic de Paste. Merita vazut chipul unui copil care-si daruieste masinuta preferata candva!…

A venit apoi Anul celor 200 de realizari. Nu neaparat vise de implinit, ci proiecte mici, personale, pe care voiam sa le incep, sa le continui ori sa le finalizez in anul ce tocmai incepea. Pe unele dintre ele le amanasem de cateva ori deja… Mi-am ales si un slogan al anului: Fă-o ACUM! Si am inceput sa lucrez cu entuziasm. Era anul MEU! Eu i-am zis asa, eu trebuia sa-l rezolv

Am avut si Anul evolutiei. Asta a fost tare frumos! Auzisem eu undeva ca movul este culoarea evolutiei, asa ca am purtat mov, am mancat mov, am visat mov… Un pic de mov nu strica niciodata, se stie doar! In primele zile ale lui ianuarie de-atunci am fost la niste prieteni. Le-am spus cum imi voi striga anul, le-am aratat ametistele pe care le aruncasem prin buzunare si genti ca Piatră a Recunostintei, le-am dezvaluit intentia de a-mi lua un pix sau stilou mov cu care sa scriu in fiecare zi in frumoasa mea agenda… da, ai ghicit – violet! Si am primit pe loc nu unul, ci doua pixuri superbe. Multumesc, Lucica! Pe unul l-am daruit cateva zile mai tarziu, cu poveste cu tot. Sper ca ai trait sentimentul evolutiei tot anul, Roro… Eu inca il traiesc!

Acum e iar ianuarie. Trebuie sa-l botez pe 2011.

M-am toooooot framantat in aceste zile de sarbatoare. Cum sa-l cheme? Ce vreau cel mai mult de la el? Care e starea mea de-nceput de an?

Inca ma framant. Astept sa curga ideile…

sursa foto: Google

Read Full Post »

evolutie ascendenta...

Mami… poc!!! mi-a zis Tudor saptamana trecuta, privind graficul si vazand ca am doar 4 noi intrari in acea zi. Erau ceva vizitatori care deschisesera tabachera inainte, desi nu facusem public blogul, asa ca a ramas surprins neplacut. Oups!… Atat de putini?

POC!… am ras sanatos cand l-am auzit si inca si mai mult seara, povestindu-i lui Valsis.

I-am explicat ca scopul meu nu a fost si nu este traficul, desi acesta ma bucura, e o masura a valorii. Dar eu stiu ca orice razboi are mai multe batalii… pe unele le pierzi, pe unele le castigi! Stiu ca exista latenta si momentum. Stiu ca-ntotdeauna va fi cu suisuri si coborasuri, per ansamblu insa este… evolutie ascendenta!

Nu urmaresc traficul. Urmaresc ATITUDINEA si SCHIMBAREA. Asta nu se masoara neaparat in numarul de intrari, ci in numarul de intrebari pe care ti le pui si de raspunsuri pe care le gasesti. In numarul de lectii invatate de la altul, nu prin incercare si eroare. In numarul de zile pe care reusesti sa le luminezi… iar astea nu pot fi cuantificate asa usor.

Cred ca a inteles.

Intentia initiala a blogului a fost experimentarea unei stari. Pastrez intentia, daruind in acelasi timp. La fel ca si traficul, linistea din suflete urca si coboara zi de zi. Sper ca AICI sa urce mereu!…

Mami… poc! a zis Tudor. Cand l-am auzit, mi-am amintit bancul cu cele doua baloane, in zbor.

– Mai poti? intreaba unul.

– Mai…poc!! raspunde celalalt.

Tu mai poti… la fel ca ieri?

Nu simti nevoia sa experimentezi ceva nou? Sa zbori, ca balonul?

Eu vreau si… POT!

sursa foto: aici

Read Full Post »