Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘primavara’

Femeia este, in cel mai bun caz, o contradictie, filozofa indraznet cineva.

*

Ieri mi-am intrebat sânii ce mai fac. Erau foarte bine. Le-am citit apoi povesti despre sternomantie, poezii despre barbati si i-am alintat, zambind timid, in saptesprezece silabe aproape corecte si secrete:
sânii-i obraznici –
pedeapsă ispăşită
prin mângâiere.

Si totusi pe cercul de sus al unui 8 de martie nu gasesc decat o zi a mamei. Femeia sarbatorita primavara n-o simt, sta ascunsa undeva. De ceva timp n-o mai caut. O traiesc doar, clipa de clipa, in toate celelalte zile din an.

– Esti, deci, femeie?
– Rangul meu este unul inalt recunoscut in Univers. Sunt mamă.
Mamele sunt mereu in calatorie – de la o camasa a baietilor lor la alta camasa, de la un nasture de haina la alt nasture.
..

*

In Insule, femeile isi strang aventura de fiecare zi sau calatoria de-o viata a mamei in florile din par. Traditia spune ca purtand floarea pe partea stanga a capului inseamna ca esti luata sau maritata, iar pe partea dreapta arata tuturor ca esti disponibila. Pe mijloc, la parul prins in coada? Dis-pe-ra-ta!!! La noi nu cred ca exista asa femei. Numai la ei… 😉

S-ar zice, parafrazand poetul, ca pana si cel mai puternic barbat poate fi ametit de o floare din parul femeii. Ma duc sa-mi pun flori de primavara!

Foto: Isis

Read Full Post »

E clipa de nebunie frumoasa. Aceea pe care n-am curaj s-o povestesc sau cea inca netraita, dar ceruta dinlauntrul meu.
Vine cand vrea si pleaca atunci cand dorul de vara se face cireaşă coaptă. N-o pot opri. Pot doar s-o chem, cântându-i a nouă asteptare

Primavara pana si emotia-mi e verde, chiar daca in jur inca e alb. Verde de Maui.

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

Nu poţi să vezi zâne dacă nu eşti zănatic, imi sopteste Nichita. Eu sunt.

Foto: Isis &Co.

Read Full Post »

Luuuuuuuuuuuunga ne-a mai parut denumirea pestelui specific Statului Aloha: Humuhumunukunukuapua’a! La oameni tineri, joaca noua… 🙂

*

Alfabetul hawaiian are doar douasprezece litere: cinci vocale (A, E, I, O, U) si sapte consoane (H, K, L, M, N, P, W), vocalele pronuntandu-se ca in romana, iar W-ul devenind V. Eventualele pauze din cuvant sunt marcate cu apostrof, cel mai la indemana exemplu in acest sens fiind insusi numele statului, scris si citit diferit in engleza americana fata de hawaiiana: Hawaii vs. Hawai’i.

Interesant este faptul ca, asa cum in alte limbi nu exista termen consacrat pentru a defini dorul romanesc, in hawaiiana nu exista termen echivalent englezescului Please! sau mult doritului Te rog! din romana.
Si cum adresezi o rugaminte? am intrebat ghidul insotitor in turul insulei Oahu.
Simplu, ii cer: Dă-mi! Give me!

*

Mare ne-a fost bucuria si distractia descoperind ca putem transpune in hawaiiana cuvinte sau nume proprii romanesti, conform regulilor lor.
Ideea nastrusnica ne-a venit la intalnirea cu Kuka’emoku, in Maui. Cunoscut prietenilor mai ales ca ‘Iao Needle, varful ascutit din piatra, situat in ‘Iao Valley, produs prin eroziunea stancii si ascuns mai tot timpul in nori, se vrea a fi fost organul falic al lui Kanaloa, zeul hawaiian al oceanului.
De la Kuka’emoku hawaiian pana la Kuka Makai’i mioritica n-a fost decat un pas, insotit de multa voie buna. Nimic deosebit, caci Cuca Măcăii iti infloreste parca un zambet in coltul gurii si pe romaneste…

*

Joaca pana la sfarsitul drumului ar trebui sa ne fie stil de viata. Asa ca azi, la oameni tineri si anotimp nou, ma joc si eu:
E
P’ imawa’a.
De ieri. Sa ne creasca aripi!

Foto: Isis

Read Full Post »

Se lasa curtată. Dansand cu Jesse, pare mai usoara asteptarea. A Primaverii, da.

Read Full Post »

Radu se pregateste de Roma si Consiliul ONU. De fapt, eu il pregatesc. De cateva zile. Inca n-am terminat. Numai mama sa nu fii, zice vorba romaneasca...

ONU cere pantaloni la dunga, camasa scrobita, cravata… Cand a crescut atat?

Gazduire italiana cu nume spaniol. Lumea e a noastra, daca o vrem!

Radu reprezinta Vietnamul.

Primavara continua.

Read Full Post »

M-a intampinat la aeroport, cu o harta si cateva cuvinte: Vienna – Now or never. Si cu flori. Aici la mine e chiar primavara!

Read Full Post »

– Sa va creasca aripi! am spus candva unui colaborator, un timisorean usor peste cincizeci de ani. Era inceput de martie.

– Nu stiti ce bucurie mi-ati facut cu urarea asta! De maine intru in concediu. Incepe bine! Cuvintele dumneavoastra m-au dus cu gandul la versurile unui cantec din tineretea mea: „Puteam si eu sa zbor odata; dovada n-am, dar imi aduc aminte…”

Toti stiam sa zburam candva – in copilarie. Cu sau fara dovada, e adevarul.

*

Anul trecut imi incepeam anotimpul trezirii cu o demisie. Primavara ne troznesc mugurii si ne dau frunzele. Mie mi-au dat aripile.

– Daca nu faceti totul, posibil sa zburati din companie! suna o replica directorala, foarte frecventa in sedinte si nu numai.

– Ei, si? Poate asa o sa-nvatati si voi sa zburati! comenta, inspirat, partenerul de viata al unei colege.

Daca le ai, zboara! Altfel iti raman aripile prea mici… scria undeva.

*

– Sa va creasca aripi! am urat altui colaborator, tot in prag de primavara.

– Eu am deja aripi, doamna, mi-a raspuns el hotarat, la celalalt capat al firului.

La oameni, aripile sunt intotdeauna in interior si nu se vad.

*

Este intaia zi de iubire cu Primavara. O sarbatoresc de cand ma stiu. Cand lumea mea se-nnoieste, cum sa nu fiu ravasita de bucurie? Pretios imi devine fiecare anotimp cand inteleg valoarea si frumusetea fiecarei zile…

Sa ne creasca aripi!

sursa foto: Google

Read Full Post »