Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘alegeri’

Pace in suflet! Alegeri luminate.

*

Am citit candva Moartea lebedei, cartea lui Ion Grecea. Nu-mi amintesc nimic din ea, cu exceptia unei povestioare care m-a marcat.

Mergand el odata asa, Dumnezeu vede in drumul sau un barbat care arunca priviri nerusinate unei femei si-l intreaba:
– De ce faci asta, omule?
– Am fost orb si m-ai facut sa vad din nou, Doamne. Ce-ai vrea sa fac acum?

Mai merge putin si vede un alt barbat spunand vorbe deocheate unei femei:
– De ce faci asta, omule?
– Am fost mut, Doamne, si mi-ai redat vorbirea. Ce-ai vrea sa fac acum?
Pleaca mai departe Dumnezeu, amarat de fapta celor doi. La un moment dat vede pe marg
inea drumului un om plangand, cu capul in maini. I se pare ca-l recunoaste si-l intreaba:
– Lazare, tu esti?
– Eu sunt, Doamne.
– Si de ce plangi?
Acesta ii raspunse, cu capul in jos si lacrima pe obraz:
– Murisem, Doamne, si m-ai inviat, ce-ai vrea sa fac acum?

Oare raspunsul divin la aceasta intrebare este altul pentru fiecare Lazar in parte? Mai degraba e unul, acelasi: Cauta cheia pierduta a usii de lemn din spatele tau. Ai de ales. Alege sa traiesti!

sursa foto: aici

Anunțuri

Read Full Post »

Se zice ca astrele guverneaza omul, dar inteleptul guverneaza stelele.
Eu n-am stiut niciodata prea multe despre planete, n-am fost interesata de zodii, iar alegerile mi le-am facut in functie de propriile-mi scopuri – pe principiul ca la rascruce de drumuri e de urmat calea ce duce mai aproape de implinirea visului. De curand, insa…

*

In drum spre Kilauea, la iesirea dintr-un supermarket, am fost intrebati de catre o doamna zambitoare si sportiva prin tinuta si postura:
– Sunteti rusi?
– Nu.
– Dar de unde sunteti? Limba pe care-o vorbiti imi pare cunoscuta…
– Din Romania. Din Europa.
– Ohhh! Eu sunt din Polonia!
– Am inteles. Si ce faci in Hawaii? Esti in vacanta, ca si noi?
– Nu, locuiesc in Kona.
– Cum ai ajuns tooocmai aici?

Cynthia si-a depanat povestea, care incepea cu increderea pe care o are dintotdeauna in astre. O astrograma facuta cu ani in urma, in joaca, i-a indicat Insulele ca zona destinata stabilirii ei pentru o viata. A decis sa le viziteze initial ca turist, luand legatura in timpul sederii ei cu o femeie kahuna (saman, vraci, preot). A fost surprinsa sa descopere ca sfatul acesteia coincidea cu al cerului? Nu stiu, dar – cum astrele predispun, iar omul dispune – iat-o alegand cu intelepciune ce-i era scris in stele si, douazeci de ani mai tarziu, indeplinindu-si aici visul de a avea o organizatie non-profit cu activitate ecologica.

Am ascultat povestea hawaiiano-polonezei intr-un rezumat de zece minute, stand in picioare langa masina, in parcarea magazinului. Tocmai cumparasem doua felicitari cu mesaj semnificativ: You inspire me! Coincidea sensului pe care il dau de cativa ani vietii mele, asa ca… spontan i-am intins una si am rugat-o sa-mi scrie un gand si cateva date de contact. A facut-o cu multa bunavointa.

Pastrez imaginea pe pianul lui Tudor. E inca o dovada a faptului ca… tot eu insami trebuie sa fac regulile si sa-mi inalt visele cu indrazneala, ca pe niste zmeie colorate. Eu, nu Viata!
Pentru ca lucrurile importante nu trebuie lasate la intamplare. Preferabil este sa determini, nu sa astepti…

*

Am citit undeva ca regulile pe care ti le creezi singur trebuie sa fie cel mult zece, asa ca de curand am stabilit patru. Valsis a subscris. Cred… 😉

Doar doua cafele pe zi. Mici.
Doua partide de sex pe saptamana. Speciale.
Doua evadari in oras pe luna. Romantice.
Doua iesiri din tara pe an. Inaripate.

Mi se da voie la inca şase reguli, dar… n-am inspiraţie. Asa ca stau azi cu bărbia sprijinita in palma, privesc felicitarea cu mica hawaiiana dansand hula si ma rog: Inspirati-mă, astre!

Read Full Post »

Nu sunt o pasare de colivie, n-am fost niciodata.

Libertatea mi-am daruit-o de bunavoie, cand am demisionat dupa cativa ani de munca intr-o mare corporatie. Imi placea ce faceam. Ma simteam bine cu oamenii. Imi era drag biroul si tabloul de deasupra. Si tineam la Șefa! Tin si acum. Prietena de ani de zile. Medic si director al unei directii de sanatate. O femeie puternica si ambitioasa, capabila si generoasa… da’ cam iute la mânie! De aici si numele de cod: Micuța Mexicană 😉

Intr-o vineri, dupa o sedinta obositoare, a concluzionat, pe ton ridicat:

– Daca eu, ca director, stau la birou pana la ore inaintate din noapte, imi neglijez copilul de clasa a treia si fac de toate, chiar daca nu sunt scrise in fisa postului… si voi puteti si trebuie s-o faceti!

Eu am invatat, in timp, ca… totul in viata e o chestiune de alegere, chiar daca lucrurile nu par sa stea asa intotdeauna. Asa ca…

– Poate tu alegi cariera. Poate gasesti in biroul tau un refugiu, incercand sa evadezi dintr-o casnicie goala pe dinauntru. Ori poate altceva… Eu nu vreau cariera in domeniu. Vreau, in schimb, sa adorm cu capul pe pieptul lui si sa ma trezesc tot acolo. Vreau sa-mi sarut copiii de noapte-buna, desi s-au facut mari… Am o alta scara a valorilor si o alta ordine a prioritatilor. Muncesc bine si vreau s-o fac – imi place si am nevoie de bani. Dar nu sunt dispusa sa platesc orice pret pentru un pumn de arginti. Cred ca nu sunt omul tau, asa cum il vrei…

Sfarsitul de saptamana mi-a fost plin de ganduri. In primul rand, intrebarea: Incotro? Ce vezi la capatul drumului, daca ramai aici? N-am gasit raspunsul, dincolo de pumnul de bani. Nu ma simteam crescand, inflorind…
A fost momentul in care am inteles ca nu acela mi-e locul. Ca pasarea din mine cerea libertatea de care avea nevoie. Si tot ce ma despartea de ea era un pic de curaj, de incredere… chiar nebunie frumoasa!

*

De la o prietena din Chicago, femeie de afaceri, am invatat o lectie:
– Tine minte doua lucruri:
1. Sa nu investesti niciodata in ceva care misca, in afara de copiii tai;
2. Cine munceste, n-are timp sa faca bani.

Adica cine munceste… pentru altul, n-are timp sa faca bani… pentru el insusi! Am ales sa tin cont de lectia pe care i-o predase si ei un antreprenor evreu.
Spiritul meu liber a castigat. Castiga mereu.

*

Lumea este ceea ce crezi ca este.
Nu exista limite.
Energia curge acolo unde este indreptata atentia.
Acum este momentul puterii.
A iubi este sa fii fericit cu…
Toata puterea vine dinauntru.

Efectivitatea este masura adevarului.

Azi am aflat ca aceasta este  Filozofia Aloha. Pot spune ca o impartasesc de ceva vreme. Cred ca nu intamplator tanjesc de ani de zile dupa Insule. Oare mi s-ar potrivi Micuța Hawaiiană?… :))))

S-au dus 7 zile. Acum cred. Fara AMR.

sursa foto: Google

Read Full Post »

Se zice ca cea mai buna metoda de-a scapa de o obsesie este sa-i cedezi. Ma intrebam, la inceputul anului, daca nu ar trebui sa-l numesc pe acesta Anul calatoriilor. Ca asa ma apucase un dor de duuuca!…

Facand bilantul primului trimestru, s-ar parea ca e, intr-adevar, un an al evadarilor! Daca Parisul a insemnat regasirea – impreuna cu cel mai iubit dintre pamantenii mei – a unor locuri dragi, Viena a fost testarea – cu harta in mana – a spiritului de explorator pe care-l are femeia ce sunt. Cat despre Chisinaul ultimelor zile… acesta a fost descoperirea – cu lacrimi in ochi – a unui om special si a unei Vetre a Neamului, la propriu si la figurat.

Prea multe cuvinte, ar zice Valsis. Simplific: Chisinaul a fost emotie!

***

Ieri am primit un mesaj scurt de la o prietena noua, ce tocmai incepe o viata noua. Povestea e a ei, nu a mea, asa ca n-am s-o scriu aici. Iti spun la ureche, insa, ca e una de-aia care-mi place: cu decizii luate curajos, cu schimbari benefice vietii, cu renuntari nobile, cu vise frantuzite…

Am raspuns mesajului ei scurt printr-unul fooooarte lung, destul de intortocheat, pe alocuri neclar, repetandu-ma uneori si amestecand generalul cu particularul… Iaca n-am vrut sa iasa asa, dar se vede treaba ca n-am mai scris pe aici si nici pe altundeva… de vreo luna!

I-am povestit lui Valsis despre schimbul nostru de mesaje, iar seara am recitit. Vazand cat de lunga e explicatia mea de doar cateva cuvinte, mi-a facut observatia ca am diluat mesajul si trebuia sa mai sintetizez.

Acuma… ce sa zic? Eu ma bucur ca am scris atat. E semn de nou inceput, pentru ca mi-am dat drumul mainii care parca uitase sa astearna randuri. Cu toate astea, parca as trage niste concluzii, pentru o mai buna intelegere. Asa ca revin aici cu doar cateva cuvinte, reprezentand esenta:

E evident ca esti o femeie deosebita: curata si frumoasa interior, deschisa schimbarii, puternica si curajoasa – vorbele si faptele tale o spun.

Oamenii speciali stiu sa ia cele mai bune decizii, bazandu-se doar pe inteligenta lor emotionala. Tu ai emotia si inteligenta, calea aleasa va fi cea buna.

Randuiala lucrurilor a adus numai lucruri benefice vietii tale, dincolo de aparente.

Ca sa te ridici catre stele nu poti doar sa dai din aripi, ci trebuie sa te arunci din cuib. Nu accepta orice sfat. TU ai mai facut saltul, stii mai bine. Altii poate nu.

Cand puiul se arunca din cuib, intai o ia putin in jos, abia apoi urca spre nori. O astfel de prima cadere libera e fireasca. Nu te speria de ea. Dupa, vine inaltul!

Zborul nu poate fi invatat de la un bun inotator, asa ca nu asculta inotatorii. Asculta-ti inima si visele… si du-te pe directia ta!

Suntem aici, daca e nevoie de noi.

Au fost doar cateva cuvinte!? Sper ca acum Valsis sa fie multumit. Sau aici or fi prea multe metafore?… 😉

***

Parca totusi i-as zice altfel anului meu: Anul lucrurilor simple. Cu vorbe vrute si nevrute si daruri multe si marunte. Ca si Chisinaul, vazut pentru prima oara.

sursa foto: Google

Read Full Post »

Zi obisnuita de lucru. Agitatie. Urgente.Telefoane. Ies din birou sa-mi iau un pahar cu apa. In fata secretariatului Sefa! Ma priveste din fuga si cu voce ferma – de director! – imi zice:

De-acum inainte la serviciu nu mai vorbesti despre vise, ci doar despre asigurari!…

Am crezut ca nu aud bine… Da, eu vorbesc despre vise! Eu… asta traiesc, asta gandesc, asta visez, asta pictez… Am revenit si am ramas tacuta toata ziua… nimic nu mi-a iesit… si nicio zi dupa n-a mai fost ca inainte!

Dar am zambit mereu – cheia era la mine!

*

Iubesc libertatea sub toate formele ei, inclusiv cea de exprimare. Iar libertatea tine doar de noi intotdeauna, nu de spatiu… sau timp… sau sef!

Libertatea o avem, nu se castiga! Ne-am nascut liberi. E in noi. Nu se da si nu se ia. Doar se traieste! Ne putem bucura de ea  in orice moment, dar noi alegem uneori sa ramanem totusi captivi… intr-o slujba cu mai multe dezavantaje decat avantaje, intr-o relatie care ne stoarce de fericire, in niste obiceiuri pe care poate le-am preluat din familie sau ni le-am format pe parcursul vietii si care nu ne duc nicaieri, in temerile noastre… in loc sa ne eliberam si sa ne faurim singuri lumea! Nu avem destul curaj pentru a face asta, asa incat libertatea cu care ne-am nascut… e doar un cuvant pe care-l rostim mecanic, fara a-l intelege suficient…

Mi-a fost interzis sa vorbesc despre vise, dar… SUNT LIBERA SA VISEZ!!

Pentru ca orice om are nevoie de un vis…

Acum nu mai vorbesc despre vise la serviciu. Mi-am dat demisia!…

Si posibilitatea de a alege o avem, ne-am nascut cu ea… Tu ce ai alege intre un loc de munca si visele tale? Intre jumatatea de masura si… TOTUL?

sursa foto: „National”

Read Full Post »

Zi luminoasa de ianuarie… Aveam intalnire la ceasul de la Universitate. Nu ne mai vazusem de peste douazeci de ani. In scoala generala eram indragostiti, asa cum se indragostesc nevinovat doi copii care se descopera pentru prima oara ca fata si baiat. Viata ne-a aruncat pe fiecare in alta parte, dar ne-am reintalnit pentru o cafea si un scurt remember, intr-o dupa-amiaza. O fantezie de-o clipa – un telefon inspirat.

– Esti tot frumoasa. Ai albit…

Asa m-a intampinat dupa douazeci de ani. Interesanta primire!…

*

Episodul are legatura cu ceea ce am citit azi intr-o carte a lui Anthony Robbins – Pasi uriasi.

nascut pentru a fi tanar!

Varsta este mai degraba o chestiune de optica si de fiziologie, si nu neaparat de cronologie. Multi oameni sunt foarte in varsta si totusi au un mers vioi si o gandire in pas cu vremea.

Un exemplu simplu poate fi o zi ploioasa. Cand un „batran” vede o băltoacă, ce face? Nu numai ca o ocoleste, dar se si plange tot timpul.

Dar copiii – sau cei inca tineri sufleteste – trec prin ea, rad, se stropesc si se distreaza.

Bucura-te de „băltoacele” vietii! Traieste intr-un ritm vioi si cu zambetul pe buze. Bucuria, imprevizibilul, voiosia sa fie noile prioritati in viata ta. Doar traiesti!! In definitiv, poti sa te simti bine si fara un motiv anume!

Tocmai ai citit una din ideile pe care Tony Robbins le formuleaza in cartea sa despre schimbari mici cu efecte mari.

Born to be young sau Born to be wild e un mod de viata si nu are legatura cu varsta. E doar o alta alegere proprie! Una care inseamna, de fapt, calitate a vietii tale si a celor din jurul tau.

Viata fara de moarte nu exista, dar tinerete fara batranete… DA!

Eu aleg sa fiu tanara… chiar daca am albit. Tu ce alegi?

Read Full Post »

– Cum e la Chisinau? l-am intrebat.

– Trandafirii sunt mari si femeile frumoase, mi-a raspuns. Acasa cum e? Tu ce faci?

– Eu mi-am cumparat azi o gladiola roz. A fost greu sa aleg intre una… ravasitoare… deschizandu-si petalele cu nerusinarea caracteristica florilor… dar cu coada stramba-stramba… si alta inflorind timid si temator, modesta in stralucire, dar dreapta, ca toate celelalte surori ale ei din galeata floraresei… A fost greu… Am ales-o pe prima. Fara importanta aparenta, dar important pentru mine… crezi ca am facut alegerea buna?

– Fiecare din noi este intr-o masura mai mare sau mai mica stramb. Tu ai ales scanteia, sclipirea, frumusetea… nu perfectiunea aparenta. E cea mai buna alegere, pentru ca te reprezinta. E a ta, Julie.

In fiecare clipa alegem, chiar si atunci cand nu alegem nimic, ci ne multumim sa stam in expectativa – alegem sa stam, in loc de a face pasul. Cata vreme putem dormi linistiti cu capul pe perna noaptea, se pare ca am ales bine… pentru ca suntem impacati cu noi insine.

De multe ori ne intrebam daca puteam face altfel, mai bine. Am invatat de la Valsis ca… indiferent cat te-ai gandi, cat ai analiza, cat te-ai consulta… invariabil vei lua si o decizie gresita la un moment dat! E in firea lucrurilor. Nu-ti face atunci reprosuri, nu trai un sentiment de culpabilitate… asuma-ti alegerea proprie si mergi mai departe. Uneori sa actionezi la primul impuls e calea cea mai usoara si cea mai buna. Lucrurile se aranjeaza de la sine, are grija Universul de asta.

Mi-am insusit aceasta filozofie de viata si o aplic in orice situatie. Rezolva. Daca lucrurile se intampla asa, este pentru ca asa trebuie sa se intample! Punct.

Si de la capat…

…iar daca totusi nu iese bine… nu e cel mai rau lucru care mi se poate intampla!!

Invat sa accept viata, cu bune si cu rele. E atata frumusete pe lume… oricum!

sursa foto: aici

Read Full Post »