Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘pace’

Pace in suflet! Alegeri luminate.

*

Am citit candva Moartea lebedei, cartea lui Ion Grecea. Nu-mi amintesc nimic din ea, cu exceptia unei povestioare care m-a marcat.

Mergand el odata asa, Dumnezeu vede in drumul sau un barbat care arunca priviri nerusinate unei femei si-l intreaba:
– De ce faci asta, omule?
– Am fost orb si m-ai facut sa vad din nou, Doamne. Ce-ai vrea sa fac acum?

Mai merge putin si vede un alt barbat spunand vorbe deocheate unei femei:
– De ce faci asta, omule?
– Am fost mut, Doamne, si mi-ai redat vorbirea. Ce-ai vrea sa fac acum?
Pleaca mai departe Dumnezeu, amarat de fapta celor doi. La un moment dat vede pe marg
inea drumului un om plangand, cu capul in maini. I se pare ca-l recunoaste si-l intreaba:
– Lazare, tu esti?
– Eu sunt, Doamne.
– Si de ce plangi?
Acesta ii raspunse, cu capul in jos si lacrima pe obraz:
– Murisem, Doamne, si m-ai inviat, ce-ai vrea sa fac acum?

Oare raspunsul divin la aceasta intrebare este altul pentru fiecare Lazar in parte? Mai degraba e unul, acelasi: Cauta cheia pierduta a usii de lemn din spatele tau. Ai de ales. Alege sa traiesti!

sursa foto: aici

Anunțuri

Read Full Post »

Marti, 13? Zi cu ghinion? Nuuu, doar celalalt treisprezece norocos…

Acum cativa ani ajungeam pentru prima oara la spital – ghinion. Aduceam pe lume primul meu copil – noroc. N-a fost sa fie Ilinca – ghinion. Era un baiat mare, sanatos si dorit – noroc. N-aveam de niciunele – nici bani, nici casa, nici parinti aproape… niciun ajutor – ghinion. Il aveam pe Dumnezeu si credinta ca acesta ii face cuib pana si berzei chioare, daramite noua – noroc. Nu stiam cum sa iubim si ce sa facem cu un copil – ghinion. Dar stiam cum sa ne iubim noi – noroc…

Azi? Ghinionul pe care-l gasesc este ca ne mai certam cateodata. Dar va trece ea si adolescenta asta teribilista – maaare noroc!

*

In primele zile ale anului trecut, in clipa de liniste a inceputului nou, stand toti patru in sufragerie, indrazneam, şugubăţ:
– Hai sa mai facem si noi un copil – o fetita!…
Eu zic sa-l facem in acelasi timp cu Radu, mi-a raspuns Valsis amuzat.
Radu ne-a dat replica instantaneu, relaxat, dar cu o mina foarte serioasa:
– Păi… sa va pregatiti, ca eu am de gand sa ma misc repede!

Suntem presati de timp, deci – ghinion. Se pare ca vrea sa fiu o bunica tanara – noroc. Desi… zice vorba ca lucrurile se cumpanesc dupa desavarsire, nu dupa repeziciune Eu, pana una-alta, i-am strecurat discret aseara prin toate buzunarele cateva pliculete de… protectie! Doar are, mai nou, 18 ani. Si-l iubesc.

*

In ultimele zile ale anului trecut, aniversandu-ne majoratul casniciei, indrazneam iar, tot şugubăţ:
– Acum suntem majori ca soţi, poate face fiecare dintre noi ce vrea, nu?

Valsis a râs, dar nu mi-a raspuns. Ma-ntreb eu azi, el m-o fi inteles? Ma refeream la… a vizita eu Insulele si a se lasa el de fumat, evident. 😉
Pana una-alta, ma gandesc sa-i strecor si lui azi ceva prin buzunare. Ca doar il iubesc si pe el…

*

Arborele Insulelor mele este kukui-ul, considerat simbol al pacii, protectiei si iluminarii, caci nucile sale contin un ulei inflamabil, putand arde ca niste lumanari. Din ele se fac ghirlande care, desi nu le intrec in frumusete pe cele de flori, trec insa cu notă mai mare proba timpului.

Daca Radu mi-e bratara de flori de pe mana dreapta, Valsis e kukui-ul vietii mele…

sursa foto: Google

Read Full Post »

Daca ar trebui sa te salut de buna regasire, te-as saluta hawaiian, cu… shaka.

Am adus in suflet semnul shaka sau hang loose, surprins de multe ori in Insule si pastrat cu drag pe un tricou, dar si intr-o fotografie cu supravietuitorii atacului de la Pearl Harbor. Veterani de razboi, nonagenari tonici si deschisi catre viata, coautori ai unei carti despre eveniment – pe care o vindeau, cu autograf, in fata muzeului – acesti oameni mi-au transmis, prin salutul lor specific, tot ceea ce aveam nevoie sa iau cu mine, ca simbol al unei lumi diferite, cu un mod de viata flegmatic: linistea.

Shaka este salutul regasirii ori ultimul gand bun inaintea plecarii, exprima aprecierea sau multumirea, sentimentul de lucru bine facut, indeamna s-o iei usor, fara agitatie, fara stres, fara griji ieftine, incurajeaza relaxarea ca mod de trai.

Shaka inseamna pentru mine… nu, nu lipsa problemelor zilnice, ci invitatia la a privi pe langa sau pe deasupra lor, golindu-ti sufletul de tensiuni si dureri, la a crede in rezolvari dincolo de aparente, la a miza tot ceea ce ai pe frumusetea vietii si a clipei, pe pacea interioara…

Shaka e semn de liniste si armonie. Un fel de… don’t worry, be happy!

*

CampiOana mea a tras de curand o-concluzie-filozoafa-…-tineti-va-bine- 🙂. Informat sau nu, constient sau nu, ea a ales varianta buna, invatandu-si lectia: schimbarea mica poate aduce multumire mare.

Uneori insa nu filozofam shaka. Stau azi cu-n picior pe pragul iernii mele, zicand: Relaxeaza-te! Si campionii pierd cateodata startul…

Foto: Isis

Read Full Post »

Muzica ce-mi place cel mai mult este sforaitul lui usor, a somn linistit langa mine. Noapte de noapte il ascult fascinata si ma umplu de pace.

Din lipsa de muzica-mi, acum ascult altceva: Dire Straits.

Read Full Post »

Am ganduri, idei, emotii, sentimente, vorbe, intamplari, iubiri la care nu pot renunta… asa cum unii oameni nu pot renunta la tigari. Asa ca le inchid intr-o tabachera, ca sa nu le pierd. De cate ori o voi deschide, am  sa ma bucur de aroma de tutun uscat… Bucura-te impreuna cu mine!

– update –

Am ales o tabachera… intamplator, as spune. Putea fi orice altceva…

Tabachera este un obiect personal, in care pastrezi acel ceva fara de care crezi ca nu ai putea trai. E un obiect de lux, in conditiile in care majoritatea fumatorilor nu vad rostul cutiei de argint sau de piele pe care s-o porti cu tine. Tabachera e un obiect pe care deseori il deschizi si pentru un prieten, uneori chiar pentru un strain… oferindu-le, pentru ca-i intelegi. Le intelegi nevoia, agitatia, satisfactia de dupa… dar nu le dai niciodata ultima ta tigara!!

Tabakera mea se vrea a fi un loc mic, al meu, dar si al catorva prieteni care sa-si poata lua singuri, cand simt nevoia, portia zilnica de incredere si pozitiv, de liniste si pace.

Tabakera nu e un jurnal si niciun loc de informare. E un loc de visare, de cautare in tine insuti, de deschidere catre frumusetea vietii… In Tabakera pastrez doar tutun cu miros patrunzator, pe care-l imprastii in jur, nu tigari.

Si nu, nu fumez, n-am fumat niciodata.

Read Full Post »