Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘bucurie’

Pana ne dezmeticim – eu, tu si 2012 ăsta – ma gandeam sa te sorcovesc inedit 😉

Sorcova cu o foaie de palmier

O, iaurgii din Slobozia,
eu vă evoc din Mexico;
chivuţe gureşe din România,
v-aud în piaţă-n Texcoco.

o, covrigari din Zimnicea,
bărbieri-patroni din Cernavodă,
îmi apăreţi în orice stea
c-un brici şi vechiul Cuza-Vodă.

geamgii din Munţii Apuseni
şi tocilari din Piaţa Mare,
dintre tongani si hawaieni,
vă-nchin o-naltă salutare:

La anu’ şi la mulţi ani!

In rime brasoveano-hawaiiene, sorcova mea pastreaza in ea zilele de toamna traite departe – acolo unde copacii lucrau, iar eu aveam sa-mi gasesc linistea.

Gaseste-o si pastrez-o si tu! Fara graba, cu bucuria clipei.

Indiferent de cum iti pare calea, la inceput de an porneste la drum cu speranta!

Strecoara-te printre liane! Acel ceva de valoare nu e, de regula, la vedere.

Nu te opri din urcus, chiar de-i nevoie sa te tot rasucesti pentru asta!
Pretul trebuie platit, dar merita, de cele mai multe ori.

Traieste frumos, aducand in fata doar ce-ti da culoare vietii! Restul e de ignorat.

Inconjoara-te de oameni si iubeste-i! Salvarea vine din iubire, zicea cineva.

Si cand ti-o fi mai greu, ai grija sa renasti! Mai verde ca inainte.

Pentru mine, tu esti Copacul.
Gaseste-ti locul potrivit, apoi traieste-ti sanatos si fericit 2012-le!

In ianuarie nou te imbratisez hawaiian, oricine si oriunde ai fi! Si te iubesc.

Foto: Isis, Valsis, Lucica, Tomiţă, Diana, Stefan 🙂

Read Full Post »

Oare s-o mai deschide Tabakera mea? Ma gandesc sa incerc si sa reusesc.

Pas timid si… aproape aniversar, prin refren vesel si… imposibil de pronuntat: paraliki paralaka makaraka mariluki marileremilirara
trakatraka wariwaka kererponererte waka yakataramakarara
… 🙂

Read Full Post »

Cand oamenii se gasesc, cantecul lor suna a bucurie.

Acum trei zile Isis era bucurie. Asa a zis un omulet…

Multumesc, David.

Read Full Post »

Poveste de iarna. Paul si Iulică sunt frati. Au acum copiii mari, asteapta nepoti…

– Ce ti-a adus Mos Nicolae? il intreba o vecina pe Paul, copil fiind.

– Turta dulce si vreo doua camasi de-ale lui Iulică, zicea el, terminand povestea.

Asa venea odata iarna…

Azi… ne facem ghetele in fiecare an. Cand erau baietii mai mici, isi pregateau toate perechile de incaltari din casa si le aliniau ordonat pe holul spatios de la intrare. Eu si Valsis intram intotdeauna in hora, punandu-ne si noi cate o pereche-doua acolo. Mosul avea grija de toate, umplandu-le cu lucruri mici, care incap in ghete: dulciuri de care ne bucuram mai rar sau pe care nu le-ncercasem pana atunci, portocale si mandarine, jucarioare pe masura cizmulitelor, cate o carticica pe care ne-o doream, un CD sau DVD mult visat… Baietii veneau de la scoala si ne spuneau, un pic tristi sau invidiosi:

– Mami, lui Catalin i-a adus Mosul schiuri si imprimanta…

Noi le explicam ca i-au cumparat parintii lui schiurile, pentru ca Mosul Nicolae nu aduce decat ceva mic, ce intra in ghete sau cizme… Intelegeau explicatia, dar nu erau convinsi. In vocea lor se simtea parerea de rau ca nu sunt in locul lui Catalin…

In ultimii ani, pe baieti nu i-au mai bucurat jucarioarele, ci altceva: un MP3 ori MP4 player, un telefon mobil mai fitos, niste casti noi… si ne spuneau noua, sperand ca vom transmite mai departe. Pana la urma, toate acestea erau mici si se-ncadrau in cerintele de dimensiune… gandeau ei.

Intr-un an, Nicolae n-a avut decat dulciuri. Pentru ca programul lui era incarcat, nu a avut timp sa pregateasca si altceva pe langa. Asa ca s-a gandit sa scrie pe cate un post-it cateva cuvinte, apoi sa lipeasca biletelele pe ghetele baietilor: Calculatorul va fi deparolat diseara. Semnat: Mosul. Bucuria surprizei a fost pe masura, calculatorul fiind parolat de regula si accesul lor oarecum controlat de noi. Asta datorita tentatiei – excesiv de mare – careia nu-i puteau rezista, pierzand ore intregi cu te-miri-ce jocuri… Ca urmare, darul a fost binevenit. Nu e mereu nevoie de daruri costisitoare pentru a umple un suflet de bucurie!…

Dar Mos Nicolae nu se gandeste numai la copii, ci la toti cei cuminti… Asa ca i-a lasat si lui tati un biletel lipit pe ghete: Mami va fi deparolata diseara. Semnat: Mosul. Bucuria din ochii copilului care e Valsis si rasul lui sanatos au fost marea rasplata pentru gestul Mosului!

Se spune ca relatiile adevarate nu trebuie intretinute, ele se mentin vii si calde in ciuda timpului, a distantelor ori a altor obstacole. Relatia cu Mosul trebuie intretinuta, totusi. Printr-o buna purtare. O fi el generos, dar nu in orice conditii…

Am trait cea mai frumoasa zapada a acestui an. Sambata seara, la Predeal. Ne-am intors aseara. Gandul lui Tudor era la teza de azi, la romana. Al lui Radu, la mesajele primite pe mail si necitite, care asteptau raspuns. Al meu ramasese inca la munte… iar gandul lui Valsis era numai la somn. Mosul asta e destept, stia inca de saptamana trecuta in ce dispozitie vom fi dupa cateva zile de relaxare, asa ca si-a lasat darurile inca de atunci: chiar ghetute! Pentru toti patru. Azi-noapte doar le-a umplut cu dulciuri… iar azi s-ar putea sa vina si cu parolele! 😉 😉 E dezlegare de la Mos…

sursa foto: Google

Read Full Post »

Pledez pentru minunile care tin doar trei zile dar, indiferent de durata lor, raman totusi minuni. Pledez pentru cautari si gasiri, pentru raspunsuri in cuvinte la intrebari nerostite vreodata si dospite prea mult.

Pledez pentru bucuriile pe care ti le poti face singur intr-o lume in care ceilalti nu vor, nu pot sau uita sa te bucure. Pledez doar pentru clipa traita intens, asa cum am invatat candva.

Pledez pentru strigarea pe nume, fara frica, a sensibilitatilor asemanatoare care se recunosc in multime.

Pledez pentru nelinisti de vara-toamna-iarna-primavara, care se cer linistite. Pledez pentru recuperarea preturilor platite prea scump.

Pledez pentru inedit, pentru asteptare, pentru emotie, pentru traire, pentru vis, pentru dorul de libertate, pentru dorinta fizica, pentru picatura de pasiune, pentru incredere in tine si-n ceilalti.

Pledez pentru frumusetea descoperirii unui alt eu, pentru intuitia clipei gandului celuilalt, pentru mersul firesc al vietii, pentru minte si suflet, cand limpezi, cand tulburate de prea mult bine sau prea mult rau.

Pledez pentru zborul in doi – chiar pentru o clipa, doar in vis si fara speranta!

Pledez pentru nebunia unui gest, indrazneala unui gand, nerusinarea unui vis…

Pledez, in ultima instanta, pentru neuitare.

sursa foto: Google

Read Full Post »