Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘femeie’

Femeia este, in cel mai bun caz, o contradictie, filozofa indraznet cineva.

*

Ieri mi-am intrebat sânii ce mai fac. Erau foarte bine. Le-am citit apoi povesti despre sternomantie, poezii despre barbati si i-am alintat, zambind timid, in saptesprezece silabe aproape corecte si secrete:
sânii-i obraznici –
pedeapsă ispăşită
prin mângâiere.

Si totusi pe cercul de sus al unui 8 de martie nu gasesc decat o zi a mamei. Femeia sarbatorita primavara n-o simt, sta ascunsa undeva. De ceva timp n-o mai caut. O traiesc doar, clipa de clipa, in toate celelalte zile din an.

– Esti, deci, femeie?
– Rangul meu este unul inalt recunoscut in Univers. Sunt mamă.
Mamele sunt mereu in calatorie – de la o camasa a baietilor lor la alta camasa, de la un nasture de haina la alt nasture.
..

*

In Insule, femeile isi strang aventura de fiecare zi sau calatoria de-o viata a mamei in florile din par. Traditia spune ca purtand floarea pe partea stanga a capului inseamna ca esti luata sau maritata, iar pe partea dreapta arata tuturor ca esti disponibila. Pe mijloc, la parul prins in coada? Dis-pe-ra-ta!!! La noi nu cred ca exista asa femei. Numai la ei… 😉

S-ar zice, parafrazand poetul, ca pana si cel mai puternic barbat poate fi ametit de o floare din parul femeii. Ma duc sa-mi pun flori de primavara!

Foto: Isis

Anunțuri

Read Full Post »

Sfarsit de saptamana Paunescu. Asa il simt, asa il am! L-am citit si l-am recitit, de-a lungul timpului. De-acum incolo, mai mult, cred. Multe s-au spus si se spun despre el. Multe a spus si el, in viata-i. Unele, atat de frumos…

In spatele unui barbat de succes sta mereu o femeie puternica… se zice.

Nobil viciu

Cetatea peste mine se răstoarnă,
În carnea mea îi simt într-una biciul,
De este vară sau de este iarnă,
Femeia este singurul meu viciu.

Nici nu mi-e teamă, nici nu-mi este silă
De tot ce împotrivă mi se-ntâmplă,
Orgolioasă, dreaptă sau umilă
Femeia-mi şade veşnic lângă tâmplă.

O simt ca vulpe, ori ca pe-o tanagră,
Dar cel mai drag îmi e acest exemplu,
Iubirea pentru-o tristă capră neagră
Din care am facut răsfăţ şi templu.

Ştiu că mi-e viaţa scurtă, ştiu că moartea
În fiece femeie stă la pândă,
Dar fie de femei umplută cartea
De care viaţa lumii e flămândă.

Nu mi-au plăcut averi, nici vinuri bune
Şi n-am avut în rest nici un capriciu
Deşertăciune din deşertăciune
Femeia este singurul meu viciu.

Nu m-am bătut în târguri sau războaie,
N-am vrut să fiu împerator sub stele,
Femeia care nu se încovoaie,
Am înjugat-o nebuniei mele.



Şi am arat cu ea mereu pământul,
Şi-am semănat ogoare numeroase,
Nu i-am lăsat pe buze nici cuvântul
Ca pe-un metal am resorbit-o-n oase.

E-adevărat că am iubit pe una,
E-adevărat tot ceea ce se zice,
Am căutat-o prin neant cu luna
E-adevărat c-a fost Euridice.

E-adevărat că-n geamul meu caisii
N-aveau puterea nici un an să steie
Ca într-un joc de-absurde artificii
Şi creanga lor îmi mirosea femeie.

Motorul meu şi-al lumii de aceea,
Motorul meu cuminecat cu biciul,
A fost femeia şi-a rămas femeia,
Puterea mea şi singurul meu viciu.

Ea m-a condus, eu am condus-o-n lume,
Am fost mereu un cuplu în derivă,
Şi chiar de nu i-am dat nimic din nume
Trecând mereu, mi-a fost definitivă.

Iubirea mea nu a mişcat nici aştri
Şi nici pământul sub o-mbrăţişare,
Dar lance cand a fost, cu ochi albaştri,
Simţeam că-n ochi privirea ei mă doare.

De n-avea rană, îi făceam eu rană,
Să-i pot iubi supremul sacrificiu,
În faţa ta, condiţie umană,
Femeia este singurul meu viciu.

Adrian Paunescu

Read Full Post »

Azi sunt intr-o stare speciala.

Nu pot scrie. Doar ard. Arde tot ce nu e colorat, ard temerile, neincrederea, framantarile, nerabdarile… doar lacrimile nu mi le pot arde. Raman femeia care stie sa rada mult si sa planga mult. Imi place statornicia.

Pastrez cuvintele. Si-o fericire potolita…

Tu cand ai ars ultima oara?

Read Full Post »