Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘libertate’

N-am crezut ca Ardealul ma va tine cateva zile doar pentru el. Ca Sibiul imi vrea masina, contra camasii hawaiiene cu orhidee albastre, Muresul – emotia, contra ghindelor Stejarului de Tarnaveni, iar Clujul – prietenia, contra viselor din adancuri. N-am crezut ca gandul poate curge altfel, ramanand in urma.
Nu e de crezut, e de trait.

*

Agenda mea este o combinatie seducatoare de roz, mov, bleumarin si verde crud. Acum cateva zile, strabatand linistit Valea Oltului, scriam in ea: oamenii care-si implinesc visele nu au ceva special, doar fac ceva diferit. De la Peter citire…
Nu e de avut, e de facut.

*

Luxul nu se mai masoara in obiecte, ci in ragazul de a face toate lucrurile pe care le-ai visat. Marele adevar al timpurilor noastre, zice-se.
Asta… e de inteles profund! 😉

sursa foto: Google

Read Full Post »

Nu sunt o pasare de colivie, n-am fost niciodata.

Libertatea mi-am daruit-o de bunavoie, cand am demisionat dupa cativa ani de munca intr-o mare corporatie. Imi placea ce faceam. Ma simteam bine cu oamenii. Imi era drag biroul si tabloul de deasupra. Si tineam la Șefa! Tin si acum. Prietena de ani de zile. Medic si director al unei directii de sanatate. O femeie puternica si ambitioasa, capabila si generoasa… da’ cam iute la mânie! De aici si numele de cod: Micuța Mexicană 😉

Intr-o vineri, dupa o sedinta obositoare, a concluzionat, pe ton ridicat:

– Daca eu, ca director, stau la birou pana la ore inaintate din noapte, imi neglijez copilul de clasa a treia si fac de toate, chiar daca nu sunt scrise in fisa postului… si voi puteti si trebuie s-o faceti!

Eu am invatat, in timp, ca… totul in viata e o chestiune de alegere, chiar daca lucrurile nu par sa stea asa intotdeauna. Asa ca…

– Poate tu alegi cariera. Poate gasesti in biroul tau un refugiu, incercand sa evadezi dintr-o casnicie goala pe dinauntru. Ori poate altceva… Eu nu vreau cariera in domeniu. Vreau, in schimb, sa adorm cu capul pe pieptul lui si sa ma trezesc tot acolo. Vreau sa-mi sarut copiii de noapte-buna, desi s-au facut mari… Am o alta scara a valorilor si o alta ordine a prioritatilor. Muncesc bine si vreau s-o fac – imi place si am nevoie de bani. Dar nu sunt dispusa sa platesc orice pret pentru un pumn de arginti. Cred ca nu sunt omul tau, asa cum il vrei…

Sfarsitul de saptamana mi-a fost plin de ganduri. In primul rand, intrebarea: Incotro? Ce vezi la capatul drumului, daca ramai aici? N-am gasit raspunsul, dincolo de pumnul de bani. Nu ma simteam crescand, inflorind…
A fost momentul in care am inteles ca nu acela mi-e locul. Ca pasarea din mine cerea libertatea de care avea nevoie. Si tot ce ma despartea de ea era un pic de curaj, de incredere… chiar nebunie frumoasa!

*

De la o prietena din Chicago, femeie de afaceri, am invatat o lectie:
– Tine minte doua lucruri:
1. Sa nu investesti niciodata in ceva care misca, in afara de copiii tai;
2. Cine munceste, n-are timp sa faca bani.

Adica cine munceste… pentru altul, n-are timp sa faca bani… pentru el insusi! Am ales sa tin cont de lectia pe care i-o predase si ei un antreprenor evreu.
Spiritul meu liber a castigat. Castiga mereu.

*

Lumea este ceea ce crezi ca este.
Nu exista limite.
Energia curge acolo unde este indreptata atentia.
Acum este momentul puterii.
A iubi este sa fii fericit cu…
Toata puterea vine dinauntru.

Efectivitatea este masura adevarului.

Azi am aflat ca aceasta este  Filozofia Aloha. Pot spune ca o impartasesc de ceva vreme. Cred ca nu intamplator tanjesc de ani de zile dupa Insule. Oare mi s-ar potrivi Micuța Hawaiiană?… :))))

S-au dus 7 zile. Acum cred. Fara AMR.

sursa foto: Google

Read Full Post »

Acum trei ani, mi-am inceput ziua de treisprezece cu o mare dorinta: sa o traiesc inedit.

Dupa multe framantari si multe idei, mi-am gasit zambetul. Inca somnoroasa, in dimineata de februarie m-am intrebat ce fac eu, fara exceptie, de ziua mea. Raspunsul era simplu: primesc daruri. Asa ca, daca vreau s-o traiesc altfel, as putea schimba asta, nu? As putea darui, in loc sa primesc…

M-am ridicat sprintena din pat si am plecat catre un depozit de carti, la care merg adesea. Am ales cate o carte ce mi s-a parut potrivita fiecarui om cu care urma sa ma intalnesc in cursul zilei. Nu beletristica, ci pagini care te ajuta sa cresti pe interior atat de mult, incat uneori dai pe dinafara si ceea ce se vede este mai mult pozitiv si mai multa acceptare. Carte pentru oamenii care vor sa priveasca inlauntrul lor…

Am luat apoi fiecare carte si am scris: Tot ce dai se-ntoarce inzecit sau insutit. Eu iti dau azi un strop din linistea si intelepciunea altora si stiu ca ele se vor intoarce la mine, de… sub treizeci de ori mai mult. Iuliana, cu dragoste

Sub treizeci este varsta pe care eu am decis sa n-o depasesc niciodata, asa ca o implinesc an de an… 🙂

Eram fericita: darul cel mai frumos l-am primit daruind!

*

Azi sunt aici si nu-ti pot da o carte, dar iti las asternute cateva cuvinte dintr-o carte. Cuvinte care pentru mine inseamna esenta:

Tatal meu mi-a spus candva: Fii liber, restul nu conteaza.

Eu aleg libertatea in fiecare clipa si, odata cu ea, dragostea. Pentru ca dragostea e libertate suta la suta! Ele ma imbogatesc, iar mie nu mi-e rusine sa fiu bogata. La fel cum nici natura nu se rusineaza pe cat de bogata este. Asa am invatat eu de la cineva special…

Intr-o zi la fel de speciala pentru mine, eu iti doresc sa gasesti calea.

Read Full Post »

No, servus! De-abia m-am intors de la Cluj…

Drum lung si frumos, soare de noiembrie-batand-a-septembrie, Valea Oltului ruginie si somnoroasa, junghi, Muresul trecut pe pod militar, camera bleu de hotel, plimbare pe intuneric, parcare etajata, Valsis, liniste si iubire in inima, Gradina Botanica tot negustata de el, noapte luuuuunga si plina, laptop minus, un azi-dimineata cu cafea la medicina, citit din revista „…medicii au fost amendati cu 5000 de lei pentru ca au gresit o litera (?!) pe concediul medical”, bluza indiana cu portocaliu si-un pic de mov, Sibiu 100% si Grand Plaz…

Si cand te gandesti ca azi e… LUNI!! Inca mai e. Ce bine e sa fii liber!

Ah, era sa uit: multa poezie si muuuuulta muzica, ascultate in boxele masinii!

Boxe foarte bune, poezii extraordinare, voci tunatoare – Adrian Paunescu si Manifestul, Florian Pittis si Inscriptia, Mihail Stan si Mistretul…

Boxe foarte bune, piese de si pentru suflet, alungand norii…

…and I think to myself:
What a wonderful world!

Saptamana viitoare voi rascoli cu varful ghetei si frunzele ce tes covorul Gradinii… Asteapta-ma, Clujule!

Read Full Post »

Luni dupa duminica

Cand ma gandesc
Ca acum sunt cautat cu telefonul
Din toate partile
Sa ma apuc serios de treaba
Iar eu stau si ma uit printre gene, genele tale.

Luni, zi lucratoare,
Ar trebui sa intru in panica
Nu vad nicio panica pe-aproape,
Ceva sa semene cu un nor
Plin cu fulgere si trasnete.
Dimpotriva, e foarte senin geamul
In care cateva mii de frunze
Se pregatesc sa bata pe rand,
Fiecare de trei ori.
Si ce-o fi cu acest destin
Vom mai vedea. –  Marin Sorescu

Se spune ca lunea nici iarba nu creste... Dar noi crestem in fiecare clipa. Si de luni incepem sa facem pasi. Sa schimbam ritmul. Ritmul oricum se schimba, cu sau fara noi, dar nu intotdeauna in favoarea noastra.

Din martie, cand mi-am dat demisia, traiesc altfel ritmul fiecarei zile de luni. Am reinvatat sa-mi simt libertatea, s-o imbratisez dimineata in pat, sa-i zambesc la micul dejun, sa ne bem cafeaua impreuna…

Ne nastem liberi, dar uitam pe parcurs cum se face asta. Urcam in caruselul care nu se mai opreste, ci se-nvarte, se-nvarte, zi de zi la fel. Plecam adormiti catre locul de munca si ramanem adormiti pentru o viata. Ne-nvartim in cerc si ne-am dori, uneori, sa ne oprim pentru o clipa intr-un colt, sa respiram… dar cercul nu are colturi! Asa ca ne urmam drumul pana cand, satui de rutina si rugina, spargem cercul si iesim din cursa. E momentul de sinceritate fata de noi insine. Avem curaj? Avem atitudine buna? Avem resurse? Raspunsul e ca gasim de toate daca avem… UN VIS! Oare o zi de LUNI in care sa ne trezim nu cand suna ceasul, ci cand ni se termina somnul si sa facem dragoste cu libertatea noastra pana seara… nu e un vis suficient de frumos, incat sa facem ceva pentru el?

Ieri am citit ce scrisese candva fata cu veveritele despre libertate: „…suntem liberi sa facem ce trebuie, ca dupa aia se face tarziu rau si trebuie sa ne culcam.” Mi-au revenit de cateva ori in minte cuvintele ei, sunt foarte sugestive pentru cei multi. Realistii vor fi de acord cu ele. Eu, pentru mine, nu pot sa fiu. Eu sunt suficient de visatoare incat sa stiu ca… suntem liberi sa facem CE VREM! Dar nu in conditiile de fiecare zi, ci numai daca DECIDEM sa spargem cercul si sa schimbam ceva in viata noastra. De la fizica am invatat ca, pentru ca unui obiect sa-i schimbi pozitia, e nevoie sa actionezi – TU – cu o forta asupra lui. Adica sa-ti schimbi INTAI TU pozitia mainii in actiune! Din pacate, putini sunt cei care inteleg asta si isi asuma responsabilitatea pentru… propria zi de luni, acceptand si lucrand la propria schimbare – de mentalitate, in primul rand.

E greu sa acceptam ca doar de noi depinde. E mai usor sa dam vina pe altii. O vorba desteapta spune ca, de cand a aparut conceptul liberului arbitru, o imensa responsabilitate apasa pe constiinta noastra! Adevarul e cel vechi si romanesc: cum iti asterni, asa dormi. TU iti asterni! TU iti aranjezi viata! TU iti pastrezi libertatea – nu trebuie nici macar s-o castigi, o ai, te-ai nascut liber!…

E o zi de luni in care ma gandesc ca… ar trebui sa intru in panica. Dar nu vad nicio panica pe aproape, vorba poetului. Dimpotriva, e foarte senin geamul…

Incepe inca o saptamana frumoasa! Nu-mi ramane decat sa continui lupta pentru dorintele mele. Si ce-o fi cu acest destin vom mai vedea…

sursa foto: Google

Read Full Post »

Acum cativa ani mi-am intrebat copilul, inca la gradinita:

Radu, esti fericit?

Da, mi-a raspuns simplu.

Ce-nseamna „fericit”? Cand esti tu fericit? am continuat, curioasa.

Cand fac ce vreau eu!

Pai… si cand faci ce vreau EU… nu esti fericit??!

Nu, atunci esti TU fericita.

Anii au trecut, dar definitia atat de clar formulata de el a ramas in mintea mea ca si definitie a fericirii: CAND FAC CE VREAU EU! Lucrurile sunt simple, oamenii sunt complicati… Cautam uneori mii de cuvinte pentru a explica sofisticat o notiune si tot nu suntem multumiti la finalul cautarii. Eu ma declar multumita cu aceasta.

Sunt fericita cand fac ce vreau eu, cu alte cuvinte, CAND POT SA ALEG! Iar libertatea de a alege o avem IN FIECE CLIPA, indiferent de circumstante. De un singur lucru e nevoie pentru a ne-o exercita: sa intelegem!

In fiecare crampei de gand din Tabakera exista fericirea mea. In vulturul care te intampina cu aripile desfacute… e spiritul meu liber! In faptul ca mi-am dat demisia de curand, desi e criza mondiala si oamenii cauta de lucru… In copilul care raman, desi am acasa doi adolescenti… In iubirea cea mai frumoasa, de care am grija de douazeci de ani, dar si-n cea pe care am reintalnit-o neplanificat… In munca de networker, in care invat zilnic si pe care o fac mergand impotriva curentului majoritatii… In tangoul sau bachata dansate cu sete de viata… In intrecerea permanenta cu mine insami, acceptata ca o provocare sfanta… In drumul meu frumos si incarcat de semnificatie si modele… In viata careia incerc sa-i dau un sens in fiecare moment…

O colega m-a intrebat acum ceva timp:

– Tu cum de reusesti sa fii atat de pozitiva, atat de fericita?

Pe o foaie de hartie i-am scris: SUNT  FERICITA  IN  FIECARE  ZI  PENTRU  CA  ASA  DECID  SA  FIU! A luat foaia si a postat-o sub monitorul calculatorului de pe birou, astfel incat sa o vada permanent. Mesajul a fost primit, iar eu am simtit inca o data ce inseamna sa traiesti sentimentul.

Pana la urma… fericirea mea este doar o chestiune de DECIZIE!

sursa foto: Google

Read Full Post »

Zi obisnuita de lucru. Agitatie. Urgente.Telefoane. Ies din birou sa-mi iau un pahar cu apa. In fata secretariatului Sefa! Ma priveste din fuga si cu voce ferma – de director! – imi zice:

De-acum inainte la serviciu nu mai vorbesti despre vise, ci doar despre asigurari!…

Am crezut ca nu aud bine… Da, eu vorbesc despre vise! Eu… asta traiesc, asta gandesc, asta visez, asta pictez… Am revenit si am ramas tacuta toata ziua… nimic nu mi-a iesit… si nicio zi dupa n-a mai fost ca inainte!

Dar am zambit mereu – cheia era la mine!

*

Iubesc libertatea sub toate formele ei, inclusiv cea de exprimare. Iar libertatea tine doar de noi intotdeauna, nu de spatiu… sau timp… sau sef!

Libertatea o avem, nu se castiga! Ne-am nascut liberi. E in noi. Nu se da si nu se ia. Doar se traieste! Ne putem bucura de ea  in orice moment, dar noi alegem uneori sa ramanem totusi captivi… intr-o slujba cu mai multe dezavantaje decat avantaje, intr-o relatie care ne stoarce de fericire, in niste obiceiuri pe care poate le-am preluat din familie sau ni le-am format pe parcursul vietii si care nu ne duc nicaieri, in temerile noastre… in loc sa ne eliberam si sa ne faurim singuri lumea! Nu avem destul curaj pentru a face asta, asa incat libertatea cu care ne-am nascut… e doar un cuvant pe care-l rostim mecanic, fara a-l intelege suficient…

Mi-a fost interzis sa vorbesc despre vise, dar… SUNT LIBERA SA VISEZ!!

Pentru ca orice om are nevoie de un vis…

Acum nu mai vorbesc despre vise la serviciu. Mi-am dat demisia!…

Si posibilitatea de a alege o avem, ne-am nascut cu ea… Tu ce ai alege intre un loc de munca si visele tale? Intre jumatatea de masura si… TOTUL?

sursa foto: „National”

Read Full Post »