Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘valoare’

Pana ne dezmeticim – eu, tu si 2012 ăsta – ma gandeam sa te sorcovesc inedit 😉

Sorcova cu o foaie de palmier

O, iaurgii din Slobozia,
eu vă evoc din Mexico;
chivuţe gureşe din România,
v-aud în piaţă-n Texcoco.

o, covrigari din Zimnicea,
bărbieri-patroni din Cernavodă,
îmi apăreţi în orice stea
c-un brici şi vechiul Cuza-Vodă.

geamgii din Munţii Apuseni
şi tocilari din Piaţa Mare,
dintre tongani si hawaieni,
vă-nchin o-naltă salutare:

La anu’ şi la mulţi ani!

In rime brasoveano-hawaiiene, sorcova mea pastreaza in ea zilele de toamna traite departe – acolo unde copacii lucrau, iar eu aveam sa-mi gasesc linistea.

Gaseste-o si pastrez-o si tu! Fara graba, cu bucuria clipei.

Indiferent de cum iti pare calea, la inceput de an porneste la drum cu speranta!

Strecoara-te printre liane! Acel ceva de valoare nu e, de regula, la vedere.

Nu te opri din urcus, chiar de-i nevoie sa te tot rasucesti pentru asta!
Pretul trebuie platit, dar merita, de cele mai multe ori.

Traieste frumos, aducand in fata doar ce-ti da culoare vietii! Restul e de ignorat.

Inconjoara-te de oameni si iubeste-i! Salvarea vine din iubire, zicea cineva.

Si cand ti-o fi mai greu, ai grija sa renasti! Mai verde ca inainte.

Pentru mine, tu esti Copacul.
Gaseste-ti locul potrivit, apoi traieste-ti sanatos si fericit 2012-le!

In ianuarie nou te imbratisez hawaiian, oricine si oriunde ai fi! Si te iubesc.

Foto: Isis, Valsis, Lucica, Tomiţă, Diana, Stefan 🙂

Anunțuri

Read Full Post »

De cativa ani, in fiecare ianuarie imi botez anul de-abia ivit. Nu mai stiu cum anume am inceput acest obicei, dar e unul care-mi place si nu vreau sa renunt.

Am avut Anul disocierii de lucrurile fara valoare. Ma saturasem de televizor si toate lucrurile negative cu care acesta ne intoxica zilnic si pe care eu nu am cum sa le schimb: inflatie, politica prost inteleasa, coruptie, catastrofe naturale, razboaie, violenta… Daca tot nu pot schimba nimic, atunci de ce sa-mi mai pierd timpul si sa-mi ard neuronii cu ele? Am reinceput sa citesc carti valoroase. Eu ma pot schimba!…

Prietenii, apoi. Am trait mereu printre oameni multi. Sunt sociabila, volubila, râd mult, dansez cat pot… Deloc pretentioasa, in general. In ceea ce priveste oamenii, stacheta mea este insa destul de sus! Am aflat in timp ca suntem media celor zece oameni care ne inconjoara, asa ca am mare grija sa fie in jurul meu oameni adevarati, de calitate. Ii caut si, pe principiul ca cine cauta, gaseste… ii gasesc si eu! Cum timpul mi-e limitat, am preferat sa-mi petrec clipele nu neaparat cu cei mai vechi, ci cu cei mai deschisi catre nou si schimbare, mai pozitivi, mai plini de dragoste pentru ceilalti si de incredere in ei insisi… Chiar daca asta a presupus uneori sa ma disociez de oameni pe care ii stiam de-o viata, dar care vedeau numai problemele si niciodata solutia, care cereau vesnic ajutorul, dar ei insisi nu se ajutau deloc. Vreau in jurul meu oameni care sa ma imbogateasca spiritual, sa-mi dea forta si incredere. Pentru ca eu voi deveni ca acestia, luand forma mediului in care sunt pusa.

Si lucrurile… atatea lucruri adunate de-a lungul timpului la o casa de om! Lucruri care pentru mine nu mai au valoarea initiala, dar pentru altul s-ar putea sa fie aur. Haine, carti, piese de mobilier… Asa ca am decis sa ma disociez si de ele, impartindu-le cu tot sufletul celorlalti. Am strans, astfel, o gramada de jucarii pe care baietii nu le mai voiau si, impreuna cu ei, Valsis a mers – in Saptamana Mare – in curtea unei biserici. A chemat toti copiii care cerseau pe acolo sau asteptau sa li se dea ceva si i-a lasat pe Radu si Tudor sa-si imparta comoara celor care poate nu primeau nimic de Paste. Merita vazut chipul unui copil care-si daruieste masinuta preferata candva!…

A venit apoi Anul celor 200 de realizari. Nu neaparat vise de implinit, ci proiecte mici, personale, pe care voiam sa le incep, sa le continui ori sa le finalizez in anul ce tocmai incepea. Pe unele dintre ele le amanasem de cateva ori deja… Mi-am ales si un slogan al anului: Fă-o ACUM! Si am inceput sa lucrez cu entuziasm. Era anul MEU! Eu i-am zis asa, eu trebuia sa-l rezolv

Am avut si Anul evolutiei. Asta a fost tare frumos! Auzisem eu undeva ca movul este culoarea evolutiei, asa ca am purtat mov, am mancat mov, am visat mov… Un pic de mov nu strica niciodata, se stie doar! In primele zile ale lui ianuarie de-atunci am fost la niste prieteni. Le-am spus cum imi voi striga anul, le-am aratat ametistele pe care le aruncasem prin buzunare si genti ca Piatră a Recunostintei, le-am dezvaluit intentia de a-mi lua un pix sau stilou mov cu care sa scriu in fiecare zi in frumoasa mea agenda… da, ai ghicit – violet! Si am primit pe loc nu unul, ci doua pixuri superbe. Multumesc, Lucica! Pe unul l-am daruit cateva zile mai tarziu, cu poveste cu tot. Sper ca ai trait sentimentul evolutiei tot anul, Roro… Eu inca il traiesc!

Acum e iar ianuarie. Trebuie sa-l botez pe 2011.

M-am toooooot framantat in aceste zile de sarbatoare. Cum sa-l cheme? Ce vreau cel mai mult de la el? Care e starea mea de-nceput de an?

Inca ma framant. Astept sa curga ideile…

sursa foto: Google

Read Full Post »

Intr-o scurtă conversaţie, un bărbat întrebă următorul lucru pe o femeie:
– Ce tip de bărbat cauţi?

Ea rămase un moment tăcută înainte de a-l privi-n ochi şi ii zise:
– Vrei să ştii într-adevar?

El răspuse:
– Da.

Atunci începu să zică:
– Fiind femeie în acest timp, sunt în poziţia de a-i cere bărbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Plătesc facturile, mă ocup de casă, merg la supermarket, fac cumpărături şi totul fără ajutorul unui bărbat… Îmi pun întrebarea: Ce poţi tu să aduci în viaţa mea?

Bărbatul rămase privind. Gândea cu siguranţă că este vorba de bani.

Ea, ştiind ce gândeşte el, spuse:
– Nu mă refer la bani. Am nevoie de mai mult. Am nevoie de un om care să lupte pentru perfecţiune în toate aspectele vieţii.

El îşi încrucişa braţele, se aseză în fotoliu şi privind-o îi ceru să explice mai în detaliu.

Ea zise:
– Caut pe cineva care să lupte pentru perfecţiune mentală, pentru că am nevoie de cineva cu care să conversez şi care să mă stimuleze din punct de vedere intelectual. Eu nu am nevoie de cineva simplu din punct de vedere mental. Am nevoie de cineva suficient de sensibil ca să înţeleagă prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca să mă încurajeze şi să nu mă lase să cad. Caut pe cineva pe care să îl respect ca să pot să fiu “ascultătoare”. Nu pot să fiu aşa cu cineva care nu poate să işi rezolve singur problemele. Eu caut un bărbat care se poate ajuta pe sine însuşi, pentru a ne ajuta reciproc.

Când termină se uită la el şi îl văzu foarte derutat şi întrebător.

Valorez mult!

El îi zise:
– Ceri mult.

Ea răspunse:
– Valorez mult!

Am primit textul in urma cu cateva zile, printr-un e-mail. Nu ii stiu sursa. Il redau aici pentru ca increderea in propria persoana, stima de sine, ar trebui sa existe in fiecare dintre noi si pentru ca… am cautat la fel! Acelasi barbat.

Nu sunt un om modest decat in masura in care imi cunosc si imi accept limitele. Dar am constiinta propriei mele valori si stau drept.

Esti cea mai mare minune a naturii, spune Og Mandino in pergamentele sale.

Esti unic, original si irepetabil, zice Rajko.

Sunt o nebuna frumoasa si tanara, gandesc eu. Ma iubesc si ma respect in fiece zi.

Tu?

Invata sa te pui pe primul loc in viata ta si vinde-te scump. Meriti!

sursa foto: Google

Read Full Post »

Copiii?…

Ei doresc multe, eu doar sanatate si incet-incet sa intru in normal. Am inteles acum ca cel mai important este sa te bucuri de cei dragi, nu ce realizezi material. Am facut destul de mult pana la varsta noastra si trebuie sa ne multumim de ceea ce avem, fara a vrea tot mai mult, lucru care te ia din mijlocul celor dragi si pierzi un timp valoros.

 

Nu sunt trista ca sunt acasa, cred ca Dumnezeu mi-a dat o lectie, altfel nu ma opream. Am fost mult cu copiii si mi-am dat seama ce am gresit inainte. Copiii au nevoie de parinti mai mult decat de lucruri, dar lipsa noastra o inlocuiam de multe ori prin surprize care – credeam – le fac bine. Si nu este asa.

 

Acuma imi dau seama ca… cu cat mai mult le dai, cu atat mai putin primesti… si cu cat mai mult ii faci sa inteleaga ca nu li se cuvine si trebuie sa munceasca pentru a primi ceva, este tot mai bine.

…Este mesajul pe care l-am primit ieri printr-un e-mail de la o prietena care trece printr-un moment mai dificil al vietii ei: o provocare de sanatate. M-a impresionat. Persoana foarte activa si abila in ceea ce face, profesionistul care se implica, omul dispus sa plateasca orice pret pentru a reusi intr-un proiect pe care-l incepe… dar in aceeasi timp mama a doi copii pe care-i iubeste foarte mult! O persoana realmente deosebita…

A different point of view is the view where you are not, spune englezul. Ajungem uneori intr-un punct de cotitura a vietii noastre si privim lucrurile altfel decat inainte. De multe ori avem nevoie de indrumare si ea vine uneori intr-un mod pe care nu ni-l dorim. Dar cineva stie mai bine decat noi care e calea…

I-am scris:

Nu vreau sa-ti scriu despre boala, pentru ca nu vreau sa ma gandesc ca exista pentru tine! Nici tu nu te gandi. Fa ceea ce trebuie facut, dar sa stii ca, daca s-a intamplat asa, este pentru ca asa trebuia sa se intample… universul are pentru tine un plan maret si frumos, e gata sa-ti implineasca unul din cele mai arzatoare vise ale tale – nu stiu care, nici tu nu stii inca, dar vei fi fericita cand vei afla! Cum orice lucru in viata asta are un pret… de data asta pretul visului pe care viata ti-l va implini a fost… acesta. E ok, va fi bine, va fi foarte bine, chiar daca e greu de primit si de acceptat.


Gandind asa, putem primi cu seninatate tot ce vine catre noi. Si cu credinta ca, dincolo de aparente, este ceea ce ne trebuie. Viata e magica!

Copiii?… Mesajul ei spune multe, nu crezi? E nevoie de comentarii?…

sursa foto: Google

Read Full Post »