Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Marin Sorescu’

Zilei acesteia faceţi-i un nod,
să n-o uitaţi ca pe-o jucărie în pod…  (Marin Sorescu)

Se zice ca cele mai semnificative date din viata sunt: ziua cand ai venit pe lume si cea in care descoperi motivul pentru care esti aici, adica sensul existentei tale. Pentru mine ar mai fi inca una: ziua in care am venit… a doua oara. La inceput de iulie, anul acesta. Pe de o parte, innod zilele – piedică Uitarii.

Pe de alta parte…
Aseara m-am surprins facand ceva de-a dreptul sexi: cochetam cu Uitarea. Un coleric nascut pentru detalii, c-o memorie de medicinist, antrenata din greu de-a lungul anilor si de-a latul cartilor… nu prea poate intelege cum vine asta, daramite sa mai si accepte! Si totusi, contrar cifrelor vorbitoare din statistici… se poate.
Sa uit o vara inedit-lenesa si o toamna impiedicata in propriile-i frici e un lux pe care mi-l pot permite, la cat de bogata sunt.

A innoda? sau A cocheta?… aceasta-i intrebarea.

Raspunsul meu? De data asta, astept sa uit. Zilele acelea.

Read Full Post »

Arunci cam rar undița, pescarule,
Și mă plictisesc fără primejdii
Deasupra capului.
Nu c-aș vrea să mușc din ea,
Știu doar ce-nseamnă momeală,
Dar m-am obișnuit c-o anumită tensiune
Și n-o mai pot schimba la vârsta mea.

Marin Sorescu – Rugaciune

In spatele versurilor sta povestea mea cu pescarul amator – de spus altadata…
In noaptea asta poezia imi ravaseste gandurile. Imi pare c-ar fi 3 octombrie, dar nu e. E 7. Sapte zane, toate bune… mi-au daruit ieri o zi frumoasa si plina de cha-cha-cha, soare, multe carti, voci dragi si oameni care conteaza. Multumesc. Da’ asa mi-e dor de-un pescar si-un pescuit!… 😉

sursa foto: Google

Read Full Post »

Luni dupa duminica

Cand ma gandesc
Ca acum sunt cautat cu telefonul
Din toate partile
Sa ma apuc serios de treaba
Iar eu stau si ma uit printre gene, genele tale.

Luni, zi lucratoare,
Ar trebui sa intru in panica
Nu vad nicio panica pe-aproape,
Ceva sa semene cu un nor
Plin cu fulgere si trasnete.
Dimpotriva, e foarte senin geamul
In care cateva mii de frunze
Se pregatesc sa bata pe rand,
Fiecare de trei ori.
Si ce-o fi cu acest destin
Vom mai vedea. –  Marin Sorescu

Se spune ca lunea nici iarba nu creste... Dar noi crestem in fiecare clipa. Si de luni incepem sa facem pasi. Sa schimbam ritmul. Ritmul oricum se schimba, cu sau fara noi, dar nu intotdeauna in favoarea noastra.

Din martie, cand mi-am dat demisia, traiesc altfel ritmul fiecarei zile de luni. Am reinvatat sa-mi simt libertatea, s-o imbratisez dimineata in pat, sa-i zambesc la micul dejun, sa ne bem cafeaua impreuna…

Ne nastem liberi, dar uitam pe parcurs cum se face asta. Urcam in caruselul care nu se mai opreste, ci se-nvarte, se-nvarte, zi de zi la fel. Plecam adormiti catre locul de munca si ramanem adormiti pentru o viata. Ne-nvartim in cerc si ne-am dori, uneori, sa ne oprim pentru o clipa intr-un colt, sa respiram… dar cercul nu are colturi! Asa ca ne urmam drumul pana cand, satui de rutina si rugina, spargem cercul si iesim din cursa. E momentul de sinceritate fata de noi insine. Avem curaj? Avem atitudine buna? Avem resurse? Raspunsul e ca gasim de toate daca avem… UN VIS! Oare o zi de LUNI in care sa ne trezim nu cand suna ceasul, ci cand ni se termina somnul si sa facem dragoste cu libertatea noastra pana seara… nu e un vis suficient de frumos, incat sa facem ceva pentru el?

Ieri am citit ce scrisese candva fata cu veveritele despre libertate: „…suntem liberi sa facem ce trebuie, ca dupa aia se face tarziu rau si trebuie sa ne culcam.” Mi-au revenit de cateva ori in minte cuvintele ei, sunt foarte sugestive pentru cei multi. Realistii vor fi de acord cu ele. Eu, pentru mine, nu pot sa fiu. Eu sunt suficient de visatoare incat sa stiu ca… suntem liberi sa facem CE VREM! Dar nu in conditiile de fiecare zi, ci numai daca DECIDEM sa spargem cercul si sa schimbam ceva in viata noastra. De la fizica am invatat ca, pentru ca unui obiect sa-i schimbi pozitia, e nevoie sa actionezi – TU – cu o forta asupra lui. Adica sa-ti schimbi INTAI TU pozitia mainii in actiune! Din pacate, putini sunt cei care inteleg asta si isi asuma responsabilitatea pentru… propria zi de luni, acceptand si lucrand la propria schimbare – de mentalitate, in primul rand.

E greu sa acceptam ca doar de noi depinde. E mai usor sa dam vina pe altii. O vorba desteapta spune ca, de cand a aparut conceptul liberului arbitru, o imensa responsabilitate apasa pe constiinta noastra! Adevarul e cel vechi si romanesc: cum iti asterni, asa dormi. TU iti asterni! TU iti aranjezi viata! TU iti pastrezi libertatea – nu trebuie nici macar s-o castigi, o ai, te-ai nascut liber!…

E o zi de luni in care ma gandesc ca… ar trebui sa intru in panica. Dar nu vad nicio panica pe aproape, vorba poetului. Dimpotriva, e foarte senin geamul…

Incepe inca o saptamana frumoasa! Nu-mi ramane decat sa continui lupta pentru dorintele mele. Si ce-o fi cu acest destin vom mai vedea…

sursa foto: Google

Read Full Post »

Cu cine sa-ncep: cu poetul ori cu primarul? Eu zic sa dau cuvantul Poetului…

„Când o dragoste

La care lucram mai demult

Mi-a reușit,

Atunci o trec pe curat,

Pe inima altei femei.


Natura a fost înțeleaptă

Creând mai multe femei

Decât bărbați,

Pentru că ne putem desăvârși

Sentimentul

Folosind un mare număr

De ciorne.”Marin Sorescu – Don Juan

Dar si primarul…

„Orice barbat ar vrea sa aiba toate femeile din lume. Sigur ca asta nu este posibil. Dar el este dator sa incerce!” – Radu Mazare

Gandul meu se-ndreapta astazi catre… vanatori. E o zi de octombrie in care-mi amintesc de lupul care traieste in haos. Lupul inteligent, generos si insistent. Si redevin, pentru o clipa, caprioara…

Dau Cezarului ce e al lui.

sursa foto: Google

Read Full Post »