Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘emotie’

Lumea mea si-a strans genunchiul la piept, si-a rezemat barbia de el si a tacut luuung – din vară pana-n toamna tarzie. Acum inteleg ce-mi spunea Will deunazi: Sunt piatră de moară – o să rezist.

*

Am intalnit-o fata in fata. A fost politicoasa, m-a lasat sa aleg prima. Am ales trairea. Nu e atat de necrutatoare pe cat se spune – exagerari, barfe, invidie… Ea stie si sa piarda. Ei, cum cine? Doamna in negru. A mea!… ca a ta nu stiu cum e.

Cateodata esti ceea ce gandesti…

Buna dimineata, noiembrie! Ma bucur sa ne revedem!

Miroase demult a toamna si struguri bine copti, a emotia intoarcerii pe drumuri batatorite, a icoana cu sfant protector si recolta bogata, a Oameni Frumosi si vise… de-mplinit!

Foto: Olandezul zburator 😉

Read Full Post »

– Voi sunteti niste copii de aur! le spun flacailor mei. Ce copii are tati? De…?!
– De aur! imi raspund ei.
– Nu de aur, ci de…stepti! ma fac eu ca ii corectez. Deci ce copii are tati? De…?!
– De…stepti! se desteapta ei.
– Nu de…stepti, ci de…osebiti! Deci ce copii are tati? De…?!
– De…osebiti! se grabesc ei sa-mi raspunda, lamuriti.
– Nu deosebiti, ci de… milioane!
Adevarul e ca nu stiu cum sa va explic cat de grozavi sunt copiii pe care Si-I creste Dumnezeu pe langa noi.

Emotionata de dialogul acesta special dintre un tata si fiii sai, mi-am amintit jocurile micii noastre copilarii…

Din prima zi de scoala si pana la sfarsitul clasei a patra, eu si Tudor ne-am luat ramas bun dimineata prin cateva cuvinte inspirate de antrenorul lui Lance:
Mami, eu sunt genial si tu esti puternica… o s-avem o zi exceptionala!!

Uneori spunea cuvintele rar si apasat, ca pe o poezie pe care mama-sa i-a dat-o de invatat pentru serbare. Alteori se trezea mai greu si incerca sa recupereze timpul, tasnind spre scoala ca glontul din pusca. Il retineam cateva secunde, il pupam si-l priveam in ochi. Stia ce vreau, asa ca incepea sa turuie cuvintele mecanic, suierat, fara pauze si intonatie, evident stresat de intarziere…

Azi Tudor mi-a crescut, dar vorbele inca le mai rosteste. Si le crede, chiar. 😉 Zilele ne par extraordinare in continuare – chiar si cele care nu prea sunt… iar eu, cam fricoasa de felul meu… sunt puternica, desigur!!

Nu conteaza ce detii, important e ce devii, zice o vorba.

*

Tot despre devenire este vorba si… aici. Despre copii geniali si parinti activi, relatii si interactiune, inspiratie si viziune. O s-avem o zi exceptionala!!
Cum arata o zi exceptionala? Iat-o, se prezinta singura!

Foto: Isis

Read Full Post »

Exista povesti care se cer spuse si celorlalti. Cât de-o emotie si-o lectie.

Un prieten drag s-a oprit pentru o clipa pe marginea Tabakerei mele – ca sa-si zugraveasca, printre sentimente si amintiri, cu maiestrie si sensibilitate… apusul de soare hawaiian. 😉 Mahalo!

Unele apusuri sunt magice.
Magia e in noi.

*

My Hawaii

Stăteam pe burtă în iarbă, complet goi, cu mâinile sprijinind bărbia de-o parte şi de alta a feţei.

În faţa noastră curgea liniştită Jijia, pe malul opus străjuiau tufele de stânjenei înghesuite nefiresc în linie şi deasupra lor apunea încetişor soarele după deal. Timpul se scurgea lin o dată cu râul, iar noi respiram în sincron sub liniştea serii.

Iarba crescuse prin noi, dar noi nu voiam să ne mişcăm. Coatele se făcuseră una cu ţărâna, dar noi nu aveam de gând să le dezrădăcinăm. Gâtul dădea semne de nervozitate, dar noi nu-l desprindeam de bărbie. Senzaţia acută de foame fusese deja înlocuită de chin, dar nouă nu ne păsa.

Când ultima rază de soare dispăru abia înduplecată după deal, vântul începu să agite stânjeneii şi pe Jijia începură să curgă oi moarte, încremenite în poziţii ciudate, una după alta. Ne-am ridicat amândoi odată tremurând de durere şi frică, ne-am îmbrăcat în grabă fără să ne uităm unul la altul şi ne-am ţinut de mână alergând în întuneric până am ajuns înapoi în sat.

În toamnă avea să vină prima zi de şcoală cu emoţiile ei, apoi alte emoţii, dar nici una la fel.

Era prietenul meu cel mai bun. Altul mai bun n-a mai fost…

*

Exista oameni langa care fiecare secunda ne e plina de inteles.
Sunt unici, de regula. 

Foto: Isis 

Read Full Post »

E clipa de nebunie frumoasa. Aceea pe care n-am curaj s-o povestesc sau cea inca netraita, dar ceruta dinlauntrul meu.
Vine cand vrea si pleaca atunci cand dorul de vara se face cireaşă coaptă. N-o pot opri. Pot doar s-o chem, cântându-i a nouă asteptare

Primavara pana si emotia-mi e verde, chiar daca in jur inca e alb. Verde de Maui.

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

Nu poţi să vezi zâne dacă nu eşti zănatic, imi sopteste Nichita. Eu sunt.

Foto: Isis &Co.

Read Full Post »

2011 a fost, fara indoiala, Anul calatoriilor. Mare mi-a fost framantarea pana sa-i aleg un nume si, desi nu stiam ce avea sa urmeze – se pare ca l-am nimerit. Paris, Viena, Chisinau, urmate de insula Mediteranei si insulele Pacificului… toate sunt dovada unei potriviri intre dorinta arzatoare si asezarea lucrurilor.

2012 a venit bâlbâindu-se usor, dar decis sa fie Anul transformarii in mai bine. Din dorinta de schimbare, de lucruri noi si de atentie sporita la propriul organism a rasarit, cu speranta, ideea transformarii in bine – a omului, a relatiilor impiedicate, a micului univers, a viselor mari, a sanatatii bune intr-una cu adevarat magica – fizica, mentala, spirituala si financiara.

Sa renunti la sursa de apa e impotriva legilor supravietuirii – e cel mai greu s-o lasi in urma si sa pleci spre necunoscut, dar uneori e singura cale spre civilizatie. Deşertul e o mamă dură, dar extraordinară! zice indraznetul.

Asa ca-mi las azi binele in urma, cu emotie, luand cu mine dorinta de mai bine. Plus spiritul ales, pastrat ca lege in toti anii ce-mi vor veni.

*

Urmarita fiind inca de ineditul tinuturilor descoperite de curand, pot include aici si transformarea dorului de ducă in noi destinatii atinse? Ca-mi spunea Ina, mai ieri…

– Am vazut multe locuri din lume, dar tu m-ai inspirat cu plecarea ta.
De mult timp imi doresc sa ajung in Hawaii si la Machu Picchu, dar inca n-am facut-o. Azi imi caut printre apropiati posibil insotitor de drum.

Gandind la poza potrivita si-un ghid de calatorie in Peru, i-am zambit:

– Si tu pe mine, din fericire! Nu m-am gandit niciodata pana acum la frumusetea sud-americana, insa de azi ea-si va avea locul in Caiet.

Am gasit fotografie, am gasit ghid. Am scris timid, dar increzator: Machu Picchu… dar gandul asta nu ma face sa vibrez nicicum. Inseamna ca va trebui sa astept scânteia sau sa schimb in mintea-mi destinatia, pana cand inima imi va raspunde. Pentru ca visele, pentru a se implini, trebuie sa fie incarcate de emotie.

sursa foto: aici

Read Full Post »

N-am crezut ca Ardealul ma va tine cateva zile doar pentru el. Ca Sibiul imi vrea masina, contra camasii hawaiiene cu orhidee albastre, Muresul – emotia, contra ghindelor Stejarului de Tarnaveni, iar Clujul – prietenia, contra viselor din adancuri. N-am crezut ca gandul poate curge altfel, ramanand in urma.
Nu e de crezut, e de trait.

*

Agenda mea este o combinatie seducatoare de roz, mov, bleumarin si verde crud. Acum cateva zile, strabatand linistit Valea Oltului, scriam in ea: oamenii care-si implinesc visele nu au ceva special, doar fac ceva diferit. De la Peter citire…
Nu e de avut, e de facut.

*

Luxul nu se mai masoara in obiecte, ci in ragazul de a face toate lucrurile pe care le-ai visat. Marele adevar al timpurilor noastre, zice-se.
Asta… e de inteles profund! 😉

sursa foto: Google

Read Full Post »

Pledez pentru minunile care tin doar trei zile dar, indiferent de durata lor, raman totusi minuni. Pledez pentru cautari si gasiri, pentru raspunsuri in cuvinte la intrebari nerostite vreodata si dospite prea mult.

Pledez pentru bucuriile pe care ti le poti face singur intr-o lume in care ceilalti nu vor, nu pot sau uita sa te bucure. Pledez doar pentru clipa traita intens, asa cum am invatat candva.

Pledez pentru strigarea pe nume, fara frica, a sensibilitatilor asemanatoare care se recunosc in multime.

Pledez pentru nelinisti de vara-toamna-iarna-primavara, care se cer linistite. Pledez pentru recuperarea preturilor platite prea scump.

Pledez pentru inedit, pentru asteptare, pentru emotie, pentru traire, pentru vis, pentru dorul de libertate, pentru dorinta fizica, pentru picatura de pasiune, pentru incredere in tine si-n ceilalti.

Pledez pentru frumusetea descoperirii unui alt eu, pentru intuitia clipei gandului celuilalt, pentru mersul firesc al vietii, pentru minte si suflet, cand limpezi, cand tulburate de prea mult bine sau prea mult rau.

Pledez pentru zborul in doi – chiar pentru o clipa, doar in vis si fara speranta!

Pledez pentru nebunia unui gest, indrazneala unui gand, nerusinarea unui vis…

Pledez, in ultima instanta, pentru neuitare.

sursa foto: Google

Read Full Post »