Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘vise’

Lumea mea si-a strans genunchiul la piept, si-a rezemat barbia de el si a tacut luuung – din vară pana-n toamna tarzie. Acum inteleg ce-mi spunea Will deunazi: Sunt piatră de moară – o să rezist.

*

Am intalnit-o fata in fata. A fost politicoasa, m-a lasat sa aleg prima. Am ales trairea. Nu e atat de necrutatoare pe cat se spune – exagerari, barfe, invidie… Ea stie si sa piarda. Ei, cum cine? Doamna in negru. A mea!… ca a ta nu stiu cum e.

Cateodata esti ceea ce gandesti…

Buna dimineata, noiembrie! Ma bucur sa ne revedem!

Miroase demult a toamna si struguri bine copti, a emotia intoarcerii pe drumuri batatorite, a icoana cu sfant protector si recolta bogata, a Oameni Frumosi si vise… de-mplinit!

Foto: Olandezul zburator 😉

Read Full Post »

Ce-am invatat azi? Ca visele mari atrag oameni mari.

Oamenii prea slabi pentru a se opri asupra propriilor vise, a le urmari si a le iubi pana la implinire vor incerca sa-i descurajeze pe cei dintai. Acestia nu se lasa insa descurajati. Doar zambesc si merg mai departe, calauziti de Steaua Nordului lor.

*

Sunt mai aproape cu un pas. Asta pe care invat sa-l dansez cu dragul de Prof…
Tango milonga.

Locul tau este printre cei mari. Cei mari se recunosc. Ziceam candva…

Read Full Post »

2011 a fost, fara indoiala, Anul calatoriilor. Mare mi-a fost framantarea pana sa-i aleg un nume si, desi nu stiam ce avea sa urmeze – se pare ca l-am nimerit. Paris, Viena, Chisinau, urmate de insula Mediteranei si insulele Pacificului… toate sunt dovada unei potriviri intre dorinta arzatoare si asezarea lucrurilor.

2012 a venit bâlbâindu-se usor, dar decis sa fie Anul transformarii in mai bine. Din dorinta de schimbare, de lucruri noi si de atentie sporita la propriul organism a rasarit, cu speranta, ideea transformarii in bine – a omului, a relatiilor impiedicate, a micului univers, a viselor mari, a sanatatii bune intr-una cu adevarat magica – fizica, mentala, spirituala si financiara.

Sa renunti la sursa de apa e impotriva legilor supravietuirii – e cel mai greu s-o lasi in urma si sa pleci spre necunoscut, dar uneori e singura cale spre civilizatie. Deşertul e o mamă dură, dar extraordinară! zice indraznetul.

Asa ca-mi las azi binele in urma, cu emotie, luand cu mine dorinta de mai bine. Plus spiritul ales, pastrat ca lege in toti anii ce-mi vor veni.

*

Urmarita fiind inca de ineditul tinuturilor descoperite de curand, pot include aici si transformarea dorului de ducă in noi destinatii atinse? Ca-mi spunea Ina, mai ieri…

– Am vazut multe locuri din lume, dar tu m-ai inspirat cu plecarea ta.
De mult timp imi doresc sa ajung in Hawaii si la Machu Picchu, dar inca n-am facut-o. Azi imi caut printre apropiati posibil insotitor de drum.

Gandind la poza potrivita si-un ghid de calatorie in Peru, i-am zambit:

– Si tu pe mine, din fericire! Nu m-am gandit niciodata pana acum la frumusetea sud-americana, insa de azi ea-si va avea locul in Caiet.

Am gasit fotografie, am gasit ghid. Am scris timid, dar increzator: Machu Picchu… dar gandul asta nu ma face sa vibrez nicicum. Inseamna ca va trebui sa astept scânteia sau sa schimb in mintea-mi destinatia, pana cand inima imi va raspunde. Pentru ca visele, pentru a se implini, trebuie sa fie incarcate de emotie.

sursa foto: aici

Read Full Post »

Cu cativa ani in urma, baietii si-au facut prima lor lista de vise.
– Cum?
m-au intrebat, mirati.
– Simplu. Uite, fiecare dintre noi scrie pe o foaie cinci lucruri pe care ar dori sa le faca, cinci pe care ar vrea sa le aiba, cinci locuri in care i-ar placea sa ajunga, cinci pe care sa le vada… si tot asa. Da?
– Da, au raspuns amandoi, parand sa priceapa. Si-au inceput sa astearna. Radu, cu scrisul lui foarte frumos si ordonat, iar Tudor, cu litere de tipar, singurele pe care le stia pe atunci…

*

Acum vreo doi ani, intr-o seara, Tudor a inceput o noua lista. El mai crescuse putin, visele se mai schimbasera si ele. A asternut vreo zece, dupa care s-a dus la culcare, lasandu-ne foaia la vedere: 1. as vrea ca mami sa nu se supere ca am un 7 la franceza si unul la chimie. Maaare smecherie! Mami a citit si… nu s-a suparat. Ba chiar a râs cateva zile dupa. Mai râde si azi, teoria se confirma: pentru ca visele sa se-mplineasca, e suficient uneori sa le scrii undeva!

Urmau alte cateva dorinte, printre care una foarte aproape sufletului: vreau sa fim toti patru (eu, Radu, mami si tati) o familie fericita.
E visul unui copil pentru care 27 este o zi speciala. Nu prin duzina de teste sustinute la inceput de an scolar, ci prin anii ce-l indreptatesc sa se creada, de azi… căpitan. Chiar e unul!

Stiu ca urmeaza o perioada in care, ca orice adolescent, va fi centrul universului. Sper doar sa nu fie nevoie sa lucreze prea mult la… a-ti-tu-di-ne. Caci, ca orice nevoie, va trebui satisfacuta cumva, nu?! 😉
Cat despre dorinta-i… pare-se ca exista fericiri tâmpe si fericiri intru adevar. Doar el poate aprecia cum e a lui. Eu vreau sa fie una simpla si adevarata.

*

In hawaiiană, copiii sunt uneori denumiti poetic lei, la fel ca ghirlandele de orhidee, simbol al dragostei si afectiunii. In română, cred ca le-am putea zice… Iubirică 🙂
De fiecare data cand e greu, salvarea vine din iubire.

Tudor e ghirlanda mea de orhidee. Radu e bratara de pe mana dreapta…

sursa foto: Google

Read Full Post »

N-am crezut ca Ardealul ma va tine cateva zile doar pentru el. Ca Sibiul imi vrea masina, contra camasii hawaiiene cu orhidee albastre, Muresul – emotia, contra ghindelor Stejarului de Tarnaveni, iar Clujul – prietenia, contra viselor din adancuri. N-am crezut ca gandul poate curge altfel, ramanand in urma.
Nu e de crezut, e de trait.

*

Agenda mea este o combinatie seducatoare de roz, mov, bleumarin si verde crud. Acum cateva zile, strabatand linistit Valea Oltului, scriam in ea: oamenii care-si implinesc visele nu au ceva special, doar fac ceva diferit. De la Peter citire…
Nu e de avut, e de facut.

*

Luxul nu se mai masoara in obiecte, ci in ragazul de a face toate lucrurile pe care le-ai visat. Marele adevar al timpurilor noastre, zice-se.
Asta… e de inteles profund! 😉

sursa foto: Google

Read Full Post »

Comparatia ucide. Am invatat si am descoperit.

– Cat ai luat la testul de matematica?
– 7.
– Doar 7?! Ce note s-au mai luat?
– Cativa de 8, 9 si 10. Majoritatea sub 7.
– Si tu n-ai putut lua 8, 9 sau 10?
– De ce ma compari cu ei, cand cei mai multi au luat sub mine?…

– Nu te compar cu ei, dar nici cu multimea. Te compar cu… cel mai bun care poti fi tu insuti. Daca acesta este cel de 7, in regula – de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Dar daca poti fi mai bun de-atat si nu esti, trebuie sa descoperi cauza si sa vezi daca si ce poti sa faci.

*

De multe ori facem greseala sa comparam – ori sa ne comparam! – uitand ca oamenii sunt unici, originali si irepetabili. Uitand ca fiecare isi are drumul si rânduiala lui… Cineva mi-a spus ca asta e calea spre progres, pentru ca vezi unde te afli si, incercand sa-l depasesti pe celalalt, evoluezi. Eu am invatat de-a lungul timpului ca batalia o porti doar cu tine insuti, astfel incat, oricine ar fi invingator… tot tu castigi! De tine depinde schimbarea. Si mersul inainte…

*

Toamna trecuta o incepeam impreuna cu un barbat si-o chitara. Plus trandafiri si vise care mor. Toamnă din nou, impreuna cu un barbat si-o chitara. Cu iz de hibiscus si vise ce se-mplinesc. Doar comparatie…

De mine depinde sa schimb scorul.

Read Full Post »

Acum un an invatam o lectie: Nu te da oricui!
Tangoului… m-am dat pe viata!!

*

Unii oameni pleaca vara in vacanta, iar toamna merg la scoala. Altii, pe dos.
Eu fac parte dintre ultimii. Si cum pana la vacanta mea mai e un pic, e cazul sa ma concentrez pe ea. Atât de multe vise ale noastre par la început imposibile, apoi neverosimile, iar apoi, când convocăm voinţa, foarte curând devin inevitabile! zicea Superman…

*

Ma dau si Visului meu.

Aloha!  😉

Read Full Post »

Older Posts »