Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘aniversare’

Am vrut sa dansez in salonul de nefumatori al restaurantului de munte, provocata de paharul de vin rosu:
– Sa indraznesc? l-am intrebat pe Valsis.
– De ce nu?
– Aici, in spatiul asta – intim si totusi la mare vedere – dintre mese?
– Aici.
– Si pot sa invit un barbat la dans?
– Numai daca e singur. Daca e insotit, cred ca ar fi bine sa-i zambesti partenerei lui, mai intai…
– Nu vreau sa cer voie, vreau doar barbatul! Tu esti singurul aparent neinsotit – dansezi cu mine?

 *

Secretul? E ok sa faci numai ce vrei, cu conditia sa vrei doar ceea ce… trebuie. Intotdeauna trebuie ce vrea nevasta – punct! scriam in august, ajunsa acasa dupa aventura cu perna si râzând cu pofta, a dorinţă de viaţă…  🙂

Cand te gandesti ca era cat pe ce sa ratez tangoul tomnatic al celor 20 de ani…

Read Full Post »

Marti, 13? Zi cu ghinion? Nuuu, doar celalalt treisprezece norocos…

Acum cativa ani ajungeam pentru prima oara la spital – ghinion. Aduceam pe lume primul meu copil – noroc. N-a fost sa fie Ilinca – ghinion. Era un baiat mare, sanatos si dorit – noroc. N-aveam de niciunele – nici bani, nici casa, nici parinti aproape… niciun ajutor – ghinion. Il aveam pe Dumnezeu si credinta ca acesta ii face cuib pana si berzei chioare, daramite noua – noroc. Nu stiam cum sa iubim si ce sa facem cu un copil – ghinion. Dar stiam cum sa ne iubim noi – noroc…

Azi? Ghinionul pe care-l gasesc este ca ne mai certam cateodata. Dar va trece ea si adolescenta asta teribilista – maaare noroc!

*

In primele zile ale anului trecut, in clipa de liniste a inceputului nou, stand toti patru in sufragerie, indrazneam, şugubăţ:
– Hai sa mai facem si noi un copil – o fetita!…
Eu zic sa-l facem in acelasi timp cu Radu, mi-a raspuns Valsis amuzat.
Radu ne-a dat replica instantaneu, relaxat, dar cu o mina foarte serioasa:
– Păi… sa va pregatiti, ca eu am de gand sa ma misc repede!

Suntem presati de timp, deci – ghinion. Se pare ca vrea sa fiu o bunica tanara – noroc. Desi… zice vorba ca lucrurile se cumpanesc dupa desavarsire, nu dupa repeziciune Eu, pana una-alta, i-am strecurat discret aseara prin toate buzunarele cateva pliculete de… protectie! Doar are, mai nou, 18 ani. Si-l iubesc.

*

In ultimele zile ale anului trecut, aniversandu-ne majoratul casniciei, indrazneam iar, tot şugubăţ:
– Acum suntem majori ca soţi, poate face fiecare dintre noi ce vrea, nu?

Valsis a râs, dar nu mi-a raspuns. Ma-ntreb eu azi, el m-o fi inteles? Ma refeream la… a vizita eu Insulele si a se lasa el de fumat, evident. 😉
Pana una-alta, ma gandesc sa-i strecor si lui azi ceva prin buzunare. Ca doar il iubesc si pe el…

*

Arborele Insulelor mele este kukui-ul, considerat simbol al pacii, protectiei si iluminarii, caci nucile sale contin un ulei inflamabil, putand arde ca niste lumanari. Din ele se fac ghirlande care, desi nu le intrec in frumusete pe cele de flori, trec insa cu notă mai mare proba timpului.

Daca Radu mi-e bratara de flori de pe mana dreapta, Valsis e kukui-ul vietii mele…

sursa foto: Google

Read Full Post »

Ce-ti scriam?

De-ai sti ce greu este sa fii Dumnezeu! Sa poti face multe si sa nu le poti face, totusi… Pentru ca sunt lucruri care-L depasesc pana si pe Dumnezeu – de exemplu, sa imparta sufletul unei femei in doua parti egale! Oricat ar incerca, de oricate ori ar masura inainte de-a taia o data, rezultatul va fi invariabil acelasi: balanta se-nclina intr-o parte. In partea in care a gasit rabdare, foarte multa rabdare, intelegere, dragoste, respect, sprijin, incredere…

Am fost vulcan. Am ramas val. Ai ramas vânt.

Doctore, doctore…

Read Full Post »

Cu cativa ani in urma, baietii si-au facut prima lor lista de vise.
– Cum?
m-au intrebat, mirati.
– Simplu. Uite, fiecare dintre noi scrie pe o foaie cinci lucruri pe care ar dori sa le faca, cinci pe care ar vrea sa le aiba, cinci locuri in care i-ar placea sa ajunga, cinci pe care sa le vada… si tot asa. Da?
– Da, au raspuns amandoi, parand sa priceapa. Si-au inceput sa astearna. Radu, cu scrisul lui foarte frumos si ordonat, iar Tudor, cu litere de tipar, singurele pe care le stia pe atunci…

*

Acum vreo doi ani, intr-o seara, Tudor a inceput o noua lista. El mai crescuse putin, visele se mai schimbasera si ele. A asternut vreo zece, dupa care s-a dus la culcare, lasandu-ne foaia la vedere: 1. as vrea ca mami sa nu se supere ca am un 7 la franceza si unul la chimie. Maaare smecherie! Mami a citit si… nu s-a suparat. Ba chiar a râs cateva zile dupa. Mai râde si azi, teoria se confirma: pentru ca visele sa se-mplineasca, e suficient uneori sa le scrii undeva!

Urmau alte cateva dorinte, printre care una foarte aproape sufletului: vreau sa fim toti patru (eu, Radu, mami si tati) o familie fericita.
E visul unui copil pentru care 27 este o zi speciala. Nu prin duzina de teste sustinute la inceput de an scolar, ci prin anii ce-l indreptatesc sa se creada, de azi… căpitan. Chiar e unul!

Stiu ca urmeaza o perioada in care, ca orice adolescent, va fi centrul universului. Sper doar sa nu fie nevoie sa lucreze prea mult la… a-ti-tu-di-ne. Caci, ca orice nevoie, va trebui satisfacuta cumva, nu?! 😉
Cat despre dorinta-i… pare-se ca exista fericiri tâmpe si fericiri intru adevar. Doar el poate aprecia cum e a lui. Eu vreau sa fie una simpla si adevarata.

*

In hawaiiană, copiii sunt uneori denumiti poetic lei, la fel ca ghirlandele de orhidee, simbol al dragostei si afectiunii. In română, cred ca le-am putea zice… Iubirică 🙂
De fiecare data cand e greu, salvarea vine din iubire.

Tudor e ghirlanda mea de orhidee. Radu e bratara de pe mana dreapta…

sursa foto: Google

Read Full Post »

Am bifat-o si pe-asta!!

Desi am fost provocata de cateva ori, am raspuns o singura data si am preferat sa n-o fac aici, ci intr-un comentariu. Prima si ultima leapsa! Poate pentru ca-mi place mai mult sa scriu liber decat sa raspund la intrebari…

Dar pentru ca de data asta jocul era despre Tabakera mea si pentru ca-mi place sa incerc orice macar o data – ca sa pot afirma ca e buna sau nu prajitura, trebuie s-o gust, este? – am acceptat leapsa. Acum cateva luni. Revin azi asupra scurtelor mele raspunsuri de atunci, marcand aniversarea: 1 an de ganduri la care n-am putut renunta.

Nu mai stiu intrebarile, nu le-am pastrat. Apelez la imaginatie… 🙂

* In iulie 2010, de ziua lui Valsis. Blogul s-a vrut a fi si un dar inedit pentru el.

* Si eu mi-am pus la un moment dat intrebarea, ca si tine: de ce blog?…

* Respect parerea si decizia fiecaruia, intelegand ca suntem diferiti. N-am moderat decat un singur comentariu, la cererea celui care-l lasase. Incerc sa nu escaladez conflicte virtuale din care nimeni nu iese invingator, de regula. Ca urmare, nu intru in polemici inutile; incerc sa mentin echilibrul, chiar daca asta inseamna sa ma indepartez de om ori de loc.

* Sincer? Ideea initiala a fost aceea de a impartasi cu ceilalti, mai ales cei care au nevoie, informatii referitoare la sanatate, acesta fiind domeniul meu. Numai ca habar n-aveam ce este un blog si cum se administreaza, asa ca m-am gandit sa invat si sa experimentez intai cu unul mai… light. De aici si pana la Tabakera n-a fost decat un pas. Si mai multe idei…

* In blogroll? Vreo trei-patru luni nici n-am avut blogroll… Acum am unul in care stau, amestecate, cateva bloguri de suflet si cateva interesante. N-am facut si nu fac schimb de linkuri.

* Nu cred ca Tabakera m-a schimbat. Prin blog am descoperit o lume noua, destul de pestrita, de altfel… Dincolo de ea, am gasit niste prieteni. Unii sunt inca doar virtuali, cu altii m-am intalnit deja, la un ceai ori o cafea. De la fiecare am invatat cate ceva, m-am imbogatit. Uneori am gresit – m-am apropiat prea mult, am visat in locul lor… sau dimpotriva, i-am neglijat, desi nu meritau. Insa i-am iubit intotdeauna. Si aici as putea pune cateva linkuri…

* Asteptari? Nu vreau decat sa-mi lase timp pentru mine, Valsis, copii, carti, proiecte… Viata se traieste totusi afara! Pana una-alta, Tabakera ma tine updatata, dar cu un pret pe care uneori nu sunt dispusa sa-l platesc.

* Cititorii, vizitatorii? Ei sunt liberi sa-si aleaga atitudinea si parerile. Mi-ar placea sa-si puna niste intrebari si sa-si dea niste raspunsuri. Lor insisi, nu neaparat mie…

***

Zambesc gandindu-ma ca a trecut un an. Nu stiu cati altii vor mai urma in Tabakeră. Stiu insa ca ei vor fi un cântec din inima mea, care se cere cântat.

sursa foto: Google

Read Full Post »

Constientizezi ca unica data in viata cand ne place sa „imbatranim” este in copilarie?

La mai putin de 10 ani suntem asa de incantati de asta, incat gandim si in fractiuni de an.
– Cati ani ai?
– Am patru ani si jumatate!
Nu vei spune niciodata ca ai 36 ani… si jumatate. Da, dar ai patru ani si jumatate… Asta e diferenta!

Ai ajuns adolescent, acum nu te mai poti opri. Sari de bunavoie la numarul urmator sau chiar putin mai departe.
– Cati ani ai?
– O sa am 16!
Poate ca ai 13, dar vei avea 16! Si vine si cea mai grozava zi din viata ta… ai 21. Chiar si cuvintele suna ca o ceremonie: ai devenit major, ai 21 ani! Yesss!!!

Apoi faci 30. Oooohh, ce se intampla aici? Parca ai fi lapte batut! Ala „se face” si e numai bun de aruncat, nu mai e amuzant, te-ai acrit. Ce nu e in regula? Ce s-a schimbat?
Ai devenit major, faci 30, mergi pe 40. Oauuu!!! Pune frana, o iei razna! Pana sa bagi de seama, ajungi de 50 si toate visele s-au spulberat. Dar asteapta: implinesti 60. Nici tu nu credeai ca vei face si asta!

Deci: DEVII major, FACI 30, MERGI pe 40, AJUNGI de 50 si IMPLINESTI 60. Asa viteza ai luat, incat ATINGI 70.

Dupa asta, este de pe o zi pe alta: astepti… sa o duci pana miercuri. La varsta de 80 ani, fiecare zi e un ciclu complet: O TII pana la pranz, AI PRINS si 4:30, AI AJUNS si seara asta.

Si nu se opreste aici! In anii 90, o iei usurel inapoi:
– Cati ani ai?
– Abia am avut 92.

Apoi se intampla cel mai straniu lucru – dupa 100, devii iar copil:
– Cati ani ai?
– Am 100… si jumatate!

Cum sa ramai tanar?
Ignora numerele ne-esentiale. Inclusiv varsta, greutatea si inaltimea. Lasa doctorii sa-si faca griji in legatura cu astea. De asta ii platim.
Inconjoara-te de prieteni veseli. Aia mohorati te deprima.
Invata. Studiaza computerul, mestesugurile, gradinaritul, orice. Nu lasa creierul sa leneveasca. O minte inceata este atelierul diavolului.” Si numele diavolului este… Alzheimer.
Savureaza lucrurile simple.
Razi des, mult si din toata inima! Razi pana nu mai poti si iti trebuie aer.
Mai apar si lacrimi. Indura, sufera si treci nai departe. Singura persoana care te insoteste toata viata esti TU INSUTI. Fii viu cat esti in viata!
Inconjoara-te cu dragoste, indiferent ca asta inseamna familia, animalutele dragi, muzica, plante, pasiuni, ce-o fi. Casa ta este refugiul tau.
Pretuieste-ti sanatatea. Daca este buna, pastreaz-o. Daca mai are hibe, repar-o. Daca nu tine de tine reparatia, cauta sprijin.
Nu iti cauta vina. Fa vizite la mall, in alt oras, in alta tara, dar nu unde este vina.
Spune-le oamenilor pe care ii iubesti ca ii iubesti, cu orice ocazie.

Asta e viziunea despre batranete a lui George Carlin. Si reteta lui de tinerete. Eu am urmat instinctiv regulile lui, de-asta ma pastrez sub 30. Tu mai ai de lucrat la ultimul punct, Valsis! 😉

*

Se pare ca nu toate iubirile au iesire la mare. Astazi, in cea mai frumoasa zi de iulie, cand si tu… FACI sub 30, iti spun zambind: a noastra are!

Multumesc. Te iubesc. Multi ani tineri si frumosi! Cu mine!

sursa foto: Google

Read Full Post »

Oare s-o mai deschide Tabakera mea? Ma gandesc sa incerc si sa reusesc.

Pas timid si… aproape aniversar, prin refren vesel si… imposibil de pronuntat: paraliki paralaka makaraka mariluki marileremilirara
trakatraka wariwaka kererponererte waka yakataramakarara
… 🙂

Read Full Post »

Older Posts »