Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘schimbare’

2011 a fost, fara indoiala, Anul calatoriilor. Mare mi-a fost framantarea pana sa-i aleg un nume si, desi nu stiam ce avea sa urmeze – se pare ca l-am nimerit. Paris, Viena, Chisinau, urmate de insula Mediteranei si insulele Pacificului… toate sunt dovada unei potriviri intre dorinta arzatoare si asezarea lucrurilor.

2012 a venit bâlbâindu-se usor, dar decis sa fie Anul transformarii in mai bine. Din dorinta de schimbare, de lucruri noi si de atentie sporita la propriul organism a rasarit, cu speranta, ideea transformarii in bine – a omului, a relatiilor impiedicate, a micului univers, a viselor mari, a sanatatii bune intr-una cu adevarat magica – fizica, mentala, spirituala si financiara.

Sa renunti la sursa de apa e impotriva legilor supravietuirii – e cel mai greu s-o lasi in urma si sa pleci spre necunoscut, dar uneori e singura cale spre civilizatie. Deşertul e o mamă dură, dar extraordinară! zice indraznetul.

Asa ca-mi las azi binele in urma, cu emotie, luand cu mine dorinta de mai bine. Plus spiritul ales, pastrat ca lege in toti anii ce-mi vor veni.

*

Urmarita fiind inca de ineditul tinuturilor descoperite de curand, pot include aici si transformarea dorului de ducă in noi destinatii atinse? Ca-mi spunea Ina, mai ieri…

– Am vazut multe locuri din lume, dar tu m-ai inspirat cu plecarea ta.
De mult timp imi doresc sa ajung in Hawaii si la Machu Picchu, dar inca n-am facut-o. Azi imi caut printre apropiati posibil insotitor de drum.

Gandind la poza potrivita si-un ghid de calatorie in Peru, i-am zambit:

– Si tu pe mine, din fericire! Nu m-am gandit niciodata pana acum la frumusetea sud-americana, insa de azi ea-si va avea locul in Caiet.

Am gasit fotografie, am gasit ghid. Am scris timid, dar increzator: Machu Picchu… dar gandul asta nu ma face sa vibrez nicicum. Inseamna ca va trebui sa astept scânteia sau sa schimb in mintea-mi destinatia, pana cand inima imi va raspunde. Pentru ca visele, pentru a se implini, trebuie sa fie incarcate de emotie.

sursa foto: aici

Read Full Post »

Daca ar trebui sa te salut de buna regasire, te-as saluta hawaiian, cu… shaka.

Am adus in suflet semnul shaka sau hang loose, surprins de multe ori in Insule si pastrat cu drag pe un tricou, dar si intr-o fotografie cu supravietuitorii atacului de la Pearl Harbor. Veterani de razboi, nonagenari tonici si deschisi catre viata, coautori ai unei carti despre eveniment – pe care o vindeau, cu autograf, in fata muzeului – acesti oameni mi-au transmis, prin salutul lor specific, tot ceea ce aveam nevoie sa iau cu mine, ca simbol al unei lumi diferite, cu un mod de viata flegmatic: linistea.

Shaka este salutul regasirii ori ultimul gand bun inaintea plecarii, exprima aprecierea sau multumirea, sentimentul de lucru bine facut, indeamna s-o iei usor, fara agitatie, fara stres, fara griji ieftine, incurajeaza relaxarea ca mod de trai.

Shaka inseamna pentru mine… nu, nu lipsa problemelor zilnice, ci invitatia la a privi pe langa sau pe deasupra lor, golindu-ti sufletul de tensiuni si dureri, la a crede in rezolvari dincolo de aparente, la a miza tot ceea ce ai pe frumusetea vietii si a clipei, pe pacea interioara…

Shaka e semn de liniste si armonie. Un fel de… don’t worry, be happy!

*

CampiOana mea a tras de curand o-concluzie-filozoafa-…-tineti-va-bine- 🙂. Informat sau nu, constient sau nu, ea a ales varianta buna, invatandu-si lectia: schimbarea mica poate aduce multumire mare.

Uneori insa nu filozofam shaka. Stau azi cu-n picior pe pragul iernii mele, zicand: Relaxeaza-te! Si campionii pierd cateodata startul…

Foto: Isis

Read Full Post »

Comparatia ucide. Am invatat si am descoperit.

– Cat ai luat la testul de matematica?
– 7.
– Doar 7?! Ce note s-au mai luat?
– Cativa de 8, 9 si 10. Majoritatea sub 7.
– Si tu n-ai putut lua 8, 9 sau 10?
– De ce ma compari cu ei, cand cei mai multi au luat sub mine?…

– Nu te compar cu ei, dar nici cu multimea. Te compar cu… cel mai bun care poti fi tu insuti. Daca acesta este cel de 7, in regula – de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Dar daca poti fi mai bun de-atat si nu esti, trebuie sa descoperi cauza si sa vezi daca si ce poti sa faci.

*

De multe ori facem greseala sa comparam – ori sa ne comparam! – uitand ca oamenii sunt unici, originali si irepetabili. Uitand ca fiecare isi are drumul si rânduiala lui… Cineva mi-a spus ca asta e calea spre progres, pentru ca vezi unde te afli si, incercand sa-l depasesti pe celalalt, evoluezi. Eu am invatat de-a lungul timpului ca batalia o porti doar cu tine insuti, astfel incat, oricine ar fi invingator… tot tu castigi! De tine depinde schimbarea. Si mersul inainte…

*

Toamna trecuta o incepeam impreuna cu un barbat si-o chitara. Plus trandafiri si vise care mor. Toamnă din nou, impreuna cu un barbat si-o chitara. Cu iz de hibiscus si vise ce se-mplinesc. Doar comparatie…

De mine depinde sa schimb scorul.

Read Full Post »

Se zice ca cea mai buna metoda de-a scapa de o obsesie este sa-i cedezi. Ma intrebam, la inceputul anului, daca nu ar trebui sa-l numesc pe acesta Anul calatoriilor. Ca asa ma apucase un dor de duuuca!…

Facand bilantul primului trimestru, s-ar parea ca e, intr-adevar, un an al evadarilor! Daca Parisul a insemnat regasirea – impreuna cu cel mai iubit dintre pamantenii mei – a unor locuri dragi, Viena a fost testarea – cu harta in mana – a spiritului de explorator pe care-l are femeia ce sunt. Cat despre Chisinaul ultimelor zile… acesta a fost descoperirea – cu lacrimi in ochi – a unui om special si a unei Vetre a Neamului, la propriu si la figurat.

Prea multe cuvinte, ar zice Valsis. Simplific: Chisinaul a fost emotie!

***

Ieri am primit un mesaj scurt de la o prietena noua, ce tocmai incepe o viata noua. Povestea e a ei, nu a mea, asa ca n-am s-o scriu aici. Iti spun la ureche, insa, ca e una de-aia care-mi place: cu decizii luate curajos, cu schimbari benefice vietii, cu renuntari nobile, cu vise frantuzite…

Am raspuns mesajului ei scurt printr-unul fooooarte lung, destul de intortocheat, pe alocuri neclar, repetandu-ma uneori si amestecand generalul cu particularul… Iaca n-am vrut sa iasa asa, dar se vede treaba ca n-am mai scris pe aici si nici pe altundeva… de vreo luna!

I-am povestit lui Valsis despre schimbul nostru de mesaje, iar seara am recitit. Vazand cat de lunga e explicatia mea de doar cateva cuvinte, mi-a facut observatia ca am diluat mesajul si trebuia sa mai sintetizez.

Acuma… ce sa zic? Eu ma bucur ca am scris atat. E semn de nou inceput, pentru ca mi-am dat drumul mainii care parca uitase sa astearna randuri. Cu toate astea, parca as trage niste concluzii, pentru o mai buna intelegere. Asa ca revin aici cu doar cateva cuvinte, reprezentand esenta:

E evident ca esti o femeie deosebita: curata si frumoasa interior, deschisa schimbarii, puternica si curajoasa – vorbele si faptele tale o spun.

Oamenii speciali stiu sa ia cele mai bune decizii, bazandu-se doar pe inteligenta lor emotionala. Tu ai emotia si inteligenta, calea aleasa va fi cea buna.

Randuiala lucrurilor a adus numai lucruri benefice vietii tale, dincolo de aparente.

Ca sa te ridici catre stele nu poti doar sa dai din aripi, ci trebuie sa te arunci din cuib. Nu accepta orice sfat. TU ai mai facut saltul, stii mai bine. Altii poate nu.

Cand puiul se arunca din cuib, intai o ia putin in jos, abia apoi urca spre nori. O astfel de prima cadere libera e fireasca. Nu te speria de ea. Dupa, vine inaltul!

Zborul nu poate fi invatat de la un bun inotator, asa ca nu asculta inotatorii. Asculta-ti inima si visele… si du-te pe directia ta!

Suntem aici, daca e nevoie de noi.

Au fost doar cateva cuvinte!? Sper ca acum Valsis sa fie multumit. Sau aici or fi prea multe metafore?… 😉

***

Parca totusi i-as zice altfel anului meu: Anul lucrurilor simple. Cu vorbe vrute si nevrute si daruri multe si marunte. Ca si Chisinaul, vazut pentru prima oara.

sursa foto: Google

Read Full Post »

Mi-am petrecut sfarsitul de saptamana impreuna cu un mare grup de evadati si cu Wilmark. Am revazut duminica seara The Shawshank Redemption. Am citit luni un articol pentru oameni mari, iar azi altul. Am purtat o discutie telefonica cu o femeie ce vrea sa-si dea demisia, dorind sa scape si ea de statutul de prizonier corporatist. Si evadez zilnic din rutina, dansand si flirtand…

Desi pare, evadarea – indiferent de natura ei – nu e pentru oricine!

A renunta la un loc de munca nu e usor, chiar daca dezavantajele slujbei atarna mai greu in balanta decat avantajele. Si chiar daca e clar ca aproape din orice afacere proprie poti castiga mai mult decat de la un serviciu… Iar daca avantajele sunt – par! – multe, e cu atat mai grea renuntarea!

E un act de curaj, posibil daca ai un vis care sa te motiveze ori un cosmar care sa te sperie. Eu am avut si un vis: visez ca fiecare saptamana sa-mi inceapa printr-un masaj facut de un maseur profesionist – luni dimineata, cand mi se termina somnul. Zambesc cand scriu asta, e ca si cum mi-as dezvalui intimitatea, dar chiar ca e motivant! Luni dimineata, cand toti pleaca de acasa, ca furnicile din musuroi, eu sa gust relaxarea, ca un om liber de contract ce sunt… Majoritatea, insa, purtam cu noi suficiente cosmaruri, incat nici macar nu mai trebuie sa cautam in noi marele vis motivator al evadarii. Trebuie sa evadam, pur si simplu!

Si totusi renuntarea la o slujba, oricat de dificila ar parea, mai ales in conditii de criza, este infinit mai usoara decat evadarea din colivia mintii! O vorba desteapta spune ca miracolul nu este sa zbori in aer sau sa plutesti pe apa, ci sa devii ceea ce alegi constient in fiecare zi. Despre schimbare este vorba aici. Despre schimbarea de gandire. Despre alegeri! Despre evadarea din mediocritate si incercarea de a te ridica deasupra multimii. Despre o altfel de devenire! Pentru ca important nu e ce detii, ci ce DEVII! Despre noi!

*

Am ales, cu ceva vreme in urma, sa dau un altfel de sens vietii mele. Am ales sa le deschid mintea oamenilor, nu sa le pansez ranile, ca si medic. Sa le ating inima, nu sa le tratez durerea. Sa le dau incredere, nu comprimate. Sa le scriu un gand bun, nu retete. Sa-i iubesc ziua, nu sa-i veghez noaptea. E adevarat, nu toti se lasa deschisi, atinsi, incurajati, ajutati si iubiti… Dar pe cei care se lasa ii recunosc usor – intind si ei mana spre mana mea de ajutor!

A devenit atunci o misiune pentru mine, pe care o uitasem insa intr-un colt de suflet, in vartejul acesta nebun al zilelor. A fost nevoie de trei zile de evadare din cotidian, ca sa-mi recapat perspectiva de pilot. Trei zile in care-am invatat… cum se evadeaza profesionist!

Morgan Freeman spune in film: Sunt pasari care, pur si simplu, nu au ce cauta intr-o colivie… Si mi-am adus aminte replica din Miracle: Eu nu caut cei mai buni jucatori, ci pe cei potriviti!


In viata, la fel: pasarile ce nu vor accepta niciodata colivia sunt cele potrivite!

Indraznesc azi sa merg cu mintea si mai sus decat ieri!

sursa foto: Google

Read Full Post »

Luni dupa duminica

Cand ma gandesc
Ca acum sunt cautat cu telefonul
Din toate partile
Sa ma apuc serios de treaba
Iar eu stau si ma uit printre gene, genele tale.

Luni, zi lucratoare,
Ar trebui sa intru in panica
Nu vad nicio panica pe-aproape,
Ceva sa semene cu un nor
Plin cu fulgere si trasnete.
Dimpotriva, e foarte senin geamul
In care cateva mii de frunze
Se pregatesc sa bata pe rand,
Fiecare de trei ori.
Si ce-o fi cu acest destin
Vom mai vedea. –  Marin Sorescu

Se spune ca lunea nici iarba nu creste... Dar noi crestem in fiecare clipa. Si de luni incepem sa facem pasi. Sa schimbam ritmul. Ritmul oricum se schimba, cu sau fara noi, dar nu intotdeauna in favoarea noastra.

Din martie, cand mi-am dat demisia, traiesc altfel ritmul fiecarei zile de luni. Am reinvatat sa-mi simt libertatea, s-o imbratisez dimineata in pat, sa-i zambesc la micul dejun, sa ne bem cafeaua impreuna…

Ne nastem liberi, dar uitam pe parcurs cum se face asta. Urcam in caruselul care nu se mai opreste, ci se-nvarte, se-nvarte, zi de zi la fel. Plecam adormiti catre locul de munca si ramanem adormiti pentru o viata. Ne-nvartim in cerc si ne-am dori, uneori, sa ne oprim pentru o clipa intr-un colt, sa respiram… dar cercul nu are colturi! Asa ca ne urmam drumul pana cand, satui de rutina si rugina, spargem cercul si iesim din cursa. E momentul de sinceritate fata de noi insine. Avem curaj? Avem atitudine buna? Avem resurse? Raspunsul e ca gasim de toate daca avem… UN VIS! Oare o zi de LUNI in care sa ne trezim nu cand suna ceasul, ci cand ni se termina somnul si sa facem dragoste cu libertatea noastra pana seara… nu e un vis suficient de frumos, incat sa facem ceva pentru el?

Ieri am citit ce scrisese candva fata cu veveritele despre libertate: „…suntem liberi sa facem ce trebuie, ca dupa aia se face tarziu rau si trebuie sa ne culcam.” Mi-au revenit de cateva ori in minte cuvintele ei, sunt foarte sugestive pentru cei multi. Realistii vor fi de acord cu ele. Eu, pentru mine, nu pot sa fiu. Eu sunt suficient de visatoare incat sa stiu ca… suntem liberi sa facem CE VREM! Dar nu in conditiile de fiecare zi, ci numai daca DECIDEM sa spargem cercul si sa schimbam ceva in viata noastra. De la fizica am invatat ca, pentru ca unui obiect sa-i schimbi pozitia, e nevoie sa actionezi – TU – cu o forta asupra lui. Adica sa-ti schimbi INTAI TU pozitia mainii in actiune! Din pacate, putini sunt cei care inteleg asta si isi asuma responsabilitatea pentru… propria zi de luni, acceptand si lucrand la propria schimbare – de mentalitate, in primul rand.

E greu sa acceptam ca doar de noi depinde. E mai usor sa dam vina pe altii. O vorba desteapta spune ca, de cand a aparut conceptul liberului arbitru, o imensa responsabilitate apasa pe constiinta noastra! Adevarul e cel vechi si romanesc: cum iti asterni, asa dormi. TU iti asterni! TU iti aranjezi viata! TU iti pastrezi libertatea – nu trebuie nici macar s-o castigi, o ai, te-ai nascut liber!…

E o zi de luni in care ma gandesc ca… ar trebui sa intru in panica. Dar nu vad nicio panica pe aproape, vorba poetului. Dimpotriva, e foarte senin geamul…

Incepe inca o saptamana frumoasa! Nu-mi ramane decat sa continui lupta pentru dorintele mele. Si ce-o fi cu acest destin vom mai vedea…

sursa foto: Google

Read Full Post »

Zi luminoasa de ianuarie… Aveam intalnire la ceasul de la Universitate. Nu ne mai vazusem de peste douazeci de ani. In scoala generala eram indragostiti, asa cum se indragostesc nevinovat doi copii care se descopera pentru prima oara ca fata si baiat. Viata ne-a aruncat pe fiecare in alta parte, dar ne-am reintalnit pentru o cafea si un scurt remember, intr-o dupa-amiaza. O fantezie de-o clipa – un telefon inspirat.

– Esti tot frumoasa. Ai albit…

Asa m-a intampinat dupa douazeci de ani. Interesanta primire!…

*

Episodul are legatura cu ceea ce am citit azi intr-o carte a lui Anthony Robbins – Pasi uriasi.

nascut pentru a fi tanar!

Varsta este mai degraba o chestiune de optica si de fiziologie, si nu neaparat de cronologie. Multi oameni sunt foarte in varsta si totusi au un mers vioi si o gandire in pas cu vremea.

Un exemplu simplu poate fi o zi ploioasa. Cand un „batran” vede o băltoacă, ce face? Nu numai ca o ocoleste, dar se si plange tot timpul.

Dar copiii – sau cei inca tineri sufleteste – trec prin ea, rad, se stropesc si se distreaza.

Bucura-te de „băltoacele” vietii! Traieste intr-un ritm vioi si cu zambetul pe buze. Bucuria, imprevizibilul, voiosia sa fie noile prioritati in viata ta. Doar traiesti!! In definitiv, poti sa te simti bine si fara un motiv anume!

Tocmai ai citit una din ideile pe care Tony Robbins le formuleaza in cartea sa despre schimbari mici cu efecte mari.

Born to be young sau Born to be wild e un mod de viata si nu are legatura cu varsta. E doar o alta alegere proprie! Una care inseamna, de fapt, calitate a vietii tale si a celor din jurul tau.

Viata fara de moarte nu exista, dar tinerete fara batranete… DA!

Eu aleg sa fiu tanara… chiar daca am albit. Tu ce alegi?

Read Full Post »

Older Posts »