Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘remember’

Ai presupus eronat ca si eu scriu pe-un perete…
Am descoperit de curand gandul mov si sensibil, postat intr-o zi de treisprezece speciala pentru mine. Dincolo de metafora, mi-am adus aminte ca la sfarsit de martie trecut scriam, la randu-mi, pe un perete din centrul Chisinaului, un gand invatat temeinic de la un om destept: Atitudinea determina altitudinea.

Ideea spontana si nastrusnica de a asterne cuvinte pe panoul alb asteptandu-ma cuminte la intrarea in parc nu mi-a adus nicio diploma de excelenta, dar mi-a ramas amintire draga a orasului vazut pentru prima oara.

*

Vreau azi sa am iar emotia unei strazi noi in suflet, imaginea turlei cu clopot la dreapta mea, zidul alb la indemana si sa scriu pe el principiul gasit, in care cred: Nimic din lumea aceasta nu il poate opri pe cel cu o atitudine mentala corecta sa isi indeplineasca scopul. Si nimic nu il poate ajuta pe cel cu o atitudine gresita.
Chiar daca nu am cele de trebuinta, presupune totusi ca scriu pe un perete…

*

Un intelept zicea ca sunt doua cai de a ajunge in varful stejarului: urcand, ramura cu ramura, sau asezandu-te pe o ghinda si asteptand ca ea sa devina copac. Alegerea ne apartine intotdeauna – asteptarea, cu credinta ca timpul sau altcineva e responsabil de asta… ori actiunea, cu credinta ca suntem fauritorii propriului nostru destin prin deciziile pe care le luam de-a lungul vietii si ca Dumnezeu ii ajuta, de regula, pe cei ce se ajuta singuri. Oare care cale ne duce pe creanga a mai de sus?

Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n traista pare a pleda pentru actiune ca atitudine corecta, nu doar pentru asteptarea darului divin…

*

Eu aleg sa determin, nu sa astept.
Sa scormonesc inlauntrul meu ca sa descopar cele mai tainice, indraznete si arzatoare dorinte. Sau sa le prind din zbor, in joaca, pe cele mai zapacite, ce-mi fac cu ochiul strengareste intr-o fantezie de-o clipa. Sa le scriu apoi in Caiet sau in Tabakeră, sa le asociez imagini si sa cred inainte de-a vedea cu ochii, chiar daca nu pe de-a-ntregul. Un fel de mică-actiune, ce se cere urmata de marea-actiune
Legile nescrise ale firii ne spun ca atragi tot ceea ce gandesti, simti sau rostesti. Legile scrise – ca daca ceri hotarat, ti se va da. Dupa o perioada de asteptare, dar nu asteptand!

Am fost ajutata in implinire doar cand am stiut ce-mi doresc, desenandu-mi in minte si pe foaie, chiar cu stangacie. Uneori n-am primit chiar cand am vrut, ci cand momentul devenise cel potrivit. Alteori nu mi s-a dat ce am vrut, ci ce aveam nevoie, mai presus de dorinta mea. Insa atunci cand am facut doar ce-mi era la indemana, cand am ales confortul, si nu efortul mental… am primit mai mult zile dulci, fara cuceriri cu sens profund.

Despre a te cauta, a te limpezi si a cere tintit este vorba aici. Despre intelegere si alegere, miscare si gasire – in viata.

*

Mi s-a zis repetat ca am stofa de cautator-de-comori. De catarator-in-stejar. De maestru-cersetor. De mic-actionar. Chiar de… bun-alegator 🙂
Eu stiu ca sunt doar un biet scriitor-pe-un-perete.

Foto: Valsis

Anunțuri

Read Full Post »

E clipa de nebunie frumoasa. Aceea pe care n-am curaj s-o povestesc sau cea inca netraita, dar ceruta dinlauntrul meu.
Vine cand vrea si pleaca atunci cand dorul de vara se face cireaşă coaptă. N-o pot opri. Pot doar s-o chem, cântându-i a nouă asteptare

Primavara pana si emotia-mi e verde, chiar daca in jur inca e alb. Verde de Maui.

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

Nu poţi să vezi zâne dacă nu eşti zănatic, imi sopteste Nichita. Eu sunt.

Foto: Isis &Co.

Read Full Post »

Daca ar trebui sa te salut de buna regasire, te-as saluta hawaiian, cu… shaka.

Am adus in suflet semnul shaka sau hang loose, surprins de multe ori in Insule si pastrat cu drag pe un tricou, dar si intr-o fotografie cu supravietuitorii atacului de la Pearl Harbor. Veterani de razboi, nonagenari tonici si deschisi catre viata, coautori ai unei carti despre eveniment – pe care o vindeau, cu autograf, in fata muzeului – acesti oameni mi-au transmis, prin salutul lor specific, tot ceea ce aveam nevoie sa iau cu mine, ca simbol al unei lumi diferite, cu un mod de viata flegmatic: linistea.

Shaka este salutul regasirii ori ultimul gand bun inaintea plecarii, exprima aprecierea sau multumirea, sentimentul de lucru bine facut, indeamna s-o iei usor, fara agitatie, fara stres, fara griji ieftine, incurajeaza relaxarea ca mod de trai.

Shaka inseamna pentru mine… nu, nu lipsa problemelor zilnice, ci invitatia la a privi pe langa sau pe deasupra lor, golindu-ti sufletul de tensiuni si dureri, la a crede in rezolvari dincolo de aparente, la a miza tot ceea ce ai pe frumusetea vietii si a clipei, pe pacea interioara…

Shaka e semn de liniste si armonie. Un fel de… don’t worry, be happy!

*

CampiOana mea a tras de curand o-concluzie-filozoafa-…-tineti-va-bine- 🙂. Informat sau nu, constient sau nu, ea a ales varianta buna, invatandu-si lectia: schimbarea mica poate aduce multumire mare.

Uneori insa nu filozofam shaka. Stau azi cu-n picior pe pragul iernii mele, zicand: Relaxeaza-te! Si campionii pierd cateodata startul…

Foto: Isis

Read Full Post »

Multe clipe am irosit de-a lungul anilor, dar cele in care am inteles ca ma aflu in locul potrivit sunt gloria din varful muntelui…

Am revenit de ceva timp si totusi sunt inca ACOLO – in locul potrivit! Pentru ca asa l-am simtit inca din prima clipa si mult timp de azi inainte va fi la fel.

Am plecat cu emotia in inima si m-am intors cu iertarea pe buze. Am invatat ziua de la Kilauea si Haleakala, iar noaptea de la Pacific. Ziua – sa ma reinventez din cand in cand, sa renasc de fiecare data, chiar din cenusa, sa las feriga sa creasca mai frumoasa si mai verde din crapaturi de suflet… Noaptea – sa raman nesfarsita, sa ma apropii inainte si dupa indepartare, sa fosnesc necontenit a tacere…

Printre eucalipti-curcubeu si pasari cu cap roş-albastru, am inteles inca o data ca… daca n-as fi visat mai intai, n-as fi ajuns niciodata aici! Pentru ca sunt atatea destinatii frumoase in jurul meu si-mi place atat de mult lucrul pastrat simplu, incat nu m-as fi complicat cu un drum pana in celalalt colt al lumii… de nu mi-ar fi cerut visul meu de ani de zile s-o fac, macar o data in viata asta.

*

Azi sunt acasa, departe de Insule, dar ele-mi raman Pace intr-un moment in care am reinceput sa ma razboiesc cu mine insami. Nu stiu sa fiu reporter de razboi, dar stiu ca am sa reusesc iar – e viata mea, n-o pot lasa la intamplare!

De fiecare data cand vrei sa castigi din nou, e o mare decizie.
Uneori curge sange…

Foto: Valsis

Read Full Post »

Arunci cam rar undița, pescarule,
Și mă plictisesc fără primejdii
Deasupra capului.
Nu c-aș vrea să mușc din ea,
Știu doar ce-nseamnă momeală,
Dar m-am obișnuit c-o anumită tensiune
Și n-o mai pot schimba la vârsta mea.

Marin Sorescu – Rugaciune

In spatele versurilor sta povestea mea cu pescarul amator – de spus altadata…
In noaptea asta poezia imi ravaseste gandurile. Imi pare c-ar fi 3 octombrie, dar nu e. E 7. Sapte zane, toate bune… mi-au daruit ieri o zi frumoasa si plina de cha-cha-cha, soare, multe carti, voci dragi si oameni care conteaza. Multumesc. Da’ asa mi-e dor de-un pescar si-un pescuit!… 😉

sursa foto: Google

Read Full Post »

Ce-ti scriam?

De-ai sti ce greu este sa fii Dumnezeu! Sa poti face multe si sa nu le poti face, totusi… Pentru ca sunt lucruri care-L depasesc pana si pe Dumnezeu – de exemplu, sa imparta sufletul unei femei in doua parti egale! Oricat ar incerca, de oricate ori ar masura inainte de-a taia o data, rezultatul va fi invariabil acelasi: balanta se-nclina intr-o parte. In partea in care a gasit rabdare, foarte multa rabdare, intelegere, dragoste, respect, sprijin, incredere…

Am fost vulcan. Am ramas val. Ai ramas vânt.

Doctore, doctore…

Read Full Post »

– Mami, imi faci si mie sarmale? o intreba fratele meu.
N-am pofta sa infasor sarmale acum, ii raspundea ea, obosita dupa o zi de lucru.
Dar prajitura cu crema de vanilie care imi place atat de mult?
– Nici de asta n-am chef.

Bine, mami. Lasa, ca se-ntoarce ea roata… O sa vina vremea sa plec in armata, am sa te vad atunci cum vii cu oala cu sarmale si tava cu prajituri la poarta unitatii militare. Eu am sa le refuz, zicandu-ti ca avem mancare buna si destula. Ce-ai sa mai plangi atunci!…

Era doar un copil, incercand sa faca haz de necazul sau. N-a fost nevoie sa vina armata, viata l-a aruncat la mare distanta de casa mult mai devreme, inca de la inceputul liceului de marina comerciala. Avea sa vada apoi lumea indepartata, ani de zile, stabilindu-se intr-un final langa marea care i-a fost draga din copilarie. Mami i-ar face acum sarmale si prajitura preferata in fiece zi, oricat de obosita ar fi, dar nu se mai poate. Si plange.

*

Sunt mamă astazi. Am doi baieti si de multe ori raspund rugamintilor lor cu un Altadata, nu azi. In secunda urmatoare imi aduc aminte replica fratelui meu, dandu-mi seama cat gresesc. Pentru ca acum stiu si continuarea povestii…

Rememorez de multe ori dialogul asta la inceput de martie. Daca venirea primaverii e prilej anual de sarbatoare a innoirii si schimbarii evidente, pentru mine, de 8 martie, este vorba numai despre mame. Pe care le iubim mereu, chiar daca nu le placem intotdeauna…

Read Full Post »

Older Posts »