Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘copil’

– Ce ti-a placut cel mai mult la mine cand ne-am cunoscut?
– Ca, povestind frumos, umpleai spatiul din jurul meu
.
– Si azi?
am continuat, curioasa.
– Azi?… Faptul ca inca esti un copil, cred.

N-am sa-i uit niciodata cuvintele. A fost anul trecut, in Grecia…

*

Daca muzica este un dialog, accept sa-l port acum, umpland spatiul din jurul tau…

Read Full Post »

Acum doua saptamani scriam cateva cuvinte si ascultam ploaia… Le-am pastrat.

Uneori trebuie sa te indepartezi putin pentru a vedea mai bine.

Cand m-am trezit azi-dimineata, ploua. Stateam in pat si ma bucuram ca mai pot lenevi un pic, pe muzica picaturilor.

E luni, iar eu n-am mai scris de o saptamana. Am trait doar offline. E frumos! Am dansat salsa si sirtaki, m-am plimbat cu mintea si cu Tudor prin Carpatii Orientali si Occidentali, mi-am intrebat sânii ce mai fac si le-am facut poze de sfarsit de an, l-am reintalnit pe Imre si m-am gandit mult la diamantul care sunt, l-am asteptat, l-am asteptat, l-am asteptat pe Valsis…

Nu am vrut sa scriu saptamana asta. Oricat mi-ar placea sa ma daruiesc tie, Cititorule, uneori ma vreau doar pentru mine…

A plouat azi, apoi a iesit soarele, s-a-nnorat din nou… si sunt sigura ca va iesi iar soarele. Asa e si-n viata.

*

Azi e iar luni. Iar nu am scris de o saptamana. Iar offline. Iar am dansat, pregatindu-ma pentru serbarea de sambata. Ma simt ca la gradinita, cand faceam repetitii pentru serbarea bradului si a mosului. L-am asteptat iar pe Valsis. Iar… E tot innorat afara. Si iar m-am vrut doar pentru mine…

Tabakera este cea mai draga jucarie a mea, pentru ca eu o fac, zi de zi, cu emotia in inima si zambetul pe buze. Dar e totusi numai o jucarie! Imi place sa o-ntorc pe toate partile, dar si mai mult sa traiesc frumos! Si uneori aleg sa traiesc. De data asta… iar.

Viata este o permanenta echilibristica intre copilul si omul mare din mine.

Uneori trebuie sa ma indepartez putin pentru a vedea mai clar…

E luni. Cea mai buna saptamana a inceput! Vreau sa spun… cea mai buna de pana acum! Cele ce vor veni vor fi si mai bune!

sursa foto: Google

Read Full Post »

Adriana este insarcinata. Nimic deosebit, pana aici. Nu e, insa, un copil care vine la casa omului pentru ca asa sunt legile firii, ci este vorba despre implinirea inca unui vis – unul de cuplu! Unul pentru care riscul este semnificativ, pentru ca mama are o mare  provocare de sanatate. Ar fi usor sa spuna un NU POT argumentat si sa ramana doar cu fetita de 7-8 ani pe care o au deja, sanatoasa si frumoasa. Cand insa visul exista si e arzator, stii ce ai de facut: renunti la teama, iti asumi riscul si platesti pretul!

Pretul oricum il platesti in viata, doar ca unii aleg sa-l plateasca mai devreme sau in rate, chiar daca e dificil, iar altii aleg sa amâne, uitand ca plata tardiva e, de regula, cu dobânda…

Am incurajat-o de-a lungul timpului sa mai faca un copil, pentru ca isi doreau mult. Eu am incredere ca Universul aranjeaza lucrurile bine. Au decis sa mearga inainte fara teama, asumandu-si riscul, dar si bucuria de dupa. Este o lectie de curaj. Se pare ca vor avea inca o fetita…

Stateam la calculator si-ncercam cu greu sa-mi urmaresc gandurile, dupa cateva zile foarte pline pentru mine. Am citit un comentariu lasat aici, in careun brasovean imi scrie: Cateodata, ca sa faci bine e necesar sa fii rau. Pe fondul discutiei cu prietena mea, mi-am amintit ca asa se procedeaza in obstetrica, la o nastere. Pentru ca in timpul travaliului perineul femeii se poate rupe – de regula zdrentuit si dificil de suturat dupa – medicul poate alege sa-l taie deliberat cu o foarfeca chirurgicala, pentru ca ulterior sa poata fi cusut frumos si bine, fara riscuri. Dureros, dar benefic de multe ori. Ca sa faca bine, e necesar ca doctorul sa fie intai rau, cu alte cuvinte. Se practica frecvent si se cheama epiziotomie.

Referindu-ma strict la mine, de multe ori a fost nevoie sa fiu rea, ca sa fac bine. Baietii mei cred ca ar avea ceva de spus aici. Am invatat sa fiu parinte alaturi de ei, nu stiam cum se face asta. La Radu a fost mai greu, s-a lasat cu lacrimi. La Tudor, deja eram inaintata in invatatura pana la genunchiul broastei, cum ar spune Creanga. Daca as avea-o si pe Ilinca, cred ca mi-ar iesi aproape bine!…

Un bunic ne zicea, privindu-si stranepotii: Copilul e ca pomul. Daca nu-l apleci tu cand e mic, te-apleaca el cand e mare… Trebuie uneori sa tai ramurile, pentru ca pomul sa creasca in inaltime. Poate ca multe din ingradirile de azi ei nu le inteleg inca, au mintea cruda, dar fiecare lucru se intampla la momentul potrivit…

Asa e si cu noi, oamenii mari. Cateodata nu intelegem ca, pentru a ne fi mai bine, trebuie mai intai sa taiem ceva din viata noastra, sa renuntam de bunavoie la ceva. La o slujba, la un om, uneori la un EU… O numesc aici renuntarea-cu-scop-nobil si e singura renuntare acceptabila, cred.

Ne condamnam singuri la a nu trai mai-binele doar pentru ca ne e teama de schimbare si de esec. Cateodata, chiar de succes! Renuntarea la aceasta teama este o renuntare-cu-scop-nobil. Dureroasa, ca orice taiere, dar necesara. Este răul necesar!…

– update –

De ultima ora: fetita va fi… baiat – Razvan. 🙂

Doamne ajuta!

sursa foto: Google

Read Full Post »

– continuare  de aici

Priveam in ceasca din fata mea si-l ascultam. Parca mai auzisem de cateva ori replica, de la alte persoane… Aveam o foaie de hartie, imi propusesem sa-i explic, in scris, diferenta dintre a fi angajat si a avea propria afacere, care sa-ti dea o anume libertate. In timp ce el imi vorbea, extrem de politicos, dar un pic tensionat, eu am notat pe hartie, in mod discret: un copil.

Cum e la tine la serviciu, Laurentiu?

– Foarte bine. Sunt soferul unui colonel. Trebuie sa merg peste tot cu el, dar e floare la ureche. Platit binisor, munca usoara si placuta… Cel mai greu imi este cand ii duc familia la teatru si trebuie sa stau doua-trei ore in masina, ca sa-i astept. Nu pot pleca sa-mi rezolv si eu cate ceva, daca nu le place piesa si se hotarasc sa iasa inainte de final? Eu trebuie sa fiu la dispozitia lor in orice moment. In rest, e ok. Am timp destul, obosit rau nu sunt… pot sa mai merg si acasa la ai mei, sa mai lucrez pe la unul si altul, pentru un ban in plus. Taica-meu are tractor, merg si ar pamantul…

– Si merge treaba la tara?

Nu prea. Agricultura depinde de vreme. Eu i-am zis lui taica-meu sa facem o ferma de prepelite, dar el nu vrea…

Am notat pe foaia mea, la fel de discret: ferma de prepelite.

Stii sa ari? Lucrezi numai la camp?

– Sigur. Stiu de toate la tara, acolo am crescut. Muncesc si-n gradina, dar mai mult la camp, merg cu masina, avem o Dacie. E a lui taica-meu, dar ne-a dat-o noua. E cam veche, dar imi fac treaba cu ea. Sa vezi ce masina conduc eu la serviciu! O sa-mi iau si eu un Volkswagen de-ala… Pana atunci, e buna Dacia de la tata. De multe ori merg cu bicicleta la camp, da’ o sa-mi iau si de-asta una noua, s-a cam rablagit.

Am notat: Volkswagen, bicicleta.

Tu stii ca Florentina vrea sa faca ceva pentru niste bani in plus si nu-si doreste un copil acum…

Da, stiu, dar eu vreau. Stiu ca n-avem decat doua camere la apartament si nu e nimeni sa ne-ajute, ar fi bune trei camere… dar vedem noi cum ne descurcam.

Am notat: apartament cu trei camere.

– Laurentiu, ea nu din cauza lipsei de spatiu sau de ajutor nu vrea acum copilul, ci pentru ca-si doreste intai un pic mai mult pentru ea!

– Stiu, mi-a zis si ca vrea sa se inscrie la o facultate.

– Asta e ceva nou pentru mine! am raspuns surprinsa. Mie nu mi-a zis…

– Mi-a zis mie ca viseaza sa fie studenta.

Si?…

– Si ce? Noi ne-am casatorit de doi ani. Eu sunt cu cativa ani mai mare ca ea. Daca nu facem copilul acum, atunci cand?…

Laurentiu, dar ea… daca nu-si implineste visele acum, atunci cand?

– Ei, vise!… Astea-s pentru copiii mici. Eu nu am si sunt bine. Doar un copil vreau.

Venise momentul! Pe care nu l-am premeditat, dar l-am construit, l-am creat… Am intors foaia catre el si i-am zis:

Uite, astea sunt visele tale!! Ce faci pentru ele? Doar te gandesti ca va veni un moment cand… Te-ai blocat pe copilul asta! Un copil ar trebui sa fie un vis comun, ca sa fie muzica frumoasa… Incearca sa-ti sondezi inlauntrul, stai de vorba in liniste cu tine insuti…

Nu stiu ce am mai vorbit in continuare, pret de doua ore. Ne-am despartit prieteni, desi era prima oara cand ne vazusem. Surpriza mare pentru mine a venit cateva zile mai tarziu, cand m-a sunat el…

…………………………

Maine e vineri!!! Termin saptamana, termin si povestea…

– continuare aici

sursa foto: necunoscuta

Read Full Post »