Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘recunostinta’

Am incheiat o noua saptamana. Sfarsitul ei m-a gasit ascultand muzica bucuriei, scriind mesaje unor oameni pe care, desi nu-i cunosc bine, ii pretuiesc si citind invataturi despre bine si rau.

Pune-ti viata in versuri!

Si iarasi iti spun: pune-ti viata in versuri, daca vrei sa simti viata universului si sa fii in legatura si armonie cu ea.
Poti analiza cantarile, insa niciodata nu uita sa canti. Criticii de poezie traiesc si mor, pe cand poetii traiesc vesnic.
(…)

Mi-am amintit, citind, ca mi-am pus viata in versuri de cateva ori. Prima oara a fost prin clasa a patra. Eram pionier…

Sunt inca mica, dar promit
Cand om intreg voi fi si eu,
Stalp iti voi fi, iubit Partid,
Acuma tu esti stalpul meu.

Un an mai tarziu imi puneam farama de copilarie in versul alb ce avea sa fie publicat in ziarul judetean.

Daca as fi un pom,
din fiecare floare a mea
ar zbura o culoare.
Rosu, alb, galben,
Albastru si verde.
Toate ar acoperi cerul,
devenind cantece
si lumina fara sfarsit.

Prinsesem curaj! Asa ca am inceput sa visez la melci de zapada, punandu-mi in versuri prieteniile si iubirile nevinovate ale varstei…

Am crescut. Locul melcului l-a luat iubirea adolescentina, apoi cea studenteasca. A urmat Valsis. Pentru el, cuvintele nu s-au lasat prinse-n rime. Nici ieri, nici azi. Pe el doar l-am iubit de-adevaratelea. O singura data l-am chemat si pe el in poezia vietii mele, constientizand corectitudinea calculului…

Mi-s lacrimile singurătate
cătând ințelepte gândiri
și glezna mi-e dusă departe,
aleargă-ntre două iubiri.

(…)

Bărbatul imi este și nu e,
aripa-și lovește de-o stea…
eu, ecuație nerezolvată,
răsar răzvrătita din ea.


Intr-o zi i-am cerut:

– Fa-mi si mie o poezie!

– Fa-o tu, iar eu am s-o semnez, mi-a raspuns.

Atat de mult mi-a placut replica, incat mi-am facut tema!

A fost intr-o noapte de iarna copil
Dorind o ninsoare sa cada
Si-n ganduri ascunse sa-i vina tiptil
Acelasi drag melc de zapada.

Si fuse apoi primavara pe deal
Cu parul de vant ravasit… (…)

Iar vara dori sa o vada arzand,
Caci sufletele ard totdeauna… (…)

Ce frica de toamna i-a fost tot mereu!
Cu-amurguri tacute si triste… (…)

Cand iarna cea mare veni linistit,
Cu alb nemintind niciodata… (…)

Mi-am pus in versuri si recunostinta. Am simtit candva nevoia sa multumesc Mariei, femeia speciala care ne pusese la dispozitie, dezinteresat, casa ei de pe malul marii, decorata in stil rustic si cu farfurii galbene. Asa ca i-am lasat la plecare, pe masuta din camera, felicitarea cu gandul nostru bun. Avea s-o gaseasca doua saptamani mai tarziu…

Multumim pentru clipa de pace,
Pentru valul lovind linistit,
Pentru lacrima scursa din geana,
Pentru gandul arzand razvratit.

(…)

Pentru secunda de nemurire
Ce ne-nalta spre Dumnezeu,
Multumim pentru starea de bine
Si pentru lipsa parerii de rau.

Multumim pentru zidu-n cadere… (…)

Privesc inapoi si zambesc. Instinctiv, mi-am pus viata in rime naive. La propriu. Sunt in legatura si armonie cu ea.

La figurat, poezia vietii mele e infinit mai frumoasa!…

sursa foto: Google

Anunțuri

Read Full Post »

Iti multumesc in zi de sarbatoare. Pentru prezenta ta aici, gandul bun, zambetul, increderea, urarea ta. M-ai ajutat uneori, m-ai invatat altadata. M-am simtit bine intotdeauna. Impart clipa de-acum cu tine. E darul meu de suflet. Nu de Craciun, de fiecare zi! Pentru ca fiece zi ar trebui sa fie sarbatoarea ta. Fa-o sa fie!

Putem. Amandoi.

Te iubesc, oricine ai fi.

Foto: primita via e-mail

Read Full Post »

Am imprumutat sarbatoarea de Halloween de la americani, la fel cum am imprumutat si Valentine’s Day. Pentru mine, ele nu au valoare. Nu am nevoie de o zi de paisprezece ca sa-mi sarbatoresc iubirile, le sarbatoresc in fiecare zi… Nu vreau sa fiu vrajitoare intr-o zi de toamna, sunt oricum zână in toate anotimpurile…

Mi-ar fi placut mai degraba sa imprumutam de la americani spiritul de invingator – I was born to be a winner!… capacitatea de a merge mai departe, indiferent de zidul ridicat – Forgive! Forget! Move on! Don’t be a quitter!… dorinta lor de libertate – Break free! Free yourself!… puterea de a-l incuraja pe cel de langa noi You are the best! You can do it! You know you can!… credinta lor ca un om cu un vis nu poate fi ingenuncheat – Dare to dream! Live your dreams without limits! Dream everyday! Dream big dream! Go for it!…

Si, daca tot le copiem sarbatorile, macar sa fi imprumutat Thanksgiving Day. Cred ca o zi a recunostintei ne lipseste cu adevarat. Inima nu uita sa iubeasca, pentru ca ea nu poate trai fara dragoste, dar uitam de multe ori sa dam recunoastere si sa fim recunoscatori.

Recunoasterea? E esentiala. Oamenii se misca, de regula, motivati de recunoastere ori recompensa. Daca recompensa mai primim pentru o munca oarecare… recunoastere, mai rar. Iar unii isi dau viata pentru o medalie in piept!…

Recunostinta? Incepe cu un simplu Multumesc. Continua si se sfarseste tot cu el.

De ceva timp, port prin toate buzunarele cate o pietricica. O cheama Piatra Recunostintei. Am aruncat grabita cate una si prin gentile mele… De cate ori bag mana in buzunar, dau de ea. In prima secunda sunt nedumerita de existenta ei acolo. In secunda a doua imi amintesc ca trebuie sa multumesc pentru ceea ce am! Am sanatate. Am un barbat care m-a purtat pe brate prin viata pana azi si care-mi este cel mai bun prieten, inainte de a-mi fi sot, amant, tata al copiilor mei, tovaras de lupta, partener de afaceri… Am doi baieti la care ma uit minunandu-ma, ca-n poezia lui Cosbuc: Nu-s ai mei? Ai mei sunt, oare?… Am incredere in mine si credinta ca merit mult de la viata. Am parte de multa dragoste. Am… Dumnezeule, pentru cate lucruri trebuie sa fiu recunoscatoare! Fiecare zi a devenit astfel Thanksgiving Day pentru mine…

Piatra Recunostintei mele e un ametist, pentru ca mov e culoarea evolutiei, iar eu vreau sa traiesc adevarat si mov…

Peste cateva zile e sarbatoarea celor 20 de ani de cand suntem impreuna. Poate c-ar trebui sa-mi ia un inel cu o piatra mov si ceva diamante acolo?… vreo doua!… ca sa-mi amintesc, de cate ori il vad pe deget, sa fiu recunoscatoare. In fiece clipa adica, nu doar cand simt in palma suprafata neteda si rece a pietrei mele…

Sa-i zic sau sa nu-i zic? – aceasta-i intrebarea…

Ma framanta de cateva zile, mai precis de cand am descoperit aici pasiunea unui om pentru pietre si mi-am adus aminte de ametistul meu. M-am gandit apoi la Halloween-ul american ce vine peste noi si am sfarsit prin a asculta tic-tac-ul zilelor care au mai ramas pana la sarbatoarea noastra din noiembrie. Dintr-o astfel de succesiune de ganduri se nasc minunile violet cu straluciri de diamant…

Cred c-am sa-i zic, totusi… E dovada de intelepciune feminina, nu?

sursa foto: Google

Read Full Post »

Re:

„Iuliana, multumesc din suflet pentru gandurile bune si atentia acordata. N-am uitat pe nimeni, circumstantele sunt defavorabile! Inca regret c-am plecat. O imbratisare sincera! Dana”

Am primit acest mesaj aseara. Dupa un apel de pe acelasi numar – pierdut, din pacate. Numarul are prefix de Spania… Daca n-ar fi existat numele meu in mesaj, as fi zis ca-i o greseala… Inseamna mult pentru mine. Ce-am facut pentru bucuria asta mare pe care am simtit-o? Care din darurile pe care le-am impartit de-a lungul timpului s-a-ntors azi, insutit?

Nu regreta nimic, Dana. Oricand exista cale inapoi. Te poti intoarce de la prima statie, ori de la urmatoarea, ori de la cealalta…

Si totusi… cine esti? Cea careia ii ziceam Angelina Jolie? Aproape ca nu ne cunoastem, dar ti-ai deschis putin sufletul catre mine…

Eu iti multumesc, oricine ai fi. Pentru ca m-ai facut sa ma ascult in liniste.


Read Full Post »