Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘decizie’

Multe clipe am irosit de-a lungul anilor, dar cele in care am inteles ca ma aflu in locul potrivit sunt gloria din varful muntelui…

Am revenit de ceva timp si totusi sunt inca ACOLO – in locul potrivit! Pentru ca asa l-am simtit inca din prima clipa si mult timp de azi inainte va fi la fel.

Am plecat cu emotia in inima si m-am intors cu iertarea pe buze. Am invatat ziua de la Kilauea si Haleakala, iar noaptea de la Pacific. Ziua – sa ma reinventez din cand in cand, sa renasc de fiecare data, chiar din cenusa, sa las feriga sa creasca mai frumoasa si mai verde din crapaturi de suflet… Noaptea – sa raman nesfarsita, sa ma apropii inainte si dupa indepartare, sa fosnesc necontenit a tacere…

Printre eucalipti-curcubeu si pasari cu cap roş-albastru, am inteles inca o data ca… daca n-as fi visat mai intai, n-as fi ajuns niciodata aici! Pentru ca sunt atatea destinatii frumoase in jurul meu si-mi place atat de mult lucrul pastrat simplu, incat nu m-as fi complicat cu un drum pana in celalalt colt al lumii… de nu mi-ar fi cerut visul meu de ani de zile s-o fac, macar o data in viata asta.

*

Azi sunt acasa, departe de Insule, dar ele-mi raman Pace intr-un moment in care am reinceput sa ma razboiesc cu mine insami. Nu stiu sa fiu reporter de razboi, dar stiu ca am sa reusesc iar – e viata mea, n-o pot lasa la intamplare!

De fiecare data cand vrei sa castigi din nou, e o mare decizie.
Uneori curge sange…

Foto: Valsis

Anunțuri

Read Full Post »

Nu mi-am imaginat ca voi dansa rock si twist cu fiu-meu. Am facut-o si pe asta! Ieri. Excelent!

Let’s rock! Incrucisez-vârf-călcâi-apropii, incrucisez-vârf-călcâiiiiiii (slow). Pasii sunt simpli, ritmul poate fi lent ori rapid. Nu se poate dansa decat cu zambet pe buze. Eu am incercat si altfel, dar nu iese!…

Doi inainte-doi lateral-inainte-lateral-spate-lateral… si incrucisez-vârf-călcâi-apropii, incrucisez-vârf-călcâiiii… Si-acum sa punem o muzica asa, „la misto”, cum ar zice dom’ profesor. Mai lenta, ca pentru noi, incepatorii…

Pentru Profu’ si pentru Radu… un ritm mai rapid, asa cum le sade bine! Pentru ca au facut spectacol amandoi, pret de un dans! Cat sa-i zica Viorel, de la cei aproape 70 de ani ai sai: Radule, era sa fac infarct cand te-am vazut!…

E adevarat, Radu stie ceva jive de pe la antrenamentele cu Mihai Petre si Elwira Duda sau concursurile cu Oana, partenera sa. Dar astea au fost mai alaltaieri, cand era un copil… Azi e adolescent si sunt mandra de el!

Dansul este puţină nebunie care ne face tuturor mult bine... E poezie tacuta… E poezia piciorului… E arta… E limbaj ascuns… Dansul este o exprimare verticală a unei dorinţe orizontale… definitii interesante, inteligente, inspirate.

Iar dansul vietii e… calatoria dintre ce ai fost candva si ce devii acum.

Ce DEVIN, numai eu pot DECIDE. Calatoria e doar a mea, oaie responsabila, nu a turmei! Nu-mi pot lasa devenirea la intamplare si nici nu-i pot lasa pe ceilalti sa aleaga pentru mine… Cum nu i-am lasat nici sa-mi aleaga barbatul cu care sa-mi petrec anii! Cei 20 pe care ii facem… peste o zi!

Prea tarziu pentru un rock ‘n’ roll? Nu cred…

Read Full Post »

Azi mi s-a pus o intrebare care mi-a dat ideea acestui post: si daca stii ca maine nu ai ce sa dai de mancare copilului, cat de decisa sa fii fericita esti?…
Cred sincer ca aceasta intrebare e foarte importanta, ca urmare merita un raspuns special. Multumesc.

In fiecare moment al vietii noastre ar trebui sa avem un SCOP. Sau mai multe. Drumul fara tinta nu te duce nicaieri.
De cate ori ajung intr-un punct critic al vietii mele, in care trebuie sa iau o decizie, o subordonez pe aceasta scopului meu. Cu alte cuvinte, daca ma aflu la o rascruce si mi se deschid inainte doua cai, iar eu trebuie sa aleg pe care sa o apuc, ma intreb: care din ele ma duce mai aproape de scopul meu? Si astfel decizia devine usor de luat!

Daca as sti ca maine nu am ce sa pun pe masa copilului… cat de decisa la fericire as mai fi? Raspunsul e simplu pentru mine: la fel de.

Scopul ar fi copilul meu si bunastarea lui, iar cele doua cai pe care pot merge: fericirea ori… a ma lasa coplesita de situatie?!

Nu garantez ca alegand sa fiu linistita inlauntrul meu si cu zambetul pe buze – adica pozitiva si fericita – voi reusi sa umplu masa pana maine. Dar garantez 100% ca, alegand tristetea sau disperarea, masa noastra nu va avea mai mult pe ea! Nici copilul meu, in sufletul lui. De aceea cred ca primul lucru pe care-l am de facut in astfel de situatii este SA ALEG FERICIREA! Iar al doilea lucru… sa caut solutii! De cateva ori, solutia a venit tocmai datorita starii pozitive pe care am mentinut-o si zambetului pe care l-am pastrat, chiar daca aveam griji…

Se spune ca berzei chioare ii face Dumnezeu cuib. Era filozofia de viata a tatalui meu. El s-a stins, dar mi-a lasat mostenire aceasta zicere inteleapta, din popor. Nu sunt barza chioara, dar stiu ca Universul aseaza lucrurile. Ceea ce-mi spun de cate ori imi e greu, suna un pic altfel: nu e cel mai rau lucru care mi se poate intampla. E echilibrul daruit de sotul meu, pe care mi l-am insusit. Ei bine, sa nu ai ce-i pune pe masa maine copilului tau… sincer, e cel mai rau lucru care se poate intampla?? Pentru mine, nu. Doamne-fereste de mai rau!

Cand spunem mai rau ne gandim, de regula, la lipsa sanatatii. Eu am vazut, insa, oameni cu handicap fizic major sau cu boli incurabile, dar cu atitudine buna. La fel cum am vazut oameni sanatosi fizic si impliniti financiar, dar cu o atitudine pe care n-o doresc nimanui. Fara vlaga, dorinte, scanteie… ori doar fara prieteni, datorita comportamentului lor. De aceea, fara a duce ideea la extrem, indraznesc sa afirm ca atitudinea e uneori chiar mai importanta decat sanatatea fizica pentru o viata de calitate.

Multa vreme am gandit si eu la fel si mi-am pus aceeasi intrebare la care azi raspund. Uneori chiar n-am avut ce sa-i dau de mancare. Ce sa LE dau, ca am doi! Eram medic rezident – bugetar. Valsis era inginer intr-un institut de cercetare – tot bugetar. Fara alta sustinere materiala. Si am facut doi copii, unul dupa altul. Colegii ne-au numit „inconstienti”, noi ne-am zis „curajosi”. Ne-am gandit la barza chioara si am mers inainte, fericiti… si asa suntem si azi.

Nu de saracia de pe masa mi-e frica, ci de aceea DIN NOI. De lipsa emotiei, a iubirii, a increderii… a FERICIRII, intr-un cuvant!… iar pentru a le avea, trebuie sa decid ca le merit si ca le vreau cu adevarat. In viata totul porneste de la o DECIZIE. Iar decizia mea e doar o chestiune de ATITUDINE.

Da, as fi la fel de hotarata sa fiu fericita. Si poate voi avea de poimaine ceva pe masa, chiar daca maine ne vom hrani doar cu… fericirea noastra.

– update –

Doar oamenii ma pot face sa simt uneori nefericirea, nu lipsurile materiale… un gand.

sursa foto: Google

Read Full Post »

Acum cativa ani mi-am intrebat copilul, inca la gradinita:

Radu, esti fericit?

Da, mi-a raspuns simplu.

Ce-nseamna „fericit”? Cand esti tu fericit? am continuat, curioasa.

Cand fac ce vreau eu!

Pai… si cand faci ce vreau EU… nu esti fericit??!

Nu, atunci esti TU fericita.

Anii au trecut, dar definitia atat de clar formulata de el a ramas in mintea mea ca si definitie a fericirii: CAND FAC CE VREAU EU! Lucrurile sunt simple, oamenii sunt complicati… Cautam uneori mii de cuvinte pentru a explica sofisticat o notiune si tot nu suntem multumiti la finalul cautarii. Eu ma declar multumita cu aceasta.

Sunt fericita cand fac ce vreau eu, cu alte cuvinte, CAND POT SA ALEG! Iar libertatea de a alege o avem IN FIECE CLIPA, indiferent de circumstante. De un singur lucru e nevoie pentru a ne-o exercita: sa intelegem!

In fiecare crampei de gand din Tabakera exista fericirea mea. In vulturul care te intampina cu aripile desfacute… e spiritul meu liber! In faptul ca mi-am dat demisia de curand, desi e criza mondiala si oamenii cauta de lucru… In copilul care raman, desi am acasa doi adolescenti… In iubirea cea mai frumoasa, de care am grija de douazeci de ani, dar si-n cea pe care am reintalnit-o neplanificat… In munca de networker, in care invat zilnic si pe care o fac mergand impotriva curentului majoritatii… In tangoul sau bachata dansate cu sete de viata… In intrecerea permanenta cu mine insami, acceptata ca o provocare sfanta… In drumul meu frumos si incarcat de semnificatie si modele… In viata careia incerc sa-i dau un sens in fiecare moment…

O colega m-a intrebat acum ceva timp:

– Tu cum de reusesti sa fii atat de pozitiva, atat de fericita?

Pe o foaie de hartie i-am scris: SUNT  FERICITA  IN  FIECARE  ZI  PENTRU  CA  ASA  DECID  SA  FIU! A luat foaia si a postat-o sub monitorul calculatorului de pe birou, astfel incat sa o vada permanent. Mesajul a fost primit, iar eu am simtit inca o data ce inseamna sa traiesti sentimentul.

Pana la urma… fericirea mea este doar o chestiune de DECIZIE!

sursa foto: Google

Read Full Post »

Zi luminoasa de ianuarie… Aveam intalnire la ceasul de la Universitate. Nu ne mai vazusem de peste douazeci de ani. In scoala generala eram indragostiti, asa cum se indragostesc nevinovat doi copii care se descopera pentru prima oara ca fata si baiat. Viata ne-a aruncat pe fiecare in alta parte, dar ne-am reintalnit pentru o cafea si un scurt remember, intr-o dupa-amiaza. O fantezie de-o clipa – un telefon inspirat.

– Esti tot frumoasa. Ai albit…

Asa m-a intampinat dupa douazeci de ani. Interesanta primire!…

*

Episodul are legatura cu ceea ce am citit azi intr-o carte a lui Anthony Robbins – Pasi uriasi.

nascut pentru a fi tanar!

Varsta este mai degraba o chestiune de optica si de fiziologie, si nu neaparat de cronologie. Multi oameni sunt foarte in varsta si totusi au un mers vioi si o gandire in pas cu vremea.

Un exemplu simplu poate fi o zi ploioasa. Cand un „batran” vede o băltoacă, ce face? Nu numai ca o ocoleste, dar se si plange tot timpul.

Dar copiii – sau cei inca tineri sufleteste – trec prin ea, rad, se stropesc si se distreaza.

Bucura-te de „băltoacele” vietii! Traieste intr-un ritm vioi si cu zambetul pe buze. Bucuria, imprevizibilul, voiosia sa fie noile prioritati in viata ta. Doar traiesti!! In definitiv, poti sa te simti bine si fara un motiv anume!

Tocmai ai citit una din ideile pe care Tony Robbins le formuleaza in cartea sa despre schimbari mici cu efecte mari.

Born to be young sau Born to be wild e un mod de viata si nu are legatura cu varsta. E doar o alta alegere proprie! Una care inseamna, de fapt, calitate a vietii tale si a celor din jurul tau.

Viata fara de moarte nu exista, dar tinerete fara batranete… DA!

Eu aleg sa fiu tanara… chiar daca am albit. Tu ce alegi?

Read Full Post »

Cred in vise.

In cele pe care le-avem in varful buzelor si le rostim aproape instantaneu cand avem ocazia, dar si in cele pe care nu le gasim nici atunci cand le cautam, atat de adanc sunt ascunse in noi… In cele mari, arzatoare, care ne obsedeaza, dar si in cele pe care le numim mai degraba capricii ale momentului – fara implinirea lor e greu sa mergi mai departe… Cred pana si in cele pe care inca nu le-am visat… pentru ca le voi visa maine, stiu asta.

Cred in visele barbatului de langa mine, chiar daca el spune ca… nu viseaza! Eu stiu ca o face, pentru ca-l iubesc si, cand iubesti pe cineva, vezi in el. Cred in visele copiilor mei – ei au atat de multe, de diferite si de recunoscute!… Cred in cele ale oamenilor care ma inconjoara, uneori cred mai mult decat ei insisi! Asta am invatat sa fac, nu e nativ, dar e o deprindere incarcata de substanta… Si altii cred in ale mele mai mult decat o fac eu.

Incerc, timid sau indraznet, sa-mi implinesc cat mai multe, unul cate unul… ca sa pot face loc altora, tot unul cate unul.

Maroc!

Tabakera e un vis pe care-l port cu mine de trei luni, iar daca de-abia acum fac primul pas e pentru ca… acum trebuia sa se-ntample! Punct. Am mazgalit cate ceva in lunile acestea, mi-am planificat vacanta si am iubit neplanificat. Fiecare zi, plina si frumoasa, m-a adus aici – scriu. Acum imi pot permite un nou vis. E doar o chestiune de timp implinirea lui. Importanta e DECIZIA. Restul e simplu, aproape ca vine de la sine…

sursa foto: Google

Read Full Post »