Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Adrian Paunescu’

No, servus! De-abia m-am intors de la Cluj…

Drum lung si frumos, soare de noiembrie-batand-a-septembrie, Valea Oltului ruginie si somnoroasa, junghi, Muresul trecut pe pod militar, camera bleu de hotel, plimbare pe intuneric, parcare etajata, Valsis, liniste si iubire in inima, Gradina Botanica tot negustata de el, noapte luuuuunga si plina, laptop minus, un azi-dimineata cu cafea la medicina, citit din revista „…medicii au fost amendati cu 5000 de lei pentru ca au gresit o litera (?!) pe concediul medical”, bluza indiana cu portocaliu si-un pic de mov, Sibiu 100% si Grand Plaz…

Si cand te gandesti ca azi e… LUNI!! Inca mai e. Ce bine e sa fii liber!

Ah, era sa uit: multa poezie si muuuuulta muzica, ascultate in boxele masinii!

Boxe foarte bune, poezii extraordinare, voci tunatoare – Adrian Paunescu si Manifestul, Florian Pittis si Inscriptia, Mihail Stan si Mistretul…

Boxe foarte bune, piese de si pentru suflet, alungand norii…

…and I think to myself:
What a wonderful world!

Saptamana viitoare voi rascoli cu varful ghetei si frunzele ce tes covorul Gradinii… Asteapta-ma, Clujule!

Read Full Post »

Sunt si astazi a lui Paunescu, intr-un sfarsit de saptamana si de viata…

Am vrut azi-noapte sa citim impreuna Poemul pentru un poet plecat, descoperit aici intr-un moment in care aveam nevoie de el.

Ziua mi-a fost plina si frumoasa, seara amara, noaptea impiedicata, dar linistita, iar ziua va fi lunga, dar noua… Ochii mi-au cazut pe Nobilul viciu, iar gandul mi-a fugit la Noaptea marii betii a Poetului…

Asa ca – tarziu in noapte – aleg sa cant, in loc sa citesc poezii. E doar o stare.

El: Hei… barbatii cauta femei…

Ea: Noi… ne cautam plangand prin ploi…

Versuri de Adrian Paunescu. Si iubire.

Cât adevar! Suntem diferiti. Barbatii de femei, unii de altii. Nu putem gandi la fel…

In noaptea asta de faclii
Ne vom uri, ne vom iubi
Si vom preface noaptea-n zi…

Asta fac eu acum, la propriu… Si poate, metaforic vorbind, asta vom face mai multi – cei ce-i iubim poezia – prefacand noaptea ce s-a lasat odata cu plecarea lui, intr-o zi luminoasa, pastrata in inimi pentru totdeauna. Emotie si bun venit.

Haide, haide, ce-o fi o fi…

Read Full Post »

Sfarsit de saptamana Paunescu. Asa il simt, asa il am! L-am citit si l-am recitit, de-a lungul timpului. De-acum incolo, mai mult, cred. Multe s-au spus si se spun despre el. Multe a spus si el, in viata-i. Unele, atat de frumos…

In spatele unui barbat de succes sta mereu o femeie puternica… se zice.

Nobil viciu

Cetatea peste mine se răstoarnă,
În carnea mea îi simt într-una biciul,
De este vară sau de este iarnă,
Femeia este singurul meu viciu.

Nici nu mi-e teamă, nici nu-mi este silă
De tot ce împotrivă mi se-ntâmplă,
Orgolioasă, dreaptă sau umilă
Femeia-mi şade veşnic lângă tâmplă.

O simt ca vulpe, ori ca pe-o tanagră,
Dar cel mai drag îmi e acest exemplu,
Iubirea pentru-o tristă capră neagră
Din care am facut răsfăţ şi templu.

Ştiu că mi-e viaţa scurtă, ştiu că moartea
În fiece femeie stă la pândă,
Dar fie de femei umplută cartea
De care viaţa lumii e flămândă.

Nu mi-au plăcut averi, nici vinuri bune
Şi n-am avut în rest nici un capriciu
Deşertăciune din deşertăciune
Femeia este singurul meu viciu.

Nu m-am bătut în târguri sau războaie,
N-am vrut să fiu împerator sub stele,
Femeia care nu se încovoaie,
Am înjugat-o nebuniei mele.



Şi am arat cu ea mereu pământul,
Şi-am semănat ogoare numeroase,
Nu i-am lăsat pe buze nici cuvântul
Ca pe-un metal am resorbit-o-n oase.

E-adevărat că am iubit pe una,
E-adevărat tot ceea ce se zice,
Am căutat-o prin neant cu luna
E-adevărat c-a fost Euridice.

E-adevărat că-n geamul meu caisii
N-aveau puterea nici un an să steie
Ca într-un joc de-absurde artificii
Şi creanga lor îmi mirosea femeie.

Motorul meu şi-al lumii de aceea,
Motorul meu cuminecat cu biciul,
A fost femeia şi-a rămas femeia,
Puterea mea şi singurul meu viciu.

Ea m-a condus, eu am condus-o-n lume,
Am fost mereu un cuplu în derivă,
Şi chiar de nu i-am dat nimic din nume
Trecând mereu, mi-a fost definitivă.

Iubirea mea nu a mişcat nici aştri
Şi nici pământul sub o-mbrăţişare,
Dar lance cand a fost, cu ochi albaştri,
Simţeam că-n ochi privirea ei mă doare.

De n-avea rană, îi făceam eu rană,
Să-i pot iubi supremul sacrificiu,
În faţa ta, condiţie umană,
Femeia este singurul meu viciu.

Adrian Paunescu

Read Full Post »

Drag de liniște

Ce bine e, Doamne, când ești liniștit,
Când nici nu gândești cât mai ai de trăit,
Și nici nu te doare de tot ce nu știi
Ci, singur si trist,
Lăcrimezi poezii.

Eu, nu că n-aș da un regat pe un cal,
Dar liniștea-i tot ce râvnesc eu, real,
Succesul pe-o liniște simplă il vând
Vreau liniște-n lume, vreau liniște-n gând.

Ce bine e, Doamne, că pot să mai fiu
Adânc liniștit cât mai sunt incă viu,
Mă trag in pământ, ca un cald minereu,
Si liniștea
curge
in sufletul meu.

Azi s-a stins din viata Poetul… Din viata, nu din inima-mi!

Dincolo de om sau politician – care n-au fost nicicand un subiect de interes pentru mine – Poetul merita tot respectul si dragostea mea. I le-am dat dintotdeauna, i le dau, mai ales, azi.

Nu sunt singurul om.

Suntem mai multi.

Si inca altii…

Si altii…

Si altii…

Si altii…

Si cati altii!…

S-ar putea ca inca sa nu ne dam seama toti cu cine am fost contemporani… Emotie si ramas bun.

sursa foto: Google

Read Full Post »

Călătorul obosit

Am venit de departe
să nu mai plec niciodată,
mai vezi și tu,
mai văd și eu,
dacă o să se mai poată
și ce o să se mai poată.

Dar nu mai pot să-ți intru in casă,
că mă simt un fel de armată,
că mi s-au strâns
in lacrimi toți norii
și pe tălpi
atâta cale ferată.

Am venit de departe
și n-am să mai plec
niciodată. –  Adrian Paunescu

Simt ca am pierdut ceva. Azi am ramas aici. Dar nu mai pot sa-ti intru in casa

– Cauta in continuare! mi-a zis Valsis. Caut iar, printre cateva lacrimi. Drumurile mi-au ramas lungi, vorba poetului. Timpul mi-e cam scurt – constatarea mea.

„Tot ce vrei si chiar ceea ce nu vrei este numai inspre binele si folosul tau.”

– update 17.10.2010 –

Printre cateva… doar cateva.

Cine sunt?

(…) Mai sunt si zile cand cad si ma doare… toti sunt grabiti si uneori nu e nimeni prin preajma sa m-auda si sa ma  ridice… trebuie sa  ma ridic singura! Imi sterg ochii cu degetele, nasul cu maneca si… back to life!!

Back to life!!!…

🙂 🙂 🙂  Sunt fericita in fiecare zi pentru ca asa decid sa fiu!

Foto: Valsis

Read Full Post »