Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Valsis’

Am vrut sa dansez in salonul de nefumatori al restaurantului de munte, provocata de paharul de vin rosu:
– Sa indraznesc? l-am intrebat pe Valsis.
– De ce nu?
– Aici, in spatiul asta – intim si totusi la mare vedere – dintre mese?
– Aici.
– Si pot sa invit un barbat la dans?
– Numai daca e singur. Daca e insotit, cred ca ar fi bine sa-i zambesti partenerei lui, mai intai…
– Nu vreau sa cer voie, vreau doar barbatul! Tu esti singurul aparent neinsotit – dansezi cu mine?

 *

Secretul? E ok sa faci numai ce vrei, cu conditia sa vrei doar ceea ce… trebuie. Intotdeauna trebuie ce vrea nevasta – punct! scriam in august, ajunsa acasa dupa aventura cu perna si râzând cu pofta, a dorinţă de viaţă…  🙂

Cand te gandesti ca era cat pe ce sa ratez tangoul tomnatic al celor 20 de ani…

Anunțuri

Read Full Post »

Se zice ca astrele guverneaza omul, dar inteleptul guverneaza stelele.
Eu n-am stiut niciodata prea multe despre planete, n-am fost interesata de zodii, iar alegerile mi le-am facut in functie de propriile-mi scopuri – pe principiul ca la rascruce de drumuri e de urmat calea ce duce mai aproape de implinirea visului. De curand, insa…

*

In drum spre Kilauea, la iesirea dintr-un supermarket, am fost intrebati de catre o doamna zambitoare si sportiva prin tinuta si postura:
– Sunteti rusi?
– Nu.
– Dar de unde sunteti? Limba pe care-o vorbiti imi pare cunoscuta…
– Din Romania. Din Europa.
– Ohhh! Eu sunt din Polonia!
– Am inteles. Si ce faci in Hawaii? Esti in vacanta, ca si noi?
– Nu, locuiesc in Kona.
– Cum ai ajuns tooocmai aici?

Cynthia si-a depanat povestea, care incepea cu increderea pe care o are dintotdeauna in astre. O astrograma facuta cu ani in urma, in joaca, i-a indicat Insulele ca zona destinata stabilirii ei pentru o viata. A decis sa le viziteze initial ca turist, luand legatura in timpul sederii ei cu o femeie kahuna (saman, vraci, preot). A fost surprinsa sa descopere ca sfatul acesteia coincidea cu al cerului? Nu stiu, dar – cum astrele predispun, iar omul dispune – iat-o alegand cu intelepciune ce-i era scris in stele si, douazeci de ani mai tarziu, indeplinindu-si aici visul de a avea o organizatie non-profit cu activitate ecologica.

Am ascultat povestea hawaiiano-polonezei intr-un rezumat de zece minute, stand in picioare langa masina, in parcarea magazinului. Tocmai cumparasem doua felicitari cu mesaj semnificativ: You inspire me! Coincidea sensului pe care il dau de cativa ani vietii mele, asa ca… spontan i-am intins una si am rugat-o sa-mi scrie un gand si cateva date de contact. A facut-o cu multa bunavointa.

Pastrez imaginea pe pianul lui Tudor. E inca o dovada a faptului ca… tot eu insami trebuie sa fac regulile si sa-mi inalt visele cu indrazneala, ca pe niste zmeie colorate. Eu, nu Viata!
Pentru ca lucrurile importante nu trebuie lasate la intamplare. Preferabil este sa determini, nu sa astepti…

*

Am citit undeva ca regulile pe care ti le creezi singur trebuie sa fie cel mult zece, asa ca de curand am stabilit patru. Valsis a subscris. Cred… 😉

Doar doua cafele pe zi. Mici.
Doua partide de sex pe saptamana. Speciale.
Doua evadari in oras pe luna. Romantice.
Doua iesiri din tara pe an. Inaripate.

Mi se da voie la inca şase reguli, dar… n-am inspiraţie. Asa ca stau azi cu bărbia sprijinita in palma, privesc felicitarea cu mica hawaiiana dansand hula si ma rog: Inspirati-mă, astre!

Read Full Post »

Tăcerea si tandreţea sa-ti fie vesnic arme, ma invăţa Radu acum ceva timp. M-am tot intrebat, de atunci: de ce… tăcerea??

Un proverb texan zice, pe buna dreptate, ca Dumnezeu ne-a dat doua urechi si o singura gura ca sa vorbim mai putin si sa ascultam mai mult. Vorbind nu poti invata prea multe, pentru ca auzi… doar ceea ce stii deja! Inveti multe cu adevarat tacand si ascultandu-l pe cel de langa tine, care te poate imbogati cu experientele traite si lectiile de viata dobandite, ridicand intrebari la care-ti vei putea raspunde sincer doar daca inveti sa asculti. Sa TE asculti in liniste!…

Am prins din zbor ideea ca nu mi-ar strica nici mie sa ma perfectionez in acest sens, iar 2012 mi-ar putea fi Anul ascultarii cu măiestrie, conform obiceiului casei. Am facut chiar si primii pasi pe drumul asta, dand la schimb picatura de sangvinic exuberant din mine pe una de melancolic linistit, gata sa asculte, sa-si noteze si sa deprinda. (Altfel spus, tac mai mult ca inainte… la cursul de dans! Ascult, ma straduiesc sa retin, sa redau si… sa râd mai putin, ca râsul ingrasa, vorba profului ;))

Cu toate acestea, cred ca tacerea nu-i mereu de aur. Uneori e doar orgoliu fara margini. Alteori timiditate, lipsa abilitatii de comunicare, nestiinta, nepasare sau, pur si simplu, minciuna prin omisiune. Dată ca raspuns, de cele mai multe ori ea naste confuzie, lasand loc interpretarilor, iar eu am nevoie in viata de altceva – de acea mica certitudine pe care Valsis mi-a cerut-o cu ani in urma. Tacerea e a doua putere a lumii, dupa cuvant, zicea cineva. Acest după imi pare a fi cheie.

*

Tacerea din Tabakeră mi-a fost armă in aceasta prima luna a anului. Armă contra orelor de noapte nedormite, petrecute de multe ori in fata monitorului si a orelor de zi traite sedentar in fata aceluiasi ecran. Am fost aleasa rubeolei si a scenei, dar am ales si eu – noi obiceiuri, la nou an: somn odihnitor, o altfel de alimentatie, sport insotind dansul, ganduri straine, prieten euforic si destept la drum de seara. Mi-as putea numi tacerea de ianuarie parte din Anul lucrurilor noi?

*

Doar pasarile si valurile au liber la ciripeli si soapte spre tarm rostogolite. Exista zburatoare viu colorate, dar nu sunt serpi atacatori sâsâiţi. Si e ocean nemasurat, dar niciun pescarus galagios…
Caci in Hawaii legile cer liniste. Fara panouri publicitare care sa vorbeasca ochilor tai sau claxoane zgariindu-ti urechea. Am gasit in Insule acea tacere respectuoasa, inconjurand măreaţa opera a naturii. Si mi-a placut, dar…

…legea pe care-o recunosc drept intelepciune a fiecarei clipe este una de Nobel: vietile noastre se incheie in ziua cand ramanem tacuti in privinta lucrurilor care conteaza.

Foto: Isis

Read Full Post »

Marti, 13? Zi cu ghinion? Nuuu, doar celalalt treisprezece norocos…

Acum cativa ani ajungeam pentru prima oara la spital – ghinion. Aduceam pe lume primul meu copil – noroc. N-a fost sa fie Ilinca – ghinion. Era un baiat mare, sanatos si dorit – noroc. N-aveam de niciunele – nici bani, nici casa, nici parinti aproape… niciun ajutor – ghinion. Il aveam pe Dumnezeu si credinta ca acesta ii face cuib pana si berzei chioare, daramite noua – noroc. Nu stiam cum sa iubim si ce sa facem cu un copil – ghinion. Dar stiam cum sa ne iubim noi – noroc…

Azi? Ghinionul pe care-l gasesc este ca ne mai certam cateodata. Dar va trece ea si adolescenta asta teribilista – maaare noroc!

*

In primele zile ale anului trecut, in clipa de liniste a inceputului nou, stand toti patru in sufragerie, indrazneam, şugubăţ:
– Hai sa mai facem si noi un copil – o fetita!…
Eu zic sa-l facem in acelasi timp cu Radu, mi-a raspuns Valsis amuzat.
Radu ne-a dat replica instantaneu, relaxat, dar cu o mina foarte serioasa:
– Păi… sa va pregatiti, ca eu am de gand sa ma misc repede!

Suntem presati de timp, deci – ghinion. Se pare ca vrea sa fiu o bunica tanara – noroc. Desi… zice vorba ca lucrurile se cumpanesc dupa desavarsire, nu dupa repeziciune Eu, pana una-alta, i-am strecurat discret aseara prin toate buzunarele cateva pliculete de… protectie! Doar are, mai nou, 18 ani. Si-l iubesc.

*

In ultimele zile ale anului trecut, aniversandu-ne majoratul casniciei, indrazneam iar, tot şugubăţ:
– Acum suntem majori ca soţi, poate face fiecare dintre noi ce vrea, nu?

Valsis a râs, dar nu mi-a raspuns. Ma-ntreb eu azi, el m-o fi inteles? Ma refeream la… a vizita eu Insulele si a se lasa el de fumat, evident. 😉
Pana una-alta, ma gandesc sa-i strecor si lui azi ceva prin buzunare. Ca doar il iubesc si pe el…

*

Arborele Insulelor mele este kukui-ul, considerat simbol al pacii, protectiei si iluminarii, caci nucile sale contin un ulei inflamabil, putand arde ca niste lumanari. Din ele se fac ghirlande care, desi nu le intrec in frumusete pe cele de flori, trec insa cu notă mai mare proba timpului.

Daca Radu mi-e bratara de flori de pe mana dreapta, Valsis e kukui-ul vietii mele…

sursa foto: Google

Read Full Post »

Constientizezi ca unica data in viata cand ne place sa „imbatranim” este in copilarie?

La mai putin de 10 ani suntem asa de incantati de asta, incat gandim si in fractiuni de an.
– Cati ani ai?
– Am patru ani si jumatate!
Nu vei spune niciodata ca ai 36 ani… si jumatate. Da, dar ai patru ani si jumatate… Asta e diferenta!

Ai ajuns adolescent, acum nu te mai poti opri. Sari de bunavoie la numarul urmator sau chiar putin mai departe.
– Cati ani ai?
– O sa am 16!
Poate ca ai 13, dar vei avea 16! Si vine si cea mai grozava zi din viata ta… ai 21. Chiar si cuvintele suna ca o ceremonie: ai devenit major, ai 21 ani! Yesss!!!

Apoi faci 30. Oooohh, ce se intampla aici? Parca ai fi lapte batut! Ala „se face” si e numai bun de aruncat, nu mai e amuzant, te-ai acrit. Ce nu e in regula? Ce s-a schimbat?
Ai devenit major, faci 30, mergi pe 40. Oauuu!!! Pune frana, o iei razna! Pana sa bagi de seama, ajungi de 50 si toate visele s-au spulberat. Dar asteapta: implinesti 60. Nici tu nu credeai ca vei face si asta!

Deci: DEVII major, FACI 30, MERGI pe 40, AJUNGI de 50 si IMPLINESTI 60. Asa viteza ai luat, incat ATINGI 70.

Dupa asta, este de pe o zi pe alta: astepti… sa o duci pana miercuri. La varsta de 80 ani, fiecare zi e un ciclu complet: O TII pana la pranz, AI PRINS si 4:30, AI AJUNS si seara asta.

Si nu se opreste aici! In anii 90, o iei usurel inapoi:
– Cati ani ai?
– Abia am avut 92.

Apoi se intampla cel mai straniu lucru – dupa 100, devii iar copil:
– Cati ani ai?
– Am 100… si jumatate!

Cum sa ramai tanar?
Ignora numerele ne-esentiale. Inclusiv varsta, greutatea si inaltimea. Lasa doctorii sa-si faca griji in legatura cu astea. De asta ii platim.
Inconjoara-te de prieteni veseli. Aia mohorati te deprima.
Invata. Studiaza computerul, mestesugurile, gradinaritul, orice. Nu lasa creierul sa leneveasca. O minte inceata este atelierul diavolului.” Si numele diavolului este… Alzheimer.
Savureaza lucrurile simple.
Razi des, mult si din toata inima! Razi pana nu mai poti si iti trebuie aer.
Mai apar si lacrimi. Indura, sufera si treci nai departe. Singura persoana care te insoteste toata viata esti TU INSUTI. Fii viu cat esti in viata!
Inconjoara-te cu dragoste, indiferent ca asta inseamna familia, animalutele dragi, muzica, plante, pasiuni, ce-o fi. Casa ta este refugiul tau.
Pretuieste-ti sanatatea. Daca este buna, pastreaz-o. Daca mai are hibe, repar-o. Daca nu tine de tine reparatia, cauta sprijin.
Nu iti cauta vina. Fa vizite la mall, in alt oras, in alta tara, dar nu unde este vina.
Spune-le oamenilor pe care ii iubesti ca ii iubesti, cu orice ocazie.

Asta e viziunea despre batranete a lui George Carlin. Si reteta lui de tinerete. Eu am urmat instinctiv regulile lui, de-asta ma pastrez sub 30. Tu mai ai de lucrat la ultimul punct, Valsis! 😉

*

Se pare ca nu toate iubirile au iesire la mare. Astazi, in cea mai frumoasa zi de iulie, cand si tu… FACI sub 30, iti spun zambind: a noastra are!

Multumesc. Te iubesc. Multi ani tineri si frumosi! Cu mine!

sursa foto: Google

Read Full Post »

– Ce ti-a placut cel mai mult la mine cand ne-am cunoscut?
– Ca, povestind frumos, umpleai spatiul din jurul meu
.
– Si azi?
am continuat, curioasa.
– Azi?… Faptul ca inca esti un copil, cred.

N-am sa-i uit niciodata cuvintele. A fost anul trecut, in Grecia…

*

Daca muzica este un dialog, accept sa-l port acum, umpland spatiul din jurul tau…

Read Full Post »

Muzica ce-mi place cel mai mult este sforaitul lui usor, a somn linistit langa mine. Noapte de noapte il ascult fascinata si ma umplu de pace.

Din lipsa de muzica-mi, acum ascult altceva: Dire Straits.

Read Full Post »

Older Posts »