Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘prietenie’

Exista povesti care se cer spuse si celorlalti. Cât de-o emotie si-o lectie.

Un prieten drag s-a oprit pentru o clipa pe marginea Tabakerei mele – ca sa-si zugraveasca, printre sentimente si amintiri, cu maiestrie si sensibilitate… apusul de soare hawaiian. 😉 Mahalo!

Unele apusuri sunt magice.
Magia e in noi.

*

My Hawaii

Stăteam pe burtă în iarbă, complet goi, cu mâinile sprijinind bărbia de-o parte şi de alta a feţei.

În faţa noastră curgea liniştită Jijia, pe malul opus străjuiau tufele de stânjenei înghesuite nefiresc în linie şi deasupra lor apunea încetişor soarele după deal. Timpul se scurgea lin o dată cu râul, iar noi respiram în sincron sub liniştea serii.

Iarba crescuse prin noi, dar noi nu voiam să ne mişcăm. Coatele se făcuseră una cu ţărâna, dar noi nu aveam de gând să le dezrădăcinăm. Gâtul dădea semne de nervozitate, dar noi nu-l desprindeam de bărbie. Senzaţia acută de foame fusese deja înlocuită de chin, dar nouă nu ne păsa.

Când ultima rază de soare dispăru abia înduplecată după deal, vântul începu să agite stânjeneii şi pe Jijia începură să curgă oi moarte, încremenite în poziţii ciudate, una după alta. Ne-am ridicat amândoi odată tremurând de durere şi frică, ne-am îmbrăcat în grabă fără să ne uităm unul la altul şi ne-am ţinut de mână alergând în întuneric până am ajuns înapoi în sat.

În toamnă avea să vină prima zi de şcoală cu emoţiile ei, apoi alte emoţii, dar nici una la fel.

Era prietenul meu cel mai bun. Altul mai bun n-a mai fost…

*

Exista oameni langa care fiecare secunda ne e plina de inteles.
Sunt unici, de regula. 

Foto: Isis 

Read Full Post »

N-am crezut ca Ardealul ma va tine cateva zile doar pentru el. Ca Sibiul imi vrea masina, contra camasii hawaiiene cu orhidee albastre, Muresul – emotia, contra ghindelor Stejarului de Tarnaveni, iar Clujul – prietenia, contra viselor din adancuri. N-am crezut ca gandul poate curge altfel, ramanand in urma.
Nu e de crezut, e de trait.

*

Agenda mea este o combinatie seducatoare de roz, mov, bleumarin si verde crud. Acum cateva zile, strabatand linistit Valea Oltului, scriam in ea: oamenii care-si implinesc visele nu au ceva special, doar fac ceva diferit. De la Peter citire…
Nu e de avut, e de facut.

*

Luxul nu se mai masoara in obiecte, ci in ragazul de a face toate lucrurile pe care le-ai visat. Marele adevar al timpurilor noastre, zice-se.
Asta… e de inteles profund! 😉

sursa foto: Google

Read Full Post »

Cursa populara a Cluj Maratonului ma astepta ieri, pe la pranz. Impreuna cu clujeanca mea draga si inimoasa. Ma si vedeam cu o medalie la gat! Ca doar m-am antrenat serios la Bucuresti, mai prin toamna…

N-am luat ieri drumul Ardealului pentru ca am fost ocupata cu ceva… gradinarit! Si nu numai…

Acum nu-mi mai ramane decat sa astept cele o mie de povesti promise. Si sa ma gandesc de ce as fi facut atatia kilometri pana la Cluj pentru aceasta alergare. Pai, sa vedem…

As fi mers pentru ca sunt un om viu, iar oamenii vii indraznesc. Pentru ca obisnuiesc sa spun DA provocarilor si vietii, iar clujeanca mi-a aruncat manusa. Pentru ca-mi place sa ies din tipare, iar tiparul este sa ramai in zona ta de confort, nu sa pleci la sute de kilometri pentru o alergare de o ora. Pentru ca ma simt indecent de tanara si vreau sa raman asa. Pentru starea de bine de dupa, care, de regula, se prelungeste cateva saptamani sau luni. Pentru ca vreau sa fiu un model pentru baietii mei, care sunt un model pentru mine. Pentru recunoasterea pe care mi-o dau singura, zambind a incredere in mine… si pentru recompensa data de Valsis, fluierand a admiratie. Pentru ca, daca altii pot… si eu pot! Si, cel mai important, as fi mers pentru ca imi e dor de Inimoasă…

Nu, pentru sanatate nu as fi facut drumul pana la Cluj! Pentru asta as fi alergat in Parcul Moghioros, cu Valsis, ca de obicei…

Astept cu rabdare povestile pentru ca, vorba cuiva… stiu ca e pretios ce astept. Si ma uit la poze facute cu maiestrie…

*

No tu, Clujule, lasa-ma sa-mi inchipui ca te-am alergat si te-am castigat putin!… Sa ne mearga bine toata saptamana. Si mie, si tie.

sursa foto: Google

Read Full Post »

Melcul de zăpadă

Într-o noapte de iarnă
am vazut în gând
un melc de zăpadă
prin lume trecând.

Nu există melci de zăpadă!
Mi se parea că visez…
Să o strig pe mama să-l vadă?
Nu, mai bine să-l pictez!

De-atunci prieteni am rămas,
ne întâlnim mereu, precum am zis
și-n fiecare noapte de iarnă
îmi văd melcul de zăpadă în vis.

Isis

Din clasa a cincea tot repet poezia. De cate ori o spun, se intampla. Numai iarna. De cate ori se-ntampla, zambesc. Inseamna ca sunt fericita.

Ninge de ieri. Uneori ninsoarea oboseste si mai sta sa se odihneasca. Apoi reincepe. Stie ca ne era dor de ea, e prima pe anul asta in Bucuresti. Vin melcii…

Azi sunt fericita.

sursa foto: Google

Read Full Post »

Gyony

Spun deseori ca unul din visurile mele este… un milion de prieteni!

Realitatea este ca-mi doresc un milion de oameni de calitate langa mine. Prieteni imi sunt de-ajuns doar cativa, dar adevarati!

Gyony este un om drag mie. Nu-l cunosc. Nu ii stiu varsta, nici din ce oras este. Stiu doar ca de la el imi vin de ceva vreme zeci de e-mail-uri cu mesaje. Fie ca sunt noutati interesante si utile sau bancuri, cugetari sau filmulete hazlii, le primesc cu bucurie si recunostinta. Eu sunt doar unul dintre destinatari, nu stiu cum am ajuns aici, dar nici nu conteaza… Pare ca cineva stie mai presus de noi ceea ce vrem si contribuie la implinirea dorintei noastre.

Asa a intrat Gyony in viata mea… virtuala! Ca un om venit-nu-se-stie-de-unde, care imi trimite un gand bun aproape zilnic, ma imbogateste spiritual… inscriindu-se fara sa stie si fara sa vrea in cei un milion de oameni dragi. Mi-am dat seama ca, uneori, cei apropiati tie – rude, colegi, prieteni de-o viata – sunt mai departe decat ai gandit vreodata ca vor fi. Nimeni nu le poate lua locul in sufletul tau, dar in viata ta, da.

*

Ieri am primit un mesaj de la el, unul ca multe altele pe care le trimitem si noi cunoscutilor nostri. (Cum ar fi sa le trimitem… necunoscutilor nostri? Ce ar simti citind gandul nostru de prietenie? E o stare care merita traita. O emotie pozitiva de natura sa te ridice ca si om, chiar daca ai ajuns intamplator aici. Intamplator? Eu nu cred in hazard. Cred in randuiala lucrurilor…)

Povestea primita ieri e trista si nu-si gaseste locul aici: Da-mi voie sa-ti spun o poveste… A fost odata o fata oarba care se ura pe ea insasi din cauza ca era oarba… Asa ca n-am s-o scriu.

Viata e un cadou!

Dar concluzia, da:
Asa este si cu mintea omeneasca, care lucreaza aproape intodeauna cand starea noastra se schimba. Doar cativa dintre noi ne reamintim cum a fost viata noastra inainte si cine a fost alaturi de noi in cele mai dureroase situatii.

Viata este un cadou!

Fii recunoscator daca ai primit acest mesaj, ai un prieten care s-a gandit la tine.

Cu prietenie,
Gyony

Multumesc pentru fiecare cuvant trimis in… aproape un an de zile!

Cu prietenie,

Iuliana

sursa foto: aici

Read Full Post »