Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘nastere’

Zilei acesteia faceţi-i un nod,
să n-o uitaţi ca pe-o jucărie în pod…  (Marin Sorescu)

Se zice ca cele mai semnificative date din viata sunt: ziua cand ai venit pe lume si cea in care descoperi motivul pentru care esti aici, adica sensul existentei tale. Pentru mine ar mai fi inca una: ziua in care am venit… a doua oara. La inceput de iulie, anul acesta. Pe de o parte, innod zilele – piedică Uitarii.

Pe de alta parte…
Aseara m-am surprins facand ceva de-a dreptul sexi: cochetam cu Uitarea. Un coleric nascut pentru detalii, c-o memorie de medicinist, antrenata din greu de-a lungul anilor si de-a latul cartilor… nu prea poate intelege cum vine asta, daramite sa mai si accepte! Si totusi, contrar cifrelor vorbitoare din statistici… se poate.
Sa uit o vara inedit-lenesa si o toamna impiedicata in propriile-i frici e un lux pe care mi-l pot permite, la cat de bogata sunt.

A innoda? sau A cocheta?… aceasta-i intrebarea.

Raspunsul meu? De data asta, astept sa uit. Zilele acelea.

Anunțuri

Read Full Post »

Ciprul este ca si steagul sau – luminos, cald, solar, primitor…

Ne-a asteptat cu peste treizeci de grade, cu Mediterana stralucind linistita si putin adanca pana departe, in larg, cu nisip fin, fara urma de scoica, cu traditie – meze de peste si fructe de mare de la Jorgos-ma ;)-friend, cu verde de Nicosia si turcii din nord, cu Eva si broscuta cantatoare, cu ferestre, usi si iar usi, cu seara cipriota, dansand pe terasa si in strada, cu pahare pe cap si servetele in aer, cu piscina de pe acoperis si traficul aerian surpriza de deasupra, cu relaxare si apropiere, liniste si dragoste, cu tur de oras plin de aventura, flori, ziduri si palmieri in amurg, cu pasi pe covor de moschee, cu discutii grele si interminabile despre adolescenti, cu seara texana si razboiul ei muzical dintre rusi si americano-englezi, cu pisici, pisici, pisici… soareci si oameni.

Dar fara masina cu volan pe dreapta si sofat solicitant, fara festivalul si drumul vinului, fara sate pitoresti, fara Afrodita si golful ei, fara flamingo pe lacul sarat, fara…

Din spuma acestui fără s-a nascut visul de a mai strabate o data drumul. Si cand ma gandesc ca, initial, Insula iubirii nici macar n-a fost un vis, ci doar o destinatie adaugata mai tarziu Caietului, intregind ideea de calatorie…
Un februarie-martie cu carnaval sau un aprilie-mai cu colonii de flamingo pe lac?

*

Acum imi pot permite unul nou, scriam candva…

sursa foto: aici

Read Full Post »