Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘copii’

– Voi sunteti niste copii de aur! le spun flacailor mei. Ce copii are tati? De…?!
– De aur! imi raspund ei.
– Nu de aur, ci de…stepti! ma fac eu ca ii corectez. Deci ce copii are tati? De…?!
– De…stepti! se desteapta ei.
– Nu de…stepti, ci de…osebiti! Deci ce copii are tati? De…?!
– De…osebiti! se grabesc ei sa-mi raspunda, lamuriti.
– Nu deosebiti, ci de… milioane!
Adevarul e ca nu stiu cum sa va explic cat de grozavi sunt copiii pe care Si-I creste Dumnezeu pe langa noi.

Emotionata de dialogul acesta special dintre un tata si fiii sai, mi-am amintit jocurile micii noastre copilarii…

Din prima zi de scoala si pana la sfarsitul clasei a patra, eu si Tudor ne-am luat ramas bun dimineata prin cateva cuvinte inspirate de antrenorul lui Lance:
Mami, eu sunt genial si tu esti puternica… o s-avem o zi exceptionala!!

Uneori spunea cuvintele rar si apasat, ca pe o poezie pe care mama-sa i-a dat-o de invatat pentru serbare. Alteori se trezea mai greu si incerca sa recupereze timpul, tasnind spre scoala ca glontul din pusca. Il retineam cateva secunde, il pupam si-l priveam in ochi. Stia ce vreau, asa ca incepea sa turuie cuvintele mecanic, suierat, fara pauze si intonatie, evident stresat de intarziere…

Azi Tudor mi-a crescut, dar vorbele inca le mai rosteste. Si le crede, chiar. 😉 Zilele ne par extraordinare in continuare – chiar si cele care nu prea sunt… iar eu, cam fricoasa de felul meu… sunt puternica, desigur!!

Nu conteaza ce detii, important e ce devii, zice o vorba.

*

Tot despre devenire este vorba si… aici. Despre copii geniali si parinti activi, relatii si interactiune, inspiratie si viziune. O s-avem o zi exceptionala!!
Cum arata o zi exceptionala? Iat-o, se prezinta singura!

Foto: Isis

Anunțuri

Read Full Post »

Ce este reuşita?

Ce este reuşita?
Să râzi ades si mult;
Să câştigi respectul oamenilor inteligenţi
şi afecţiunea copiilor;
Să câştigi aprecierea criticilor cinstiţi
şi să înduri trădarea prietenilor făţarnici;
Să apreciezi frumuseţea;
Să vezi ce e mai bun în ceilalţi;
Să laşi în urma ta o lume mai bună, fie
printr-un copil zdravăn, o bucată de grădină
sau o condiţie socială mai bună;
Să ştii că măcar un singur suflet a răsuflat
mai uşor, pentru că tu ai fost pe lume;
Atunci se cheamă că ai reuşit.

Ralph Waldo Emerson

Ratacita printre fise de gramatica si literatura ale baietilor, am gasit ieri poezia. A primit-o Radu la sfarsitul clasei a opta, de la diriginta lui, alaturi de cuvintele Stiu ca ai sa reusesti! In acest context, m-am gandit la cat de mult inseamna pentru un om sa fie incurajat si cat de putin intelegem asta uneori. Eu insami am inteles-o destul de tarziu. Povestea e veche, lectia a fost insusita imediat…

Radu era in clasa a doua. La limba romana invata sa lege cuvintele in propozitii simple, apoi sa le dezvolte. Exersam amandoi acasa, in joaca. Avea de facut cate un enunt cu diverse cuvinte: frunza, stilou… Vorbele lui sunau cam asa: Frunza este verde. Eu am un stilou albastru.

Perfectionista fiind din fire, adica vrand sa-l invat lucruri de finete, nu doar corecte, am insistat putin mai mult:

– Sunt prea simple propozitiile tale, Radu! Zi si tu: Vantul misca frunza verde. Sau: Am primit in dar de la fratele meu un stilou albastru. Pentru ca la tine toate enunturile incep cu Eu am, Eu sunt sau Eu fac… Si da, asa e, o propozitie e dezvoltata daca ii adaugi fie si numai un singur cuvant pe langa subiect si predicat, dar de ce sa nu pui doua sau trei in plus, pentru frumusete?…

El tacea si, mai de voie, mai de nevoie, se straduia sa-mi faca pe plac. Surpriza avea sa vina cateva luni mai tarziu…

***

– Hai sa va-nvat ce este o scrisoare si cum ajunge ea la destinatar. Uite, voi imi scrieti mie cate un mesaj pe cate o foaie de hartie, o punem intr-un plic, adaugam destinatarul – adica eu… apoi expeditorul – adica voi… lipim timbrul si-l rugam pe tati sa duca plicurile la posta. Apoi asteptam si urmarim cutia postala, sa vedem daca scrisorile ajung la mine. E bine? i-am intrebat.

– Daaa! mi-au raspuns amandoi.

Zis si facut. Peste cateva zile am primit plicurile, le-am luat impreuna din cutia postala – ei curiosi, eu emotionata. Si invers. Mesajul lui Tudor, pe atunci la gradinita, era previzibil: cuvinte de dragoste si alint, scrise cu litere de tipar de un copil care, daca nu-mi spunea de cateva ori pe zi ca ma iubeste, nu se simtea bine. Radu, insa, avusese altceva de spus: Eu cred ca ma certi cam mult, dar in ceea ce priveste limba romana ai dreptate: sunt un prost.

Aproape ca am inceput sa plang, citind. Imi spunea doua lucruri, ambele dureroase: exagerasem cu cearta, cu critica si reusisem sa descurajez, desi intentia era una buna, iar eu imi iubeam copilul si voiam sa-l ajut. Joaca ne-a invatat o lectie, pe toti deopotriva: pe ei, sa scrie scrisori, iar pe mine…

Trei saptamani mi-au trebuit ca sa repar. I-am spus invatatoarei ce am facut si am rugat-o sa ma ajute. I-am luat enciclopedia pe care si-o dorea si i-am scris pe ea un mesaj incurajator… si i-am laudat compunerea despre Catalin si randunica. El a inteles atunci ca, daca mama-sii, la cat de exigenta este, ii place, totusi… inseamna ca e de bine! Peste ani, avea sa ia premii la toate olimpiadele scolare de romana…

*

Azi te incurajez, oricine ai fi. Mai ales cand ai de urmat un vis! Si mai ales cand esti descurajat de cei din jur – de regula cei apropiati tie, care te iubesc cu adevarat, dar inca nu si-au invatat lectia…

Ce-ar mai fi de spus?…

Stiu ca ai sa reusesti!

sursa foto: Google

Read Full Post »

Am citit azi cateva randuri sincere despre inocenta masculina: Dincolo de cât de versați, perverși, maturizați sau trecuți ar fi, se spune că bărbații rămân copii toată viața. Vârsta nu îi face decât să reinventeze jocul în multe feluri, bucurându-se în inocența lor de orice.

Si mi-am amintit piesa lui Andries, gandindu-ma la Ei…

Fara comentarii, de data asta. Sunt deja destule. Cat sa se-mprastie ceata…

Poate doar… iubesc un barbat  „de departe carunt, de-aproape-obosit”.

Read Full Post »

Tudor, colegul tau Daniel mai are inca doi frati? l-am intrebat.
Da, mai are inca doi frati la scoala noastra si o sora mai mica, la gradinita.
Altii mai curajosi decat noi?! am zis zambind catre Valsis, prezent la discutie. Nu s-au lasat pana n-au facut si o fata…
Mami, mai bine ca n-ai mai facut inca doi copii. Daca-i aveai si pe ei, nu ai mai fi putut sa-ti dai demisia! a continuat Tudor.
De ce crezi asta? l-am intrebat, mirata si curioasa.
Pentru ca aveai nevoie de mai multi bani… ca sa le-mplinesti si lor visele!

Discutia a avut loc acum cateva zile. Am ramas surprinsa auzind argumentul unui copil in prag de adolescenta, ce comenta o situatie ipotetica. Gandeste sanatos – in termeni de vise, nu de supravietuire. Chiar daca se transforma treptat intr-un om mare, ramane un visator.

Acum cativa ani isi scria visele: VREAU sa am o pisica gri pe care s-o cheme Ovidiu, sa am un calculator numai al meu, o casa cu curte si camera mea, sa conduc un Porsche 911 Turbo Cabrio, sa am bani multi, dar sa fie ai mei, sa vad lumea furnicilor de aproape, sa am un telefon mobil si jocul Meccano Erector 6, sa devin actor, sa am acasa flori frumoase, sa vad mecanismele din interior, sa am un walkman, sa ma duc la biliard, sa vad interiorul corpului, sa calaresc, sa devin cand sunt mare un rockăr (!), sa râd mereu, sa merg cu avionul, sa fiu un bun sahist, sa vad lumea, sa vad viitorul, sa am un cort in camera mea, sa ma duc la Disneyland, sa am o bicicleta noua, sa zbor undeva cu elicopterul, sa impartasesc iubirea cu familia, sa am imbracaminte mai frumoasa, sa fie Radu mai prost…

Ne-am amuzat atunci, dar am privit cu seriozitate joaca noastra de-a visatorii, intr-o zi de Paste in care hotarasem sa scriem, fiecare dintre noi, ce isi doreste. L-am intrebat:
Tudor… imbracaminte mai frumoasa? De ce? Nu-ti plac hainele tale?
Ba da, ne-a raspuns senin. Dar sunt toate de la Radu!
Am ramas pe ganduri si, de atunci, am avut grija sa schimbam ceva.

Tudor, cum adica sa vezi mecanismele din interior?
Mecanismele… adica telefonul, faxul… ne-a zis inocent.
Ah… am inteles. Uite aici ceasul, desfa-l de tot si vezi ce este acolo, inauntru. Si i-am dat ceasul desteptator, chiar daca avea sa-l strice. Ceasul valora mai putin decat visele lui…

Ne-am facut apoi Caietul de vise, decupand ceea ce ne doream din reviste si punand toate aceste poze in mape de protectie, aranjate intr-un caiet sau pe post-it-uri lipite pe sifonierul din camera lor. Vreau sa fie Radu mai prost a stat ceva timp acolo, dar frate-sau mai mare n-a devenit mai prost nicicum!… 🙂

*

Ieri Tudor s-a sarbatorit cu prietenii. 27 e ziua lui. Este rocker, a trait intens seara la Hard Rock Cafe in Roma. Privindu-l cum a crescut, mi-am adus aminte cateva cuvinte pe care Valsis mi le-a spus demult, dar nu le-am uitat niciodata: Singuratatile nasc iubiri, iubirile se fac nou-nascuti, iar nou-nascutii devin alte singuratati. Si mi s-a facut dor de iubire…

sursa foto: Google

Read Full Post »

Zi luminoasa de ianuarie… Aveam intalnire la ceasul de la Universitate. Nu ne mai vazusem de peste douazeci de ani. In scoala generala eram indragostiti, asa cum se indragostesc nevinovat doi copii care se descopera pentru prima oara ca fata si baiat. Viata ne-a aruncat pe fiecare in alta parte, dar ne-am reintalnit pentru o cafea si un scurt remember, intr-o dupa-amiaza. O fantezie de-o clipa – un telefon inspirat.

– Esti tot frumoasa. Ai albit…

Asa m-a intampinat dupa douazeci de ani. Interesanta primire!…

*

Episodul are legatura cu ceea ce am citit azi intr-o carte a lui Anthony Robbins – Pasi uriasi.

nascut pentru a fi tanar!

Varsta este mai degraba o chestiune de optica si de fiziologie, si nu neaparat de cronologie. Multi oameni sunt foarte in varsta si totusi au un mers vioi si o gandire in pas cu vremea.

Un exemplu simplu poate fi o zi ploioasa. Cand un „batran” vede o băltoacă, ce face? Nu numai ca o ocoleste, dar se si plange tot timpul.

Dar copiii – sau cei inca tineri sufleteste – trec prin ea, rad, se stropesc si se distreaza.

Bucura-te de „băltoacele” vietii! Traieste intr-un ritm vioi si cu zambetul pe buze. Bucuria, imprevizibilul, voiosia sa fie noile prioritati in viata ta. Doar traiesti!! In definitiv, poti sa te simti bine si fara un motiv anume!

Tocmai ai citit una din ideile pe care Tony Robbins le formuleaza in cartea sa despre schimbari mici cu efecte mari.

Born to be young sau Born to be wild e un mod de viata si nu are legatura cu varsta. E doar o alta alegere proprie! Una care inseamna, de fapt, calitate a vietii tale si a celor din jurul tau.

Viata fara de moarte nu exista, dar tinerete fara batranete… DA!

Eu aleg sa fiu tanara… chiar daca am albit. Tu ce alegi?

Read Full Post »

Copiii?…

Ei doresc multe, eu doar sanatate si incet-incet sa intru in normal. Am inteles acum ca cel mai important este sa te bucuri de cei dragi, nu ce realizezi material. Am facut destul de mult pana la varsta noastra si trebuie sa ne multumim de ceea ce avem, fara a vrea tot mai mult, lucru care te ia din mijlocul celor dragi si pierzi un timp valoros.

 

Nu sunt trista ca sunt acasa, cred ca Dumnezeu mi-a dat o lectie, altfel nu ma opream. Am fost mult cu copiii si mi-am dat seama ce am gresit inainte. Copiii au nevoie de parinti mai mult decat de lucruri, dar lipsa noastra o inlocuiam de multe ori prin surprize care – credeam – le fac bine. Si nu este asa.

 

Acuma imi dau seama ca… cu cat mai mult le dai, cu atat mai putin primesti… si cu cat mai mult ii faci sa inteleaga ca nu li se cuvine si trebuie sa munceasca pentru a primi ceva, este tot mai bine.

…Este mesajul pe care l-am primit ieri printr-un e-mail de la o prietena care trece printr-un moment mai dificil al vietii ei: o provocare de sanatate. M-a impresionat. Persoana foarte activa si abila in ceea ce face, profesionistul care se implica, omul dispus sa plateasca orice pret pentru a reusi intr-un proiect pe care-l incepe… dar in aceeasi timp mama a doi copii pe care-i iubeste foarte mult! O persoana realmente deosebita…

A different point of view is the view where you are not, spune englezul. Ajungem uneori intr-un punct de cotitura a vietii noastre si privim lucrurile altfel decat inainte. De multe ori avem nevoie de indrumare si ea vine uneori intr-un mod pe care nu ni-l dorim. Dar cineva stie mai bine decat noi care e calea…

I-am scris:

Nu vreau sa-ti scriu despre boala, pentru ca nu vreau sa ma gandesc ca exista pentru tine! Nici tu nu te gandi. Fa ceea ce trebuie facut, dar sa stii ca, daca s-a intamplat asa, este pentru ca asa trebuia sa se intample… universul are pentru tine un plan maret si frumos, e gata sa-ti implineasca unul din cele mai arzatoare vise ale tale – nu stiu care, nici tu nu stii inca, dar vei fi fericita cand vei afla! Cum orice lucru in viata asta are un pret… de data asta pretul visului pe care viata ti-l va implini a fost… acesta. E ok, va fi bine, va fi foarte bine, chiar daca e greu de primit si de acceptat.


Gandind asa, putem primi cu seninatate tot ce vine catre noi. Si cu credinta ca, dincolo de aparente, este ceea ce ne trebuie. Viata e magica!

Copiii?… Mesajul ei spune multe, nu crezi? E nevoie de comentarii?…

sursa foto: Google

Read Full Post »