Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘sarbatoare’

Pace in suflet! Alegeri luminate.

*

Am citit candva Moartea lebedei, cartea lui Ion Grecea. Nu-mi amintesc nimic din ea, cu exceptia unei povestioare care m-a marcat.

Mergand el odata asa, Dumnezeu vede in drumul sau un barbat care arunca priviri nerusinate unei femei si-l intreaba:
– De ce faci asta, omule?
– Am fost orb si m-ai facut sa vad din nou, Doamne. Ce-ai vrea sa fac acum?

Mai merge putin si vede un alt barbat spunand vorbe deocheate unei femei:
– De ce faci asta, omule?
– Am fost mut, Doamne, si mi-ai redat vorbirea. Ce-ai vrea sa fac acum?
Pleaca mai departe Dumnezeu, amarat de fapta celor doi. La un moment dat vede pe marg
inea drumului un om plangand, cu capul in maini. I se pare ca-l recunoaste si-l intreaba:
– Lazare, tu esti?
– Eu sunt, Doamne.
– Si de ce plangi?
Acesta ii raspunse, cu capul in jos si lacrima pe obraz:
– Murisem, Doamne, si m-ai inviat, ce-ai vrea sa fac acum?

Oare raspunsul divin la aceasta intrebare este altul pentru fiecare Lazar in parte? Mai degraba e unul, acelasi: Cauta cheia pierduta a usii de lemn din spatele tau. Ai de ales. Alege sa traiesti!

sursa foto: aici

Read Full Post »

Femeia este, in cel mai bun caz, o contradictie, filozofa indraznet cineva.

*

Ieri mi-am intrebat sânii ce mai fac. Erau foarte bine. Le-am citit apoi povesti despre sternomantie, poezii despre barbati si i-am alintat, zambind timid, in saptesprezece silabe aproape corecte si secrete:
sânii-i obraznici –
pedeapsă ispăşită
prin mângâiere.

Si totusi pe cercul de sus al unui 8 de martie nu gasesc decat o zi a mamei. Femeia sarbatorita primavara n-o simt, sta ascunsa undeva. De ceva timp n-o mai caut. O traiesc doar, clipa de clipa, in toate celelalte zile din an.

– Esti, deci, femeie?
– Rangul meu este unul inalt recunoscut in Univers. Sunt mamă.
Mamele sunt mereu in calatorie – de la o camasa a baietilor lor la alta camasa, de la un nasture de haina la alt nasture.
..

*

In Insule, femeile isi strang aventura de fiecare zi sau calatoria de-o viata a mamei in florile din par. Traditia spune ca purtand floarea pe partea stanga a capului inseamna ca esti luata sau maritata, iar pe partea dreapta arata tuturor ca esti disponibila. Pe mijloc, la parul prins in coada? Dis-pe-ra-ta!!! La noi nu cred ca exista asa femei. Numai la ei… 😉

S-ar zice, parafrazand poetul, ca pana si cel mai puternic barbat poate fi ametit de o floare din parul femeii. Ma duc sa-mi pun flori de primavara!

Foto: Isis

Read Full Post »

Cand iti doresti liniste, o primesti. Daca ti-ai dori fericire, ai primi-o si pe asta. Atunci de ce nu cerem intotdeauna mult si foarte bun?

Sarbatori inedite.

*

Exista viata de dinainte de Insule si viata de dupa. Cea din urma se traieste cu inima mai deschisa. In zi de Craciun plin de ganduri imi deschid inima catre linistea de aici, colindand catre fericirea de acolo.

Read Full Post »

Iti multumesc in zi de sarbatoare. Pentru prezenta ta aici, gandul bun, zambetul, increderea, urarea ta. M-ai ajutat uneori, m-ai invatat altadata. M-am simtit bine intotdeauna. Impart clipa de-acum cu tine. E darul meu de suflet. Nu de Craciun, de fiecare zi! Pentru ca fiece zi ar trebui sa fie sarbatoarea ta. Fa-o sa fie!

Putem. Amandoi.

Te iubesc, oricine ai fi.

Foto: primita via e-mail

Read Full Post »

Poveste de iarna. Paul si Iulică sunt frati. Au acum copiii mari, asteapta nepoti…

– Ce ti-a adus Mos Nicolae? il intreba o vecina pe Paul, copil fiind.

– Turta dulce si vreo doua camasi de-ale lui Iulică, zicea el, terminand povestea.

Asa venea odata iarna…

Azi… ne facem ghetele in fiecare an. Cand erau baietii mai mici, isi pregateau toate perechile de incaltari din casa si le aliniau ordonat pe holul spatios de la intrare. Eu si Valsis intram intotdeauna in hora, punandu-ne si noi cate o pereche-doua acolo. Mosul avea grija de toate, umplandu-le cu lucruri mici, care incap in ghete: dulciuri de care ne bucuram mai rar sau pe care nu le-ncercasem pana atunci, portocale si mandarine, jucarioare pe masura cizmulitelor, cate o carticica pe care ne-o doream, un CD sau DVD mult visat… Baietii veneau de la scoala si ne spuneau, un pic tristi sau invidiosi:

– Mami, lui Catalin i-a adus Mosul schiuri si imprimanta…

Noi le explicam ca i-au cumparat parintii lui schiurile, pentru ca Mosul Nicolae nu aduce decat ceva mic, ce intra in ghete sau cizme… Intelegeau explicatia, dar nu erau convinsi. In vocea lor se simtea parerea de rau ca nu sunt in locul lui Catalin…

In ultimii ani, pe baieti nu i-au mai bucurat jucarioarele, ci altceva: un MP3 ori MP4 player, un telefon mobil mai fitos, niste casti noi… si ne spuneau noua, sperand ca vom transmite mai departe. Pana la urma, toate acestea erau mici si se-ncadrau in cerintele de dimensiune… gandeau ei.

Intr-un an, Nicolae n-a avut decat dulciuri. Pentru ca programul lui era incarcat, nu a avut timp sa pregateasca si altceva pe langa. Asa ca s-a gandit sa scrie pe cate un post-it cateva cuvinte, apoi sa lipeasca biletelele pe ghetele baietilor: Calculatorul va fi deparolat diseara. Semnat: Mosul. Bucuria surprizei a fost pe masura, calculatorul fiind parolat de regula si accesul lor oarecum controlat de noi. Asta datorita tentatiei – excesiv de mare – careia nu-i puteau rezista, pierzand ore intregi cu te-miri-ce jocuri… Ca urmare, darul a fost binevenit. Nu e mereu nevoie de daruri costisitoare pentru a umple un suflet de bucurie!…

Dar Mos Nicolae nu se gandeste numai la copii, ci la toti cei cuminti… Asa ca i-a lasat si lui tati un biletel lipit pe ghete: Mami va fi deparolata diseara. Semnat: Mosul. Bucuria din ochii copilului care e Valsis si rasul lui sanatos au fost marea rasplata pentru gestul Mosului!

Se spune ca relatiile adevarate nu trebuie intretinute, ele se mentin vii si calde in ciuda timpului, a distantelor ori a altor obstacole. Relatia cu Mosul trebuie intretinuta, totusi. Printr-o buna purtare. O fi el generos, dar nu in orice conditii…

Am trait cea mai frumoasa zapada a acestui an. Sambata seara, la Predeal. Ne-am intors aseara. Gandul lui Tudor era la teza de azi, la romana. Al lui Radu, la mesajele primite pe mail si necitite, care asteptau raspuns. Al meu ramasese inca la munte… iar gandul lui Valsis era numai la somn. Mosul asta e destept, stia inca de saptamana trecuta in ce dispozitie vom fi dupa cateva zile de relaxare, asa ca si-a lasat darurile inca de atunci: chiar ghetute! Pentru toti patru. Azi-noapte doar le-a umplut cu dulciuri… iar azi s-ar putea sa vina si cu parolele! 😉 😉 E dezlegare de la Mos…

sursa foto: Google

Read Full Post »

Dimineata de luni, plina de liniste si caldura in inima. Te-ai trezit devreme si ai invatat la geografie lectia despre podisuri, ai facut ciocolata calda, ai tras draperiile si m-ai sarutat indelung, doar-doar m-oi trezi. N-am reusit, azi-noapte am scris despre iubire, pe limba ei. E luni, dar pentru mine e inca ritm de sarbatoare…

Va fi o saptamana frumoasa!

Read Full Post »

Am imprumutat sarbatoarea de Halloween de la americani, la fel cum am imprumutat si Valentine’s Day. Pentru mine, ele nu au valoare. Nu am nevoie de o zi de paisprezece ca sa-mi sarbatoresc iubirile, le sarbatoresc in fiecare zi… Nu vreau sa fiu vrajitoare intr-o zi de toamna, sunt oricum zână in toate anotimpurile…

Mi-ar fi placut mai degraba sa imprumutam de la americani spiritul de invingator – I was born to be a winner!… capacitatea de a merge mai departe, indiferent de zidul ridicat – Forgive! Forget! Move on! Don’t be a quitter!… dorinta lor de libertate – Break free! Free yourself!… puterea de a-l incuraja pe cel de langa noi You are the best! You can do it! You know you can!… credinta lor ca un om cu un vis nu poate fi ingenuncheat – Dare to dream! Live your dreams without limits! Dream everyday! Dream big dream! Go for it!…

Si, daca tot le copiem sarbatorile, macar sa fi imprumutat Thanksgiving Day. Cred ca o zi a recunostintei ne lipseste cu adevarat. Inima nu uita sa iubeasca, pentru ca ea nu poate trai fara dragoste, dar uitam de multe ori sa dam recunoastere si sa fim recunoscatori.

Recunoasterea? E esentiala. Oamenii se misca, de regula, motivati de recunoastere ori recompensa. Daca recompensa mai primim pentru o munca oarecare… recunoastere, mai rar. Iar unii isi dau viata pentru o medalie in piept!…

Recunostinta? Incepe cu un simplu Multumesc. Continua si se sfarseste tot cu el.

De ceva timp, port prin toate buzunarele cate o pietricica. O cheama Piatra Recunostintei. Am aruncat grabita cate una si prin gentile mele… De cate ori bag mana in buzunar, dau de ea. In prima secunda sunt nedumerita de existenta ei acolo. In secunda a doua imi amintesc ca trebuie sa multumesc pentru ceea ce am! Am sanatate. Am un barbat care m-a purtat pe brate prin viata pana azi si care-mi este cel mai bun prieten, inainte de a-mi fi sot, amant, tata al copiilor mei, tovaras de lupta, partener de afaceri… Am doi baieti la care ma uit minunandu-ma, ca-n poezia lui Cosbuc: Nu-s ai mei? Ai mei sunt, oare?… Am incredere in mine si credinta ca merit mult de la viata. Am parte de multa dragoste. Am… Dumnezeule, pentru cate lucruri trebuie sa fiu recunoscatoare! Fiecare zi a devenit astfel Thanksgiving Day pentru mine…

Piatra Recunostintei mele e un ametist, pentru ca mov e culoarea evolutiei, iar eu vreau sa traiesc adevarat si mov…

Peste cateva zile e sarbatoarea celor 20 de ani de cand suntem impreuna. Poate c-ar trebui sa-mi ia un inel cu o piatra mov si ceva diamante acolo?… vreo doua!… ca sa-mi amintesc, de cate ori il vad pe deget, sa fiu recunoscatoare. In fiece clipa adica, nu doar cand simt in palma suprafata neteda si rece a pietrei mele…

Sa-i zic sau sa nu-i zic? – aceasta-i intrebarea…

Ma framanta de cateva zile, mai precis de cand am descoperit aici pasiunea unui om pentru pietre si mi-am adus aminte de ametistul meu. M-am gandit apoi la Halloween-ul american ce vine peste noi si am sfarsit prin a asculta tic-tac-ul zilelor care au mai ramas pana la sarbatoarea noastra din noiembrie. Dintr-o astfel de succesiune de ganduri se nasc minunile violet cu straluciri de diamant…

Cred c-am sa-i zic, totusi… E dovada de intelepciune feminina, nu?

sursa foto: Google

Read Full Post »