Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘viata’

Lumea mea si-a strans genunchiul la piept, si-a rezemat barbia de el si a tacut luuung – din vară pana-n toamna tarzie. Acum inteleg ce-mi spunea Will deunazi: Sunt piatră de moară – o să rezist.

*

Am intalnit-o fata in fata. A fost politicoasa, m-a lasat sa aleg prima. Am ales trairea. Nu e atat de necrutatoare pe cat se spune – exagerari, barfe, invidie… Ea stie si sa piarda. Ei, cum cine? Doamna in negru. A mea!… ca a ta nu stiu cum e.

Cateodata esti ceea ce gandesti…

Buna dimineata, noiembrie! Ma bucur sa ne revedem!

Miroase demult a toamna si struguri bine copti, a emotia intoarcerii pe drumuri batatorite, a icoana cu sfant protector si recolta bogata, a Oameni Frumosi si vise… de-mplinit!

Foto: Olandezul zburator 😉

Read Full Post »

– Voi sunteti niste copii de aur! le spun flacailor mei. Ce copii are tati? De…?!
– De aur! imi raspund ei.
– Nu de aur, ci de…stepti! ma fac eu ca ii corectez. Deci ce copii are tati? De…?!
– De…stepti! se desteapta ei.
– Nu de…stepti, ci de…osebiti! Deci ce copii are tati? De…?!
– De…osebiti! se grabesc ei sa-mi raspunda, lamuriti.
– Nu deosebiti, ci de… milioane!
Adevarul e ca nu stiu cum sa va explic cat de grozavi sunt copiii pe care Si-I creste Dumnezeu pe langa noi.

Emotionata de dialogul acesta special dintre un tata si fiii sai, mi-am amintit jocurile micii noastre copilarii…

Din prima zi de scoala si pana la sfarsitul clasei a patra, eu si Tudor ne-am luat ramas bun dimineata prin cateva cuvinte inspirate de antrenorul lui Lance:
Mami, eu sunt genial si tu esti puternica… o s-avem o zi exceptionala!!

Uneori spunea cuvintele rar si apasat, ca pe o poezie pe care mama-sa i-a dat-o de invatat pentru serbare. Alteori se trezea mai greu si incerca sa recupereze timpul, tasnind spre scoala ca glontul din pusca. Il retineam cateva secunde, il pupam si-l priveam in ochi. Stia ce vreau, asa ca incepea sa turuie cuvintele mecanic, suierat, fara pauze si intonatie, evident stresat de intarziere…

Azi Tudor mi-a crescut, dar vorbele inca le mai rosteste. Si le crede, chiar. 😉 Zilele ne par extraordinare in continuare – chiar si cele care nu prea sunt… iar eu, cam fricoasa de felul meu… sunt puternica, desigur!!

Nu conteaza ce detii, important e ce devii, zice o vorba.

*

Tot despre devenire este vorba si… aici. Despre copii geniali si parinti activi, relatii si interactiune, inspiratie si viziune. O s-avem o zi exceptionala!!
Cum arata o zi exceptionala? Iat-o, se prezinta singura!

Foto: Isis

Read Full Post »

Mami, vreau sa merg la concertul Bon Jovi, mi-a zis Tudor acum ceva luni.

Ce stii despre muzica lui Bon Jovi? l-am intrebat.

?! Nimic.

– Pai atunci de ce vrei sa te duci? La concert mergi cand esti fan, in primul rand. Ia cauta tu piesele, asculta-le si mai vorbim dupa… De fapt, cred ca ati putea incerca sa va obtineti biletele implicandu-va un pic. Sunt concursuri online, avand ca premii invitatii sau bilete la concert. Ati putea participa amandoi, incercand sa va castigati locul… 😉

Asa ca s-au jucat putin, scriind cate un scurt text in engleza, avand ca titlu piesa It’s my life. Continutul era la alegerea fiecaruia, dar, conform cerintei, aveau sa fie folosite in text cel putin zece titluri de piese din repertoriul Bon Jovi.
Desi Radu nu era mare amator de concert, a acceptat si el provocarea. Dincolo de eventualele greseli gramaticale sau de exprimare, am zambit – faceam, impreuna, inca un pas pe drumul cunoasterii.

*

I Always Imagine myself to be the best. Everyday, people ask me Who I am and I always say: I am the King of the Mountain!
Someday, I want to take the Mystery Train to the River of Love and never say goodbye to it. Someday might be tonight. It’s my Life and, for the Next 100 Years, I want to Have a Nice Day and to be covered by the Blaze of Glory.

Sunt cuvintele unui adolescent-copil.

The thing that most matters in life is love, that Mystery Train which steals your sanity and takes over your mind, leaving you Misunderstood Everyday. It’s overpowering, it’s intense, and it strikes when you expect the least… You consider yourself King of the Mountain, king of any mountain. I could give 100 Reasons why Love is one Ballad of Youth and every Ordinary people should bath in the River of Love at least once in their lifetime.

And I, yes, I’ve Always been In & Out of Love. The Interlude of my life has been like any other’s. But These Days everything’s different. It started several years ago, in the prologue of teenage, when nobody should be Without Love. Little childish love stories come and go, and so it was for me. The turning point was the beginning of high school. It started as a great romance, which I Believe(d) it would last for the Next 100 Years, but it turned out I was terribly wrong. It was a Crazy Love, but The Fire Inside burnt too fast and too soon. I managed to get past that Edge of a Broken Heart and in a short while the Bells of Freedom rang again. Yet I didn’t like it that way… Thus, One Wild Night, one Silent Night, I found Sympathy for another girl and shortly after I fell in love with her.

A story that goes on even today…

Sunt cuvintele unui adolescent-barbat.

*

Eu nu pot asterne acum cuvinte despre viata mea, dar o pot simti altfel…

Read Full Post »

– Mami, imi faci si mie sarmale? o intreba fratele meu.
N-am pofta sa infasor sarmale acum, ii raspundea ea, obosita dupa o zi de lucru.
Dar prajitura cu crema de vanilie care imi place atat de mult?
– Nici de asta n-am chef.

Bine, mami. Lasa, ca se-ntoarce ea roata… O sa vina vremea sa plec in armata, am sa te vad atunci cum vii cu oala cu sarmale si tava cu prajituri la poarta unitatii militare. Eu am sa le refuz, zicandu-ti ca avem mancare buna si destula. Ce-ai sa mai plangi atunci!…

Era doar un copil, incercand sa faca haz de necazul sau. N-a fost nevoie sa vina armata, viata l-a aruncat la mare distanta de casa mult mai devreme, inca de la inceputul liceului de marina comerciala. Avea sa vada apoi lumea indepartata, ani de zile, stabilindu-se intr-un final langa marea care i-a fost draga din copilarie. Mami i-ar face acum sarmale si prajitura preferata in fiece zi, oricat de obosita ar fi, dar nu se mai poate. Si plange.

*

Sunt mamă astazi. Am doi baieti si de multe ori raspund rugamintilor lor cu un Altadata, nu azi. In secunda urmatoare imi aduc aminte replica fratelui meu, dandu-mi seama cat gresesc. Pentru ca acum stiu si continuarea povestii…

Rememorez de multe ori dialogul asta la inceput de martie. Daca venirea primaverii e prilej anual de sarbatoare a innoirii si schimbarii evidente, pentru mine, de 8 martie, este vorba numai despre mame. Pe care le iubim mereu, chiar daca nu le placem intotdeauna…

Read Full Post »

Imi scrie un om nou si drag:

Am fost eu, dar nu tocmai eu, pentru ca ma aflu intr-un moment de cumpana al vietii mele. O sa treaca, toate eforturile mele acum se concentreaza pe a gasi calea, cea mai buna cale.

Scurt raspuns:

Eu insami sunt un Cautator – de căi, de oameni, de atitudine potrivita. Am invatat, in timp, cate ceva despre asta…
In primul rand, cine cauta, gaseste!
In al doilea, cine cauta o cale, de regula gaseste mai multe! Cautarea se va transforma, astfel, in necesitate de a o alege pe cea mai buna. Dificil uneori, asa e. Invariabil, in viata vei face si alegeri mai putin bune. Important este sa accepti inca de la inceput probabilitatea asta, laolalta cu consecintele deciziei. Si sa mergi inainte senin, fara a te culpabiliza inutil.
In al treilea rand, cautand ceva poti avea surpriza sa dai in drumul tau peste altceva, la care nici nu te gandeai! Nu degeaba se spune ca nu stii niciodata de unde sare iepurele sau ca n-aduce anul ce-aduce ceasul. Nu-ti fie teama, ia-o pe acolo! Nu degeaba ea ti-a fost deschisa.

Drumul tau are propriul lui mister…

Unii oameni se plang de barca. Altii nu o accepta. Niciuna din aceste alegeri nu e de folos. Pana nu accepti barca drept ceea ce este, nu te poate trece pe partea cealalta, zice Ferrini.

Tragand o concluzie, as spune ca cea mai buna cale este intotdeauna cea care se intampla. Eu cred, draga mea, ca trebuie doar sa vaslesti. Lucrurile se vor aranja de la sine, asa cum trebuie.

Sunt aici, pe mal, daca ai nevoie.

sursa foto: Google

Read Full Post »

Am incheiat o noua saptamana. Sfarsitul ei m-a gasit ascultand muzica bucuriei, scriind mesaje unor oameni pe care, desi nu-i cunosc bine, ii pretuiesc si citind invataturi despre bine si rau.

Pune-ti viata in versuri!

Si iarasi iti spun: pune-ti viata in versuri, daca vrei sa simti viata universului si sa fii in legatura si armonie cu ea.
Poti analiza cantarile, insa niciodata nu uita sa canti. Criticii de poezie traiesc si mor, pe cand poetii traiesc vesnic.
(…)

Mi-am amintit, citind, ca mi-am pus viata in versuri de cateva ori. Prima oara a fost prin clasa a patra. Eram pionier…

Sunt inca mica, dar promit
Cand om intreg voi fi si eu,
Stalp iti voi fi, iubit Partid,
Acuma tu esti stalpul meu.

Un an mai tarziu imi puneam farama de copilarie in versul alb ce avea sa fie publicat in ziarul judetean.

Daca as fi un pom,
din fiecare floare a mea
ar zbura o culoare.
Rosu, alb, galben,
Albastru si verde.
Toate ar acoperi cerul,
devenind cantece
si lumina fara sfarsit.

Prinsesem curaj! Asa ca am inceput sa visez la melci de zapada, punandu-mi in versuri prieteniile si iubirile nevinovate ale varstei…

Am crescut. Locul melcului l-a luat iubirea adolescentina, apoi cea studenteasca. A urmat Valsis. Pentru el, cuvintele nu s-au lasat prinse-n rime. Nici ieri, nici azi. Pe el doar l-am iubit de-adevaratelea. O singura data l-am chemat si pe el in poezia vietii mele, constientizand corectitudinea calculului…

Mi-s lacrimile singurătate
cătând ințelepte gândiri
și glezna mi-e dusă departe,
aleargă-ntre două iubiri.

(…)

Bărbatul imi este și nu e,
aripa-și lovește de-o stea…
eu, ecuație nerezolvată,
răsar răzvrătita din ea.


Intr-o zi i-am cerut:

– Fa-mi si mie o poezie!

– Fa-o tu, iar eu am s-o semnez, mi-a raspuns.

Atat de mult mi-a placut replica, incat mi-am facut tema!

A fost intr-o noapte de iarna copil
Dorind o ninsoare sa cada
Si-n ganduri ascunse sa-i vina tiptil
Acelasi drag melc de zapada.

Si fuse apoi primavara pe deal
Cu parul de vant ravasit… (…)

Iar vara dori sa o vada arzand,
Caci sufletele ard totdeauna… (…)

Ce frica de toamna i-a fost tot mereu!
Cu-amurguri tacute si triste… (…)

Cand iarna cea mare veni linistit,
Cu alb nemintind niciodata… (…)

Mi-am pus in versuri si recunostinta. Am simtit candva nevoia sa multumesc Mariei, femeia speciala care ne pusese la dispozitie, dezinteresat, casa ei de pe malul marii, decorata in stil rustic si cu farfurii galbene. Asa ca i-am lasat la plecare, pe masuta din camera, felicitarea cu gandul nostru bun. Avea s-o gaseasca doua saptamani mai tarziu…

Multumim pentru clipa de pace,
Pentru valul lovind linistit,
Pentru lacrima scursa din geana,
Pentru gandul arzand razvratit.

(…)

Pentru secunda de nemurire
Ce ne-nalta spre Dumnezeu,
Multumim pentru starea de bine
Si pentru lipsa parerii de rau.

Multumim pentru zidu-n cadere… (…)

Privesc inapoi si zambesc. Instinctiv, mi-am pus viata in rime naive. La propriu. Sunt in legatura si armonie cu ea.

La figurat, poezia vietii mele e infinit mai frumoasa!…

sursa foto: Google

Read Full Post »

Acum doua saptamani scriam cateva cuvinte si ascultam ploaia… Le-am pastrat.

Uneori trebuie sa te indepartezi putin pentru a vedea mai bine.

Cand m-am trezit azi-dimineata, ploua. Stateam in pat si ma bucuram ca mai pot lenevi un pic, pe muzica picaturilor.

E luni, iar eu n-am mai scris de o saptamana. Am trait doar offline. E frumos! Am dansat salsa si sirtaki, m-am plimbat cu mintea si cu Tudor prin Carpatii Orientali si Occidentali, mi-am intrebat sânii ce mai fac si le-am facut poze de sfarsit de an, l-am reintalnit pe Imre si m-am gandit mult la diamantul care sunt, l-am asteptat, l-am asteptat, l-am asteptat pe Valsis…

Nu am vrut sa scriu saptamana asta. Oricat mi-ar placea sa ma daruiesc tie, Cititorule, uneori ma vreau doar pentru mine…

A plouat azi, apoi a iesit soarele, s-a-nnorat din nou… si sunt sigura ca va iesi iar soarele. Asa e si-n viata.

*

Azi e iar luni. Iar nu am scris de o saptamana. Iar offline. Iar am dansat, pregatindu-ma pentru serbarea de sambata. Ma simt ca la gradinita, cand faceam repetitii pentru serbarea bradului si a mosului. L-am asteptat iar pe Valsis. Iar… E tot innorat afara. Si iar m-am vrut doar pentru mine…

Tabakera este cea mai draga jucarie a mea, pentru ca eu o fac, zi de zi, cu emotia in inima si zambetul pe buze. Dar e totusi numai o jucarie! Imi place sa o-ntorc pe toate partile, dar si mai mult sa traiesc frumos! Si uneori aleg sa traiesc. De data asta… iar.

Viata este o permanenta echilibristica intre copilul si omul mare din mine.

Uneori trebuie sa ma indepartez putin pentru a vedea mai clar…

E luni. Cea mai buna saptamana a inceput! Vreau sa spun… cea mai buna de pana acum! Cele ce vor veni vor fi si mai bune!

sursa foto: Google

Read Full Post »

Older Posts »