Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘fericire’

Cand iti doresti liniste, o primesti. Daca ti-ai dori fericire, ai primi-o si pe asta. Atunci de ce nu cerem intotdeauna mult si foarte bun?

Sarbatori inedite.

*

Exista viata de dinainte de Insule si viata de dupa. Cea din urma se traieste cu inima mai deschisa. In zi de Craciun plin de ganduri imi deschid inima catre linistea de aici, colindand catre fericirea de acolo.

Anunțuri

Read Full Post »

Cu cativa ani in urma, baietii si-au facut prima lor lista de vise.
– Cum?
m-au intrebat, mirati.
– Simplu. Uite, fiecare dintre noi scrie pe o foaie cinci lucruri pe care ar dori sa le faca, cinci pe care ar vrea sa le aiba, cinci locuri in care i-ar placea sa ajunga, cinci pe care sa le vada… si tot asa. Da?
– Da, au raspuns amandoi, parand sa priceapa. Si-au inceput sa astearna. Radu, cu scrisul lui foarte frumos si ordonat, iar Tudor, cu litere de tipar, singurele pe care le stia pe atunci…

*

Acum vreo doi ani, intr-o seara, Tudor a inceput o noua lista. El mai crescuse putin, visele se mai schimbasera si ele. A asternut vreo zece, dupa care s-a dus la culcare, lasandu-ne foaia la vedere: 1. as vrea ca mami sa nu se supere ca am un 7 la franceza si unul la chimie. Maaare smecherie! Mami a citit si… nu s-a suparat. Ba chiar a râs cateva zile dupa. Mai râde si azi, teoria se confirma: pentru ca visele sa se-mplineasca, e suficient uneori sa le scrii undeva!

Urmau alte cateva dorinte, printre care una foarte aproape sufletului: vreau sa fim toti patru (eu, Radu, mami si tati) o familie fericita.
E visul unui copil pentru care 27 este o zi speciala. Nu prin duzina de teste sustinute la inceput de an scolar, ci prin anii ce-l indreptatesc sa se creada, de azi… căpitan. Chiar e unul!

Stiu ca urmeaza o perioada in care, ca orice adolescent, va fi centrul universului. Sper doar sa nu fie nevoie sa lucreze prea mult la… a-ti-tu-di-ne. Caci, ca orice nevoie, va trebui satisfacuta cumva, nu?! 😉
Cat despre dorinta-i… pare-se ca exista fericiri tâmpe si fericiri intru adevar. Doar el poate aprecia cum e a lui. Eu vreau sa fie una simpla si adevarata.

*

In hawaiiană, copiii sunt uneori denumiti poetic lei, la fel ca ghirlandele de orhidee, simbol al dragostei si afectiunii. In română, cred ca le-am putea zice… Iubirică 🙂
De fiecare data cand e greu, salvarea vine din iubire.

Tudor e ghirlanda mea de orhidee. Radu e bratara de pe mana dreapta…

sursa foto: Google

Read Full Post »

Nu conteaza ce detii, important e ce devii.

Anul acesta voi deveni mai fericita decat sunt deja. Voi insista pana voi reusi.

Read Full Post »

Mi-am amintit de Uca azi, in timp ce-mi traiam clipa…

Multi dintre noi stim cine este Maria Uca Marinescu. Multi nu stim, din pacate, dar putem afla de aici si-i putem vedea fotografiile chiar zilele acestea. Performanta ei merita cunoscuta de fiecare roman, pentru ca este vorba despre vise implinite, despre provocari mari depasite, despre orientarea spre solutii, nu impotmolirea in probleme… Asta e VIATA, asa cum ar trebui ea sa arate pentru fiecare dintre noi. Chiar daca aspiratiile noastre sunt diferite, drumul pana la ele este acelasi!

De ce Uca Marinescu azi, aici? Pentru ca, dincolo de modelul de viata pe care l-am gasit intr-o femeie visatoare, puternica si temerara, am invatat de la ea o lectie pe care o pastrez in suflet si pe buze, repetandu-mi-o in gand de multe ori: Am acumulat atata fericire incat, daca mi se-ntampla ceva rau, imi spun „Lasa!” si ma duc in fericirea mea.

Mi-am amintit de Uca azi, in timp ce-mi traiam CLIPA…

14 noiembrie e o zi speciala pentru mine – acel 14 al indragostitilor care suntem eu si Valsis. Iubirea noastra implineste azi douazeci de ani, iar casnicia noastra si-a serbat majoratul. Sunt recunoscatoare in fiecare clipa. Obisnuiesc sa spun ca, daca m-as fi inchinat si-n culcare si-n sculare… tot nu stiu daca aveam parte de un om atat de frumos. Si totusi il am! Cineva a stiut, mai presus de mine, ca il merit si mi l-a dat. Sunt norocoasa, Valsis a avut intotdeauna acea inteligenta care sa-i permita femeii de langa el sa infloreasca…

Azi am primit un ceas Millefiori vesel, cu flori mov, in loc de inel cu ametist – Ceasul Recunostintei. Ca sa pot pastra in el clipele care ne-au ramas pana la nunta de argint, pe care mi-am dorit-o inca de cand l-am cunoscut pe Valsis. In acel an, parintii mei si-ar fi sarbatorit argintat aniversarea casatoriei, dar n-au avut parte. Universul nu joaca intotdeauna cinstit…

Zambeste, mai ai peste patruzeci de ani de trait! imi zicea un coleg. Eu stiu ca-i vom trai impreuna, implinindu-ne visul nascut demult – nunta de argint, de aur si de ce-om mai vrea noi. Iar cand ne va fi mai rau…

…vom zice si noi un „Lasa!” si un „Du-te-n fericirea mea!”

Si ne vom duce. Pentru ca am acumulat atata fericire de-a lungul timpului… Multumesc. Te iubesc!

sursa foto: Google

Read Full Post »

Azi mi s-a pus o intrebare care mi-a dat ideea acestui post: si daca stii ca maine nu ai ce sa dai de mancare copilului, cat de decisa sa fii fericita esti?…
Cred sincer ca aceasta intrebare e foarte importanta, ca urmare merita un raspuns special. Multumesc.

In fiecare moment al vietii noastre ar trebui sa avem un SCOP. Sau mai multe. Drumul fara tinta nu te duce nicaieri.
De cate ori ajung intr-un punct critic al vietii mele, in care trebuie sa iau o decizie, o subordonez pe aceasta scopului meu. Cu alte cuvinte, daca ma aflu la o rascruce si mi se deschid inainte doua cai, iar eu trebuie sa aleg pe care sa o apuc, ma intreb: care din ele ma duce mai aproape de scopul meu? Si astfel decizia devine usor de luat!

Daca as sti ca maine nu am ce sa pun pe masa copilului… cat de decisa la fericire as mai fi? Raspunsul e simplu pentru mine: la fel de.

Scopul ar fi copilul meu si bunastarea lui, iar cele doua cai pe care pot merge: fericirea ori… a ma lasa coplesita de situatie?!

Nu garantez ca alegand sa fiu linistita inlauntrul meu si cu zambetul pe buze – adica pozitiva si fericita – voi reusi sa umplu masa pana maine. Dar garantez 100% ca, alegand tristetea sau disperarea, masa noastra nu va avea mai mult pe ea! Nici copilul meu, in sufletul lui. De aceea cred ca primul lucru pe care-l am de facut in astfel de situatii este SA ALEG FERICIREA! Iar al doilea lucru… sa caut solutii! De cateva ori, solutia a venit tocmai datorita starii pozitive pe care am mentinut-o si zambetului pe care l-am pastrat, chiar daca aveam griji…

Se spune ca berzei chioare ii face Dumnezeu cuib. Era filozofia de viata a tatalui meu. El s-a stins, dar mi-a lasat mostenire aceasta zicere inteleapta, din popor. Nu sunt barza chioara, dar stiu ca Universul aseaza lucrurile. Ceea ce-mi spun de cate ori imi e greu, suna un pic altfel: nu e cel mai rau lucru care mi se poate intampla. E echilibrul daruit de sotul meu, pe care mi l-am insusit. Ei bine, sa nu ai ce-i pune pe masa maine copilului tau… sincer, e cel mai rau lucru care se poate intampla?? Pentru mine, nu. Doamne-fereste de mai rau!

Cand spunem mai rau ne gandim, de regula, la lipsa sanatatii. Eu am vazut, insa, oameni cu handicap fizic major sau cu boli incurabile, dar cu atitudine buna. La fel cum am vazut oameni sanatosi fizic si impliniti financiar, dar cu o atitudine pe care n-o doresc nimanui. Fara vlaga, dorinte, scanteie… ori doar fara prieteni, datorita comportamentului lor. De aceea, fara a duce ideea la extrem, indraznesc sa afirm ca atitudinea e uneori chiar mai importanta decat sanatatea fizica pentru o viata de calitate.

Multa vreme am gandit si eu la fel si mi-am pus aceeasi intrebare la care azi raspund. Uneori chiar n-am avut ce sa-i dau de mancare. Ce sa LE dau, ca am doi! Eram medic rezident – bugetar. Valsis era inginer intr-un institut de cercetare – tot bugetar. Fara alta sustinere materiala. Si am facut doi copii, unul dupa altul. Colegii ne-au numit „inconstienti”, noi ne-am zis „curajosi”. Ne-am gandit la barza chioara si am mers inainte, fericiti… si asa suntem si azi.

Nu de saracia de pe masa mi-e frica, ci de aceea DIN NOI. De lipsa emotiei, a iubirii, a increderii… a FERICIRII, intr-un cuvant!… iar pentru a le avea, trebuie sa decid ca le merit si ca le vreau cu adevarat. In viata totul porneste de la o DECIZIE. Iar decizia mea e doar o chestiune de ATITUDINE.

Da, as fi la fel de hotarata sa fiu fericita. Si poate voi avea de poimaine ceva pe masa, chiar daca maine ne vom hrani doar cu… fericirea noastra.

– update –

Doar oamenii ma pot face sa simt uneori nefericirea, nu lipsurile materiale… un gand.

sursa foto: Google

Read Full Post »

Acum cativa ani mi-am intrebat copilul, inca la gradinita:

Radu, esti fericit?

Da, mi-a raspuns simplu.

Ce-nseamna „fericit”? Cand esti tu fericit? am continuat, curioasa.

Cand fac ce vreau eu!

Pai… si cand faci ce vreau EU… nu esti fericit??!

Nu, atunci esti TU fericita.

Anii au trecut, dar definitia atat de clar formulata de el a ramas in mintea mea ca si definitie a fericirii: CAND FAC CE VREAU EU! Lucrurile sunt simple, oamenii sunt complicati… Cautam uneori mii de cuvinte pentru a explica sofisticat o notiune si tot nu suntem multumiti la finalul cautarii. Eu ma declar multumita cu aceasta.

Sunt fericita cand fac ce vreau eu, cu alte cuvinte, CAND POT SA ALEG! Iar libertatea de a alege o avem IN FIECE CLIPA, indiferent de circumstante. De un singur lucru e nevoie pentru a ne-o exercita: sa intelegem!

In fiecare crampei de gand din Tabakera exista fericirea mea. In vulturul care te intampina cu aripile desfacute… e spiritul meu liber! In faptul ca mi-am dat demisia de curand, desi e criza mondiala si oamenii cauta de lucru… In copilul care raman, desi am acasa doi adolescenti… In iubirea cea mai frumoasa, de care am grija de douazeci de ani, dar si-n cea pe care am reintalnit-o neplanificat… In munca de networker, in care invat zilnic si pe care o fac mergand impotriva curentului majoritatii… In tangoul sau bachata dansate cu sete de viata… In intrecerea permanenta cu mine insami, acceptata ca o provocare sfanta… In drumul meu frumos si incarcat de semnificatie si modele… In viata careia incerc sa-i dau un sens in fiecare moment…

O colega m-a intrebat acum ceva timp:

– Tu cum de reusesti sa fii atat de pozitiva, atat de fericita?

Pe o foaie de hartie i-am scris: SUNT  FERICITA  IN  FIECARE  ZI  PENTRU  CA  ASA  DECID  SA  FIU! A luat foaia si a postat-o sub monitorul calculatorului de pe birou, astfel incat sa o vada permanent. Mesajul a fost primit, iar eu am simtit inca o data ce inseamna sa traiesti sentimentul.

Pana la urma… fericirea mea este doar o chestiune de DECIZIE!

sursa foto: Google

Read Full Post »

Azi sunt intr-o stare speciala.

Nu pot scrie. Doar ard. Arde tot ce nu e colorat, ard temerile, neincrederea, framantarile, nerabdarile… doar lacrimile nu mi le pot arde. Raman femeia care stie sa rada mult si sa planga mult. Imi place statornicia.

Pastrez cuvintele. Si-o fericire potolita…

Tu cand ai ars ultima oara?

Read Full Post »