Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘iubire’

Ce-am invatat azi? Ca visele mari atrag oameni mari.

Oamenii prea slabi pentru a se opri asupra propriilor vise, a le urmari si a le iubi pana la implinire vor incerca sa-i descurajeze pe cei dintai. Acestia nu se lasa insa descurajati. Doar zambesc si merg mai departe, calauziti de Steaua Nordului lor.

*

Sunt mai aproape cu un pas. Asta pe care invat sa-l dansez cu dragul de Prof…
Tango milonga.

Locul tau este printre cei mari. Cei mari se recunosc. Ziceam candva…

Read Full Post »

N-am mai iubit cam demult pe portativ, asa ca… Amor ainda. Stiu ca portugheza nu e la moda, dar cum de cateva luni mie-mi fug intruna ochii spre Rio... 😉
Iubesc in continuare
.

Read Full Post »

Marti, 13? Zi cu ghinion? Nuuu, doar celalalt treisprezece norocos…

Acum cativa ani ajungeam pentru prima oara la spital – ghinion. Aduceam pe lume primul meu copil – noroc. N-a fost sa fie Ilinca – ghinion. Era un baiat mare, sanatos si dorit – noroc. N-aveam de niciunele – nici bani, nici casa, nici parinti aproape… niciun ajutor – ghinion. Il aveam pe Dumnezeu si credinta ca acesta ii face cuib pana si berzei chioare, daramite noua – noroc. Nu stiam cum sa iubim si ce sa facem cu un copil – ghinion. Dar stiam cum sa ne iubim noi – noroc…

Azi? Ghinionul pe care-l gasesc este ca ne mai certam cateodata. Dar va trece ea si adolescenta asta teribilista – maaare noroc!

*

In primele zile ale anului trecut, in clipa de liniste a inceputului nou, stand toti patru in sufragerie, indrazneam, şugubăţ:
– Hai sa mai facem si noi un copil – o fetita!…
Eu zic sa-l facem in acelasi timp cu Radu, mi-a raspuns Valsis amuzat.
Radu ne-a dat replica instantaneu, relaxat, dar cu o mina foarte serioasa:
– Păi… sa va pregatiti, ca eu am de gand sa ma misc repede!

Suntem presati de timp, deci – ghinion. Se pare ca vrea sa fiu o bunica tanara – noroc. Desi… zice vorba ca lucrurile se cumpanesc dupa desavarsire, nu dupa repeziciune Eu, pana una-alta, i-am strecurat discret aseara prin toate buzunarele cateva pliculete de… protectie! Doar are, mai nou, 18 ani. Si-l iubesc.

*

In ultimele zile ale anului trecut, aniversandu-ne majoratul casniciei, indrazneam iar, tot şugubăţ:
– Acum suntem majori ca soţi, poate face fiecare dintre noi ce vrea, nu?

Valsis a râs, dar nu mi-a raspuns. Ma-ntreb eu azi, el m-o fi inteles? Ma refeream la… a vizita eu Insulele si a se lasa el de fumat, evident. 😉
Pana una-alta, ma gandesc sa-i strecor si lui azi ceva prin buzunare. Ca doar il iubesc si pe el…

*

Arborele Insulelor mele este kukui-ul, considerat simbol al pacii, protectiei si iluminarii, caci nucile sale contin un ulei inflamabil, putand arde ca niste lumanari. Din ele se fac ghirlande care, desi nu le intrec in frumusete pe cele de flori, trec insa cu notă mai mare proba timpului.

Daca Radu mi-e bratara de flori de pe mana dreapta, Valsis e kukui-ul vietii mele…

sursa foto: Google

Read Full Post »

Cu cativa ani in urma, baietii si-au facut prima lor lista de vise.
– Cum?
m-au intrebat, mirati.
– Simplu. Uite, fiecare dintre noi scrie pe o foaie cinci lucruri pe care ar dori sa le faca, cinci pe care ar vrea sa le aiba, cinci locuri in care i-ar placea sa ajunga, cinci pe care sa le vada… si tot asa. Da?
– Da, au raspuns amandoi, parand sa priceapa. Si-au inceput sa astearna. Radu, cu scrisul lui foarte frumos si ordonat, iar Tudor, cu litere de tipar, singurele pe care le stia pe atunci…

*

Acum vreo doi ani, intr-o seara, Tudor a inceput o noua lista. El mai crescuse putin, visele se mai schimbasera si ele. A asternut vreo zece, dupa care s-a dus la culcare, lasandu-ne foaia la vedere: 1. as vrea ca mami sa nu se supere ca am un 7 la franceza si unul la chimie. Maaare smecherie! Mami a citit si… nu s-a suparat. Ba chiar a râs cateva zile dupa. Mai râde si azi, teoria se confirma: pentru ca visele sa se-mplineasca, e suficient uneori sa le scrii undeva!

Urmau alte cateva dorinte, printre care una foarte aproape sufletului: vreau sa fim toti patru (eu, Radu, mami si tati) o familie fericita.
E visul unui copil pentru care 27 este o zi speciala. Nu prin duzina de teste sustinute la inceput de an scolar, ci prin anii ce-l indreptatesc sa se creada, de azi… căpitan. Chiar e unul!

Stiu ca urmeaza o perioada in care, ca orice adolescent, va fi centrul universului. Sper doar sa nu fie nevoie sa lucreze prea mult la… a-ti-tu-di-ne. Caci, ca orice nevoie, va trebui satisfacuta cumva, nu?! 😉
Cat despre dorinta-i… pare-se ca exista fericiri tâmpe si fericiri intru adevar. Doar el poate aprecia cum e a lui. Eu vreau sa fie una simpla si adevarata.

*

In hawaiiană, copiii sunt uneori denumiti poetic lei, la fel ca ghirlandele de orhidee, simbol al dragostei si afectiunii. In română, cred ca le-am putea zice… Iubirică 🙂
De fiecare data cand e greu, salvarea vine din iubire.

Tudor e ghirlanda mea de orhidee. Radu e bratara de pe mana dreapta…

sursa foto: Google

Read Full Post »

Învățătură despre bine și rău…

Avem intotdeauna doua voci in cap.
Vocea trecutului spune: Nu deschide. E prea infricosator. Nu-ti amintesti ce s-a intamplat cand…?
Vocea viitorului spune: Prea gandesti mult. De ce n-o faci, pur si simplu?
Trecutul incearca sa te retina, viitorul incearca sa te grabeasca.

Iti place sau nu, trebuie sa asculti ambele voci si sa te asiguri ca au fost auzite. Apoi, te poti echilibra si reveni in centru. Dupa aceea poti gasi un ritm sigur, care sa se potriveasca momentului prezent.

Asta e ceea ce trebuie sa faca cel ce merge pe sarma. El nu-si poate face griji pentru ca, in trecut, si-a pierdut echilibrul. Nu poate visa la un spectacol perfect in viitor. El trebuie sa se concentreze asupra a ceea ce se intampla chiar acum. Trebuie doar sa puna un picior inaintea altuia.

Fiecare pas este un act de echilibrare. Fiecare pas este un act spiritual.

*

Iubirea e mers pe sârmă.

La inceput, nici mama nu e obisnuita cu dragostea pentru puiul ei, iar acesta e prea mic pentru promisiuni. Sta ea pe loc, tematoare? Cere rabdare? Nu, doar se lasa prada sentimentului, fara prea multe cuvinte.

*

Aruncarea in valuri e cheia. Numai asa inveti sa inoti. De pe mal, niciodata.
Curajul il gasesti intre doua spargeri de undă…

sursa foto: Google

Read Full Post »

– Mami, imi faci si mie sarmale? o intreba fratele meu.
N-am pofta sa infasor sarmale acum, ii raspundea ea, obosita dupa o zi de lucru.
Dar prajitura cu crema de vanilie care imi place atat de mult?
– Nici de asta n-am chef.

Bine, mami. Lasa, ca se-ntoarce ea roata… O sa vina vremea sa plec in armata, am sa te vad atunci cum vii cu oala cu sarmale si tava cu prajituri la poarta unitatii militare. Eu am sa le refuz, zicandu-ti ca avem mancare buna si destula. Ce-ai sa mai plangi atunci!…

Era doar un copil, incercand sa faca haz de necazul sau. N-a fost nevoie sa vina armata, viata l-a aruncat la mare distanta de casa mult mai devreme, inca de la inceputul liceului de marina comerciala. Avea sa vada apoi lumea indepartata, ani de zile, stabilindu-se intr-un final langa marea care i-a fost draga din copilarie. Mami i-ar face acum sarmale si prajitura preferata in fiece zi, oricat de obosita ar fi, dar nu se mai poate. Si plange.

*

Sunt mamă astazi. Am doi baieti si de multe ori raspund rugamintilor lor cu un Altadata, nu azi. In secunda urmatoare imi aduc aminte replica fratelui meu, dandu-mi seama cat gresesc. Pentru ca acum stiu si continuarea povestii…

Rememorez de multe ori dialogul asta la inceput de martie. Daca venirea primaverii e prilej anual de sarbatoare a innoirii si schimbarii evidente, pentru mine, de 8 martie, este vorba numai despre mame. Pe care le iubim mereu, chiar daca nu le placem intotdeauna…

Read Full Post »

Parisul m-a vrut si m-a cucerit. Sunt a lui toata azi…

E gelos. Nu-mi da voie nici macar sa scriu. Mi-a ascuns incarcatorul laptopului – unde oare o fi? – si mi-a oferit, galant, bratul. De fapt, mi s-a oferit pe de-a-ntregul. As putea eu sa-l refuz? Asa ca sunt ocupata cu o idila serioasa, asteapta-ma cu rabdare, daca poti.

Cineva imi spunea acum cativa ani ca trei lucruri nu-i plac pe lumea asta: asteptarea, drumul lung si femeia gravida. Unele asteptari merita, as zice… Uneori drumurile sunt lungi, dar merg in sus – cum sa nu le faci?… Iar graviduta cred ca e cea mai frumoasa femeie, oricum ar arata ea…

Te las sa stai de vorba cu sufletul tau. Eu ma las toata pe mana Cuceritorului.

E primavara adevarata in februarie.

Read Full Post »

Older Posts »