Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Paris’

Se zice ca cea mai buna metoda de-a scapa de o obsesie este sa-i cedezi. Ma intrebam, la inceputul anului, daca nu ar trebui sa-l numesc pe acesta Anul calatoriilor. Ca asa ma apucase un dor de duuuca!…

Facand bilantul primului trimestru, s-ar parea ca e, intr-adevar, un an al evadarilor! Daca Parisul a insemnat regasirea – impreuna cu cel mai iubit dintre pamantenii mei – a unor locuri dragi, Viena a fost testarea – cu harta in mana – a spiritului de explorator pe care-l are femeia ce sunt. Cat despre Chisinaul ultimelor zile… acesta a fost descoperirea – cu lacrimi in ochi – a unui om special si a unei Vetre a Neamului, la propriu si la figurat.

Prea multe cuvinte, ar zice Valsis. Simplific: Chisinaul a fost emotie!

***

Ieri am primit un mesaj scurt de la o prietena noua, ce tocmai incepe o viata noua. Povestea e a ei, nu a mea, asa ca n-am s-o scriu aici. Iti spun la ureche, insa, ca e una de-aia care-mi place: cu decizii luate curajos, cu schimbari benefice vietii, cu renuntari nobile, cu vise frantuzite…

Am raspuns mesajului ei scurt printr-unul fooooarte lung, destul de intortocheat, pe alocuri neclar, repetandu-ma uneori si amestecand generalul cu particularul… Iaca n-am vrut sa iasa asa, dar se vede treaba ca n-am mai scris pe aici si nici pe altundeva… de vreo luna!

I-am povestit lui Valsis despre schimbul nostru de mesaje, iar seara am recitit. Vazand cat de lunga e explicatia mea de doar cateva cuvinte, mi-a facut observatia ca am diluat mesajul si trebuia sa mai sintetizez.

Acuma… ce sa zic? Eu ma bucur ca am scris atat. E semn de nou inceput, pentru ca mi-am dat drumul mainii care parca uitase sa astearna randuri. Cu toate astea, parca as trage niste concluzii, pentru o mai buna intelegere. Asa ca revin aici cu doar cateva cuvinte, reprezentand esenta:

E evident ca esti o femeie deosebita: curata si frumoasa interior, deschisa schimbarii, puternica si curajoasa – vorbele si faptele tale o spun.

Oamenii speciali stiu sa ia cele mai bune decizii, bazandu-se doar pe inteligenta lor emotionala. Tu ai emotia si inteligenta, calea aleasa va fi cea buna.

Randuiala lucrurilor a adus numai lucruri benefice vietii tale, dincolo de aparente.

Ca sa te ridici catre stele nu poti doar sa dai din aripi, ci trebuie sa te arunci din cuib. Nu accepta orice sfat. TU ai mai facut saltul, stii mai bine. Altii poate nu.

Cand puiul se arunca din cuib, intai o ia putin in jos, abia apoi urca spre nori. O astfel de prima cadere libera e fireasca. Nu te speria de ea. Dupa, vine inaltul!

Zborul nu poate fi invatat de la un bun inotator, asa ca nu asculta inotatorii. Asculta-ti inima si visele… si du-te pe directia ta!

Suntem aici, daca e nevoie de noi.

Au fost doar cateva cuvinte!? Sper ca acum Valsis sa fie multumit. Sau aici or fi prea multe metafore?… 😉

***

Parca totusi i-as zice altfel anului meu: Anul lucrurilor simple. Cu vorbe vrute si nevrute si daruri multe si marunte. Ca si Chisinaul, vazut pentru prima oara.

sursa foto: Google

Anunțuri

Read Full Post »

Povestea continua…

Ibisul m-a salutat politicos: Bonjour, Madame! Mi-a servit dimineti cu cafe au lait si croissant cald si m-a asteptat rabdator in fiece seara, cu storurile ridicate la fereastra, cat s-o vad pe Sena. La plecare, mi-a zambit de la receptie, scriindu-mi biletel rosu de iubire: En amour, le plaisir que j’eprouve est pour moi secondaire. Ma sensualite se satisfait fort bien du plaisir que je donne. (Sacha Guitry)

Cel mai dor mi-a fost de Trocadero, asa ca primul rendez-vous i-a apartinut.

La intalnirea cu Napoleon am ajuns prea tarziu. Se retrasese in Dom. L-am reintalnit, insa, pe Brâncuși. In colt la Pompidou, unde statea impreuna cu Mademoiselle Pogany si cu porumbeii. Il iubesc.

Notre-Dame era unde am lasat-o. Calda si prietenoasa par excellence. Pe-aici as fi vrut sa ma pelerinez rosu-caramiziu, dar am rezistat tentatiei.

Luvrul nu m-a primit nici de data asta. Valsis se-ntelesese cu el, ca-ntre barbati, preferand plimbarile pe strazile de langa Hotel de Ville. Ne-am promis revederea.

Pe ziua americana a indragostitilor am zarit-o doar, in fuga. In magazinele de jucarii pentru adulti, pline de parizieni si parizience iubitoare. Inedit. Mai ales ca la aeroport aveam sa vedem si o româncă suparata-Doamne-suparata pentru ca i-au fost confiscate catusele cu blanita roz, considerate fiind arme. Daca m-ar fi intrebat, i-as fi spus: Trece, draga mea… Dar nu m-a intrebat.

Am respirat Champs Elysees dimineata, pe racoare. Asa dupa cum mi-a fost dorinta, am baut impreuna o cafea, primind urari de multiple subintrânde bucurii din tara. Parca si negrul care m-a servit banuia sarbatoarea din inima-mi.

Geanta n-a fost sa fie a mea. Nici pardesiul, desi mi-a placut – mai putin elefantul.

Cat despre ceaiul parizian, e foarte bun. Mai ales cand e seara, esti obosita, ti-e frig, ti se daruieste timp si… flori mici-albe-mici-albe, prinse intr-un colier frumos mirositor, impreuna cu cativa trandafirasi rosii.

Turnul s-a luminat la fata, vazandu-ne. Cred ca stia si el ca e ziua mea, asa ca s-a dat peste cap sa-mi ofere jocul de lumini de care sarbatoarea avea nevoie. Si sa-mi incalzeasca mainile, inghetate din cauza camerei foto. Merci, Gustave!

Un ultim gand daruit: Le veritable amour, des que le coeur soupire, Instruit en un moment de tout ce qu’on doit dire. (Pierre Corneille)

***

M-a intrebat cineva azi daca ne-am sarutat sub Turnul sclipitor. Sub Eiffel?? Pardon?! Ne-am sarutat pretutindeni.

Read Full Post »

Orice minune tine doar trei zile, zice o vorba…

Povestea Parisului a inceput in urma cu ceva ani, cand am pornit sa-mi caut visele… Am umplut atunci un biblioraft cu imagini ale dorintelor mele, ce aveau sa se materializeze intr-un timp oarecare – Caietul meu de vise. Eram un cautator incepator, stangaci, care trebuia sa sondeze adanc in interioru-i pentru a le gasi. Cele mai multe dintre ele erau legate de ceilalti, mai putine vizau sufletul meu. Calatoriile nici macar nu pareau a fi vise, ci doar niste ocazii care, daca apareau, erau imbratisate. Daca nu, nu conta prea mult. Azi, altfel stau lucrurile…

Am gasit intr-o revista o imagine care m-a inspirat: glezna femeii, terminata elegant intr-un pantof al carui toc inalt era Turnul Eiffel, cu varful in jos – Parisul la picioarele tale. Orasul a devenit, astfel, prima destinatie DORITA, nu doar aparuta in fata-mi si prinsa din zbor…

Cea de-a doua destinatie din Caietul meu a fost… Hawaii! Mult timp a fost a-doua-si-ultima, intrucat eram mai deschisa catre cuibul meu drag de acasa decat catre lume. Azi e doar unul dintre locurile unde STIU ca voi ajunge.

*

Doi-trei ani mai tarziu, un prieten – cunoscut pe net! – avea sa ne invite la el, la Paris, unde era detasat temporar. Multumim, Teo. Fara sa stau pe ganduri as fi acceptat invitatia, daca nu am fi fost chemati in aceeasi perioada si in alta parte: doi clujeni dragi noua isi sarbatoreau nunta de argint. Undeva in Ardeal. Inchiriasera o cabana, care venea la pachet cu o cascada, cu o atmosfera placuta si cu o mana de oameni pusi pe distractie. Desi aveau cativa ani mai mult ca noi si ii cunoscusem relativ recent, a ne considera printre cei apropiati, cu care doreau sa-si impartaseasca emotia, ne bucura mult. Suntem aici, Rodi si Adi!

Asa ca ne-am trezit in situatia de a fi nevoiti sa facem o alegere: Paris ori Ardeal? Pare simplu, dar nu prea e… De inspiratie ai nevoie intr-un astfel de moment. Sau, mai bine, de un vis! Pentru ca salvarea a venit intr-o dimineata:

– Ce-ti doresti, Inimă? am intrebat-o.

– Ce scrie in Caietul tau: cascada Ardealului sau Turnul Parisului?? m-a intrebat ea.

Cand ai visul… chiar de pare complicat, nu prea e!

Asa am ajuns in irezistibilul oras al luminilor, care chiar s-a pus – prin cei peste douazeci de kilometri facuti zilnic cu pasul, impreuna cu Valsis – la picioarele mele. Magică intalnire, pe care mi-am dorit s-o repet. Si am repetat-o.

*

Mi-am scris aseara, in avion, trei ganduri:

Orice minune, chiar daca tine doar trei zile, ramane totusi o minune.

Deciziile seamana uneori cu moda pariziana, in perfectiunea simplitatii lor.

Hawaii. Insula Maui.

sursa foto: necunoscuta

Read Full Post »

Parisul m-a vrut si m-a cucerit. Sunt a lui toata azi…

E gelos. Nu-mi da voie nici macar sa scriu. Mi-a ascuns incarcatorul laptopului – unde oare o fi? – si mi-a oferit, galant, bratul. De fapt, mi s-a oferit pe de-a-ntregul. As putea eu sa-l refuz? Asa ca sunt ocupata cu o idila serioasa, asteapta-ma cu rabdare, daca poti.

Cineva imi spunea acum cativa ani ca trei lucruri nu-i plac pe lumea asta: asteptarea, drumul lung si femeia gravida. Unele asteptari merita, as zice… Uneori drumurile sunt lungi, dar merg in sus – cum sa nu le faci?… Iar graviduta cred ca e cea mai frumoasa femeie, oricum ar arata ea…

Te las sa stai de vorba cu sufletul tau. Eu ma las toata pe mana Cuceritorului.

E primavara adevarata in februarie.

Read Full Post »

– Hai sa gatim urzici! i-am zis.

– Hai! Tu le cureti, eu le gatesc, mi-a raspuns Radu.

Ei, a mea e partea mai grea?! Sa iau pe rand frunzele de urzica, pana nu mai pot de usturimea mainilor?…

– Asta e partea dificila, dupa tine? Oricine poate alege urzicile, nu-ti trebuie cunostinte pentru asta. E doar munca necalificata. Mai dificil e sa le gatesti. Cere pricepere de specialist si nu oricine stie s-o faca…

Avea dreptate. Am tacut si mi-am invatat inca o lectie.

***

Zilele acestea am cam robotit prin si pe langa casa si am cam lenevit pe AICI. Si pe ACOLO. E de apreciat efortul, dar eu stiu ca am facut munca necalificata, ce nu necesita stiinta. Mintea si inima imi stau la altceva… iar asta n-am facut! Mi-e cam dor de scris. Si de vorbit cu oamenii, fata-n fata, la o masa, la o cafea buna ori un ceai. Narav mai vechi…

Pana una-alta, imi beau singura cafeaua sizambesc.

In aceasta pauza de scris, este vorba doar despre… Paris.

Read Full Post »

Baietii mei isi doresc o casa. Cu pridvor unde sa-si bea cafeaua – asta e Valsis. Cu o curte in care sa creasca impreuna, in buna intelegere, un caine si un pisoi – eventual gri, numit Ovidiu – asta e Tudor. Cu o camera mai mare, antifonata si ceva tobe pe-acolo – asta e Radu.

Eu nu-mi doresc casa. Eu vreau doar mai multa lumina in camera. Din cauza ca teii din fata ferestrelor mele umbresc prea mult vara, iar eu iubesc soarele… Dorintele mele din ultimii ani sunt legate de altceva. De calatorii. Si m-am cam plimbat in ultima vreme, adevarul asta este… Sunt o visatoare – sau om cu vise, motivat de implinirea lor – si sunt recunoscatoare ca stiu sa fac asta foarte bine. 

Deunazi, Valsis mi-a facut o surpriza:

– In februarie, de ziua ta, mergem la Paris! Am luat deja biletele de avion.

Am vazut Parisul acum trei ani. Tot amandoi am fost, e o intreaga poveste. Ne-a mers la inima atunci si ne-am promis ca vom reveni. Surpriza lui este, de fapt, promisiunea facuta in 2007, pe care si-o tine acum. Numai ca eu as fi vrut mai mult sa mergem la… Viena. Asa ca bucuria mea la auzul vestii nu a fost pe masura acesteia. Caldura care m-a cuprins, insa, la gandul omului special care este sotul meu mi-a adus zambetul pe buze, multumindu-i din suflet pentru dar.

*

In primele zile ale anului, Valsis mi-a amintit ca la primavara va merge la Viena, la un congres european.

– Vii cu mine? m-a intrebat senin si sugubat.

Raspunsul meu nu putea fi decat unul singur: da. Pentru ca in multe locuri am fost, dar la Viena inca n-am ajuns. Se implineste inca un vis.

Asa stie Universul sa aranjeze lucrurile – adica frumos. Trebuia sa-ncerc intai dezamagirea ca nu vad, de ziua mea, orasul austriac, pentru a ma bucura, in final, de… doua vise implinite! Mi-am invatat temeinic lectia: tot ce vrei si chiar ceea ce nu vrei este numai inspre binele si folosul tau.

*

Azi-noapte am citit la Tiberiu cateva impresii fugare despre Budapesta si Viena. Daca-n Budapesta am fost de cateva ori, Viena era, insa, destinatia mea mult asteptata. Asa ca am primit informatiile cu inima deschisa – alt semn, articolul? Anul calatoriilor, 2011?

Viena, viiiiiiiiiiiiiin!

sursa foto: Google

Read Full Post »

Magie

Roma a fost magie, ca si Parisul acum trei ani. Incerc sa o mai pastrez putin…

Viseaza impreuna cu mine!

Read Full Post »