Principiul abundentei imi conduce atat viata, cat si vorba: mult si bun!
Valsis isi conduce asa doar viata. Pentru vorba are un alt principiu: mai putin este mai bun. Scor 1-0 pentru el!
…dar atunci cand stau la o şuetă cu organismul meu, principiul less is more n-are valoare, ci e bine sa aflam amandoi, unul de la altul… multe si bune!
Saptamana asta mi-am ascultat cu atentie propriul organism. Pentru ca el isi cere drepturile uneori, vorbindu-mi pe limba lui, nu intotdeauna de inteles.
Exista oameni care cunosc semnele pe care organismul le pune la dispozitie. Acestia se cheama medici, iar sarcina lor este decodificarea limbajului intortocheat in care ne vorbeste corpul. Cu alte cuvinte, diagnosticarea si tratarea bolilor e competenta lor. Sanatatea e, insa, responsabilitatea mea! Daca eu nu mi-o asum, si-o asuma Neglijenta…
*
Asa ca m-am pregatit mental si sufleteste pentru o discutie prieteneasca despre… cum spuneam?… multe si bune. Cu propriul meu corp. Ei bine, el… el mi-a cantat serenade, strambandu-se putin si amintindu-mi ca… e al meu!! E drept ca n-am priceput pe de-a-ntregul vorbele-i, dar muzica a fost binevenita, insemnand cunoastere si directie.
Gandul de duminica mi-e unul singur: aleg sanatatea.
sursa foto: Google
Votez cu ce crede Valsis. Si pentru vorba, dar si pentru viata in cele mai multe din situatii.
Eu nu votez mereu cu el! Da’ stiu ca are dreptatea lui… 😉
Sunt un om simplu si multa vreme m-am multumit cu putin, in toate aspectele vietii. Am fost educata astfel. Am inteles in timp ca exact cat ceri si astepti, atata primesti. Asa ca acum cer mult si bun de la viata, pentru ca, desi imi stiu si limitele, am totusi constiinta propriei mele valori, fara a face parada de asta. Asa ca tintesc suuus… 🙂
Intamplarea face ca am inceput sa raspund comentariilor de jos in sus, asa ca pot sa-ti spun acum, Cristina draga, ca votez mai degraba cu Manuel: „cand vine vorba de idealuri, more is never enough”…
M-ai inspirat azi, amintindu-mi o discutie pe care am avut-o la un moment dat cu un prieten, Florin. Cred ca maine-poimaine o voi asterne. Multumesc. Gand bun.
Isis, bineinteles ca discutia e prea generala ca un punct de vedere sa se aplice pentru toate situatiile particulare care ar putea aparea. In ce ma priveste, prefer sa evit excesele de orice fel (chiar de vorba lunga, inutila cand e doar bataie de apa in piua; cand e arta a conversatiei, e altceva 😉 ). Dar nu si excesul de idealuri si de bun simt 😉
„Cristina veveritelor” 🙂 🙂 🙂 I like it!
eu sunt ca tine, mult-mult-mult, mai ales la vorbă; la viaţă, cât o fi, asta e… în ceea ce priveşte discuţia cu organismul… am discutat şi eu cu al meu şi zice, foarte vorbăreţ, că are nişte probleme. acum, el îmi spune mie, dar eu la cine să apelez, că mai sus de el sunt eu, dar mai sus de mine nu mai e nimeni…
Eu sunt destul de timida, Ana. Vorbesc numai daca ma bagi in seama. Altminteri stau in coltul meu, ascult si invat…
Cat priveste discutia purtata cu „domnul” tau… mi-am amintit replica profesorului meu de chirurgie buco-maxilo-faciala, Prof. Dr. Burlibasa. Sa-ti povestesc…
Maseaua de minte pune, in cele mai multe cazuri, probleme la extractie, putand avea numar diferit de radacini de la individ, iar acestea, la randul lor, avand forma care mai de care mai ciudata si mai incovoiata. Cand noi, studentii, nu reuseam sa scoatem vreun molar de minte, ne chemam in ajutor asistentul universitar, care avea ceva experienta in astfel de cazuri. Uneori si el intampina dificultati la interventie si-l solicita pe Profesor. Acesta ne-a intrebat odata, cu zambetul pe buze, facand haz de necaz: „Măi copii, voi apelati la Burlibasa, da’ Burlibasa pe cine cheama, daca nu se descurca?”
🙂
Comic copilul :)) less is more il folosesc cand vine vorba de consum de orice fel. cand este vorba de idealuri, more is never enough 😀
Si mie mi-a placut pustiul. Nu stie nici un cuvant al piesei, da-i merg degetele pe corzi. Spre deosebire de piciul astalalt, care se lupta inutil cu chitara uriasa pentru el, dar m-a uimit cu pronuntarea cuvintelor. Hai sa ne amuzam…
Manuel, noi cam vorbim aceeasi limba! 🙂
maaama, ce am incurcat literele: cand vine vorba de idealuri, more is never enough
Am descurcat eu literele. Ceea ce a iesit imi suna foarte bine!… 🙂
[…] ,perspectivenoi ,lunapatrata ,tabakera ,teonegura ,vacitim ,poorbuthonest ,gabrielailies ,mickela […]
[…] şi se uitau unul la altul, fără să scoată o vorbă, încercând să nu se mai gândească la ce s-a întâmplat. Înfipt în […]
Omul ar trebui să-şi fie sieşi cel mai bun prieten dar, nu prea reuşeşte întotdeauna. Mie de exemplu, nu-mi prea reuşeşte figura! 🙂
– – –
Şi mie îmi place mai mult să ascult decît să vorbesc (sau să citesc mai mult decît să scriu, inclusiv pe bloguri) dar am cîteodată o limbariţăăăăă. 🙂
Cred ca relatia cu tine insuti este cea mai importanta relatie – de prietenie, ai dreptate – pe care o construiesti in viata. Necesita stima de sine, iar aceasta nu presupune intotdeauna ochi plecati a modestie, ci mai degraba o coloana vertebrala dreapta si o frunte senina. Daca tu nu pui un pret mare pe tine insuti, atunci cine s-o faca??
Uneori stima de sine urca, alteori coboara… oscileaza in functie de mai multi factori. Sa fie acesta motivul pentru care omul nu reuseste mereu sa-si fie siesi cel mai bun prieten?
Cat priveste corpul nostru… prea des ii acordam atentie doar atunci cand ajunge sa strige dupa ajutor, desi ideal ar fi sa-l ascultam cu aceeasi atentie mult mai devreme, in faza de soapta! Asa cum ar face un prieten adevarat, care vine sa-si bea cafeaua cu tine si daca-l chemi in miez de noapte, doar de dragul relatiei voastre. Nu numai la nevoie…
E un pacat faptul ca uneori emiti mai bine decat receptionezi? Eu nu cred, dar daca e… atunci si eu mai cad in pacat cateodata 🙂
Nu ştiu ce să spun. Cred că ai dreptate atît cu grija faţă de trup cît şi cu ‘emiţătorul’. 🙂
Nu vreau să spun că nu am grijă de mine dar, avînd o sănătate foarte bună şi nepreadurîndu-mă mai nimic niciodată, am devenit mai neglijent. În sensul că nu prea ţin post, ador colesterolul :D, cam fumez dacă aşa am chef (pot să mă şi abţin), etc
Şi pînă la urmă, tre’ să ni se tragă de la ceva, că doar nimeni nu moşteneşte pămîntul, nu ? 🙂
Ma bucur ca ti-ai ascultat corpul si ai inteles, mai mult sau mai putin, ceea ce vroia sa iti transmita! Trebuie sa fac si eu asta cat de curand…
anyway… atat de mult imi schimba starea de spirit blogul tau, incat abia astept noile randuri asezate!
Imi place principiul less is more… este principiul dupa care ma ghidez, aproape in tot… aproape!… (este si principiul evenimentului ce va avea loc) 😛
sper sa ne vedem curand… sanatosi si voiosi! toate cele bune!
Hopa! Am un musafir neasteptat! E semn bun 🙂
Emilia draga, jucaria asta a mea exact pentru asta a fost creata – ca sa schimbe starea de spirit. Bucuria e mai mare daca nu se opreste la mine, ci te mai atinge si pe tine din cand in cand…
Sanatosi si voiosi si curand va fi. Doriri de bine si voua!
Mereu invat cate ceva de la tine. Multumesc!
O floare, o imbratisare si-o cafea ne asteapta! 😉
Hristos a inviat!
Daca discutia decurge intre prieteni iese bine, dar daca ti-ar fi dusman atunci ar fi mai rau.
Uneori al meu nu vrea sa ma asculte deloc si se manifesta… nevrotic. 😆
Alteori nu-l mai ascult eu, satula parca de atatea mofturi din partea lui. Si atunci ne luam la tranta, stii, pe principiul „cine comanda aici?!!!”
Ehei, atunci sigur ajungem la cutite, dar mai intai ne preia anestezistul. 😉
De regula iese bine in final, depinde pe a cui mana nimerim. Pana acum au fost de aceia care redau viata, sper sa nu nimerim pe mana unuia care… ia viata.
Hai, ca glumeam. 😆
O zi faina!
Adevarat a-nviat!
Mofturos, neascultator, nevrotic, gata de atac – adevarata lupta corp la corp acolo, la voi! Noi suntem un pic mai tandri unul cu celalalt… 🙂
Zile frumoase si tie, Maria!
erata
*preia
scuze 😆
Corectat!
Felicitari pentru articol! Mi-a placut mult.
Ma bucur. Ce anume?
Te îmbrăţişez, scumpa mea. Acum şi chiar şi când nu spun 🙂
Ai cu adevărat grijă de tine. Eşti preţioasă 🙂
Primesc imbratisarea ta zambind, Deea. Se spune ca esti pretios pentru ceilalti doar in masura in care esti pretios pentru tine…
esti atat de tanara pe cat te simti. Corpul si mintea pot fi sanatoase doar daca ai grija tu de ele.
cat despre abundenta, nici eu nu ma multumesc niciodata, mereu vreau mai mult ba chiar uneori vreau totul.