Mama mă-sii de investigatie! Ca de cinci zile ma tot ameninta doctorita cu ea…
– Julie, e prea mica ea fata de tine. O fac intai eu, daca e nevoie! imi zice Valsis.
Incurajator, dar…
Am bujori si narcise in salon. Si stari diferite de la o clipa la alta. Cam ca… aici.
Doctorita asteapta invitatii speciale?! Interesanti vocal boys 😀
Doctorita e prietena si fosta colega de grupa in facultate. Un fel de sora a mea, Manuel. Asa ca o mai smecheresc cateodata. Se prinde, da’ ma lasa 🙂 De data asta nu prea puteam s-o fentez, ca ma-mpiedicau perfuziile si n-aveam cum sa-i scap…
?!
Sanatate, Isis!
Sanatate multa!
Doamne ajuta!
o saptamana buna si sanatate 🙂
Eu zic ca sunt stari normale in situatia data.
Sanatate!
La fel gandesc, Maria: e normal sa „canti”, indiferent de situatie 😉
Invatam de la natura si vietuitoare: lebada canta cand moare… Viata merita traita frumos, oricum si oricat.
Ştiu că sună convenţional dar, cuvintele mele sunt sincere: multă sănătate! şi grabnică revenire. Te aşteptăm!
Eu nu pricep despre ce-i vorba in propozitie.
Daca e vorba de o boala, sper sa te faci bine.
Să fii bine, floare caldă!
Floare calda esti tu! Eu sunt doar… Iuliana. Si m-am facut bine!
Te sarut.
stiu ca ai sa reusesti! sanatate infinita!
Si eu stiam ca am sa reusesc, Anca 😉
Cat despre infinit… Tagore imi scria odata ca acesta „isi cauta muzica in bratele finitului”. Multa si buna sa ne fie sanatatea, chiar daca nu ne e infinita!
M-ai invatat ca sunt puternica si stapana emotiilor mele. Tu esti inzecit pe-atata, iar toata dragostea pe care ti-o trimit cei de aici te va ajuta in cazul in care va fi nevoie.
Te imbratisez, Invatatorul meu drag!
„Nefericit este profesorul care nu e intrecut de elevul sau”, se zice.
Eu doar vorbeam, cu voce, pentru mine insami. Tu ai prins din zbor cuvintele, sigur si strans. Adicatelea erai oricum puternica si stapana!!
Astept sa te imbratisez de-adevaratelea, poate pe la mijlocul lui august, la cea mai frumoasa cafenea ori terasa din Cluj. Ce zici?
😉
Stare buna si sanatate multa, multa! Cu drag, ganduri calde si incurajari…
Incurajarile au dat repede coltul casei si au ajuns la mine, Corina. Multumirilor mele le-a fost mai greu sa te gaseasca, s-au ratacit pe drum. Trimit azi catre voi porumbel calator, cu mesaj de dragoste si recunostinta…
sa fie bine!
Bine este!
Ma gandesc sa-ti multumesc in imagini pentru gandul bun. Tu stapanesti limba asta, fara indoiala ma vei intelege pe deplin…
stai că m-ați pierdut: ce investigații? și cine e prea mică?
stai ca te salvez: bronhoscopie. ea, fata de mine!
Parafrazand, as zice… am ciuruit-o! Adica n-am mai facut-o, pentru ca am raspuns bine la proba terapeutica, cu medicatie asociata, in doza mare, administrata intravenos. Fiecare cu norocul lui!… 🙂
Vezi, acum ai ocazia să citeşti muuult
Eu imi creez ocaziile sa citesc muuult, Maria, nu le astept 😉
Zau ca nu voiam una in plus! Oricum pe-asta am ratat-o, preferand sa-mi ordonez gandurile pe rafturi si in sertare…
Cu drag.
[…] Am învățat că nu-ți poate lipsi din viață zâmbetul. Am învățat cum să te înconjori de oameni ca tine și cum să faci mereu bucurii celorlalți, indiferent de distanță, grad de apropiere, chip, […]
Isis, lasa si tu o vorba cand o ai mai rotunjita.
Sanatate!
Mi s-au rotunjit de tot vorbele, e cazul sa te ascult si sa ies cu ele la targ, Cristina. Mi-e cam dor…
🙂 Deja s-a intamplat!
Iti doresc multa sanatate. Dar vezi tu, nu exista boala, ci doar bolnavi.
Iti doresc sa continui cu blogul!
…si nu exista poezii, ci doar… poezie!
Chiar daca eu nu l-as mai vrea, el ma vrea! El, blogul. 😉
Tinem aproape. Multumesc mult, Claudiu.
Imi lipsesti, Isis!
Mie-mi spui? Stiu cum e…
[…] inima, cu toată fiinţa ei. Mă simt ca în copilărie, când stăteam în faţa cofetăriei din sat cu 5 lei în buzunar şi cu toată lumea la picioarele mele – of, dulcea aşteptare de […]
Sper din inima ca totul e bine, multa sanatate tie si familiei!
Nu mai e dedicatie muzicala asa linistitoare, dar e tot binevenita!
Cam zbuciumati copiii astia, ai dreptate. Pentru tine, cu gand frumos, putina liniste…
Incep sa-mi fac griji..
Un semn, spune-ne ca esti bine, te rog!
Ne rugam pentru sanatate, liniste si zambet! :*
Isis, unde ești? Țin pumnii să fie totul bine!
Am fost intr-o cursa nebuneasca in ultimele saptamani. Intelegi tu cam cum sta treaba cu caderile si ridicarile, alergatoareo, nu ma indoiesc…
Cat despre pumnii stransi si galeria de pe margine… exact ce aveam nevoie. Imbratisari de vara pentru voi, Zambaretii-de-departe!
M-am obisnuit sa vin aici sa-mi iau o gura de aer de sensibilitate.
M-am invatat sa vin aici sa-mi mai iau o gura de aer de speranta, de siguranta, sa ma sprijin de-un umar.
As vrea acum – se poate? – sa fiu un umar de sprijin, o incercare de ajutor, o mina intinsa.
Ai vrut cu adevarat, ai putut si ai fost. Am dat mai departe.
Cred ca, de data asta, noi ar trebui sa avem umarul si mana pregatite pentru Isis. Suficient ne-a fost ea noua sprijin! Sa-i fim si noi, acum! Macar cu o rugaciune. Macar cu un gand bun!
Al catelea gand bun trimis de tine este, draga mea Anda? Cred ca nu pot recunoaste sau rasplati prea curand bunatatea care mi s-a daruit… Sa nu te schimbi niciodata! Eu te iubesc asa cum esti.
Astept sa te simtim inapoi cat mai curand! sanatate si optimism iti doresc.
Eu as zice „optimism am, sanatate am nevoie tot timpul”…
Un gand bun, special pentru tine, Daniela: “Sănătatea este un cuvânt mare. Ea cuprinde nu numai corpul, mintea si spiritul, ci si perspectiva unui om.”
Cu drag.
Mama mă-sii de investigatie!
Mda. Uneori, este necesară.
_ _ _
Dacă înţeleg bine, ai depăşit momentul, cu brio.
Optimismul tău este benefic.
Şi sper că nu vrei să ne lipseşti. OK?
Zau ca n-am vrut sa lipsesc, Tiberiu!… dar, ca si bronhoscopia, cred ca era necesara iesirea temporara de pe pista. Reintru azi, cu speranta ca mai sunt sanse sa va ajung din urma… 🙂
Multumesc pentru ca ai fost aici si atunci cand n-ai fost.
abia azi am intrat şi abia azi am văzut această informaţie… în fine, se putea face o lună de când şi eu habar nu aveam! spune-mi dacă pot să te sun, că nu vreau să te deranjez.
dar dacă nu-mi răspunzi pe mail sau blog până duminică, te sun pe telefon, chiar dacă te deranjez. tu m-ai botezat, tu trebuie să mă suporţi! 🙂
vezi ce înseamnă să nu citești semeseiele??? eu ți-am trimis unul acum vreo doua saptamani sau mai bine în care te întrebam daca e ok. și nu mi-ai raspuns. ntz, ntz, ntz.
Get well soon, trebuie reîncărcată tabakera 😀
Subscriu: trebuie reincarcata! ma ocup eu de asta, cu voia ta… 😉
Saru’mina!
Saru’mina!
O saptamina senina si calda sa ai!
Multa sanatate, Isis!
Saru’mina!
Ziceai ceva despre un salon si flori…
Cred ca ti-ai luat un pic de liber sa te bucuri de verdele verde, de albastrul cerului albastru si de griurile norilor, de multicolorele flori. Sa fii inconjurata de barbatii tai si dragostea, blindetea, grija lor. Ti-ai lasat Tabakera deschisa sa mai vezi, sa mai auzi si cine vrea sa mai vina sa-ti lase un semn…
Iti respectam dorinta de a fi doar in mijlocul cuibului, dar cu totii iti sintem datori. Asa ca, toti cei care mai trecem pe-aici si nu numai, iti transmitem acea energie subtila care ne incalzeste si ne umezeste ochii. Un multumesc de la fiecare ca te-am cunoscut, ca ai fost in mijlocul nostru.
Oricum, te asteptam. Oricit e nevoie.
Pentru cuvintele astea generoase iti pregatesc un premiu sau o diploma. Ori macar soptesc cu emotie… multumesc!
pe o vreme ca asta, o îmbrăţişare nu dăunează grav sănătăţii, dimpotrivă, face bine cum că am pus hainele groase sus şi nu mai ajungem la ele – sau oricum vrem să le ignorăm… totuşi, nu suntem în Scandinavia, spunem noi… 🙂
aşa că eu îţi dau o îmbrăţişare de iulie friguros. şi cum ne-am obişnuit să vedem partea bună… dacă ar fi călduros, nu ne-am putea îmbrăţişa de atâta umezeală de pe noi şi din aer.
deci, bine că plouă (e, nici chiar aşa, putem sta şi fără îmbrăţişări, doar să fie cald afară; ei, da, eu am zis-o, sunt vinovată! 🙂 )
te aştept
Oau, cat de mult vorbesti, fato!… Ma-ntreci! 🙂
Te astept si eu. La o supa crema de sparanghel, cu crutoane, pe terasa la Bellini?
Nu-i sigur ca ajungi pe la mine sa-l citesti, asa ca ti l-am adus aici:
Doi bancheri.
– Pe mine ma omoara criza asta, nu mai am somn. Tu cum ai dormit azi-noapte?
– Ca un prunc; am plans toata noaptea si m-am c***t pe mine de vreo doua ori…
Saru’mina!
O saptamina buna sa ai!
Saru’mina!
Sa ai un sfirsit de saptamina placut!
Saru’mina!
Sa-ti fie bine si saptamina asta!
Gandul vostru bun, de sanatate, a fost primit, citit si simtit inca de cand l-ati asternut. Multumesc. Situatia data nu mi-a permis mult timp sa-mi urmez dorinta de a reveni in spatiul asta virtual, ticsit de oameni dragi…
Initial in spital, asteptand un diagnostic de certitudine pentru o stare pe care-o voiam mai degraba o pneumonie atipica severa, cu mycoplasme, decat un sindrom de detresa respiratorie acuta ori vreo joaca nebunatica de-a bacilului Koch… ulterior acasa, in convalescenta prelungita, obosind si tusind la fiecare succesiune de cuvinte care depasea un anumit volum, ritm ori tonalitate… prinsa apoi de ultimul clopotel in vartejul examenelor baietilor mei… trecand, in final, prin emotiile a doua intalniri aniversare, unde ne-am revazut – atat eu, cat si Valsis – colegii de liceu… cam asa am „petrecut” in ultima vreme. Am ales sa evit un timp calculatorul asta – fiara mancatoare de ore – pana ma linisteam.
Azi e vacanta, ma pot rasfata cu o baie de… „vorbe rotunjite”, cum zice Cristina.
„Cine arunca seminte in vant, face cerul sa infloreasca”, scrie pe un panou de prin zona Universitatii. Voi aruncarati semintele, iar eu inflorii…
Sunteti extraordinari! A insemnat foarte mult pentru mine incapatanarea voastra de a-mi darui repetat caldura, atunci cand aveam mare nevoie de ea. Multumesc! Va iubesc pe toti.
Atat de mult am asteptat un semn! Iar semnul asta m-a umplut de fericire! Din nou, in zi de sarbatoare, ca asa ne sta noua bine 🙂 Sanatate multa!!! :*
Draga de tine!…
apoi… bine ai venit după atâtea încercări.
Așteptăm noi învățăminte 🙂 (ne-formale, in-formale și ne-intenționate)
Of, m-ai pierdut cu atatea pretentii! Eu doar scriu povestioare si ganduri, nu lucrari academice sau teze de doctorat… Desi o incercare in plus nu m-ar speria 🙂
nu, nu, nu
Tu scrii ce simți și noi învățăm. Așa funcționează 🙂
[…] linistea. Coborand sprinten cararea rasucita, am avut revelatia: – Acum inteleg de ce am facut pneumonia aia rebela in primavara! – De ce? a intrebat Lucica, saltand relaxata in spatele meu. – Ca sa fiu astazi aici, […]