Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘relaxare’

Daca ar trebui sa te salut de buna regasire, te-as saluta hawaiian, cu… shaka.

Am adus in suflet semnul shaka sau hang loose, surprins de multe ori in Insule si pastrat cu drag pe un tricou, dar si intr-o fotografie cu supravietuitorii atacului de la Pearl Harbor. Veterani de razboi, nonagenari tonici si deschisi catre viata, coautori ai unei carti despre eveniment – pe care o vindeau, cu autograf, in fata muzeului – acesti oameni mi-au transmis, prin salutul lor specific, tot ceea ce aveam nevoie sa iau cu mine, ca simbol al unei lumi diferite, cu un mod de viata flegmatic: linistea.

Shaka este salutul regasirii ori ultimul gand bun inaintea plecarii, exprima aprecierea sau multumirea, sentimentul de lucru bine facut, indeamna s-o iei usor, fara agitatie, fara stres, fara griji ieftine, incurajeaza relaxarea ca mod de trai.

Shaka inseamna pentru mine… nu, nu lipsa problemelor zilnice, ci invitatia la a privi pe langa sau pe deasupra lor, golindu-ti sufletul de tensiuni si dureri, la a crede in rezolvari dincolo de aparente, la a miza tot ceea ce ai pe frumusetea vietii si a clipei, pe pacea interioara…

Shaka e semn de liniste si armonie. Un fel de… don’t worry, be happy!

*

CampiOana mea a tras de curand o-concluzie-filozoafa-…-tineti-va-bine- 🙂. Informat sau nu, constient sau nu, ea a ales varianta buna, invatandu-si lectia: schimbarea mica poate aduce multumire mare.

Uneori insa nu filozofam shaka. Stau azi cu-n picior pe pragul iernii mele, zicand: Relaxeaza-te! Si campionii pierd cateodata startul…

Foto: Isis

Anunțuri

Read Full Post »

Pe Ina o cunosc de cativa ani. Are tonus bun si molipsitor, fara exceptie.

De curand a fost diagnosticata cu o tumora maligna de sân. Putini sunt cei care, auzind cuvantul cu pricina asociat numelui lor, reusesc sa zambeasca sau chiar sa-si trimita boala la plimbare, urandu-i Calatorie sprancenata! Ei exista, totusi…

Am sunat-o dupa iesirea din spital. Era aceeasi, mai putin un sân.

– Ce faci? am intrebat-o, c-o strangere de inima.

– Ca Primavara.

– Poftim???

– Ca Primavara, cu toane – cand soare, cand nor.

– Aha…

De-aici a-nceput sa curga povestea ei. Calm si cald…

– Am fost la oncolog si mi-am facut analizele. Doctorita mi-a zis, ingrijorata, ca am prea putine leucocite si organismul nu se poate apara bine: 3500.

– Cate ar trebui sa am? am intrebat-o.

– Cel putin 6000.

– Pana maine le dublez!

Privindu-ma neincrezator si zambind a compasiune… (…)

***

O ora pe la pranz, una dupa-amiaza si inca una acum… atata timp dintr-o zi intreaga m-am simtit bine. Am renuntat din cauza asta la dansuri, la cele doua intalniri programate si la alte vreo zece lucruri pe care voiam sa le fac.

Am incercat sa controlez starea de curbatura care m-a insotit toata ziua, dar ea m-a dominat. De obicei, eu sunt lupul si boala e oaia, dar se mai intampla sa fie si-un lup mancat de oaie! Cum zice vorba romaneasca si cum a fost astazi. Cred ca organismul meu vrea sa-mi spuna ceva, dar eu inca nu-l inteleg…

Intr-o astfel de zi am primit un dar de suflet: continuarea povestii mele si-a Inei pe Blogul Campionului! Multumesc.

Totul s-a intors atunci cu susul in jos: durerile rebele de cap si musculare s-au indepartat tiptil si cu putin ajutor binevenit, iar Radu si Tudor, care au cam lipsit la apel in Tabakera, au inceput sa ne citeasca – pe mine si pe Campion... :)Asta da recunoastere!!

Tragand linie si facand o socoteala… ziua mi-a fost ca toate celelalte: frumoasa. O inchei cu doua minute de relaxare, gasite pe un raft al blogului de campion. Si cate alte minunatii au ramas acolo!…

Maine este o noua zi. Prima din restul zilelor noastre!

sursa foto: Google

Read Full Post »