Inima nu-i functiona bine, ceea ce a dus la o insuficienta crestere si dezvoltare. In termeni medicali: nanism mitral, datorat unei stenoze a valvei mitrale. Diagnosticata de timpuriu. Dupa absolvirea facultatii de agronomie n-a lucrat decat un an, apoi s-a pensionat pe caz de boala. Sarcina era contraindicata de cardiologii care ii urmarisera evolutia de-a lungul anilor. Dar visul ei era un copil, asa ca si-a riscat sanatatea si viata si l-a facut. E putin mai mare ca mine, e avocat…
E povestea simpla a uneia din pacientele mele, ca si studenta. Ne-am imprietenit repede, eu sunt mereu cu zambetul pe buze, iar ea era dornica de comunicare. In plus, eu asteptam un copil si ma impresionase decizia ei, ca si riscul asumat. Intr-o zi m-a rugat sa ii aduc o carte din care sa citeasca despre boala ei. Stia multe lucruri, de ani de zile se trata pe la diverse clinici, in tara si in Germania. Dar de ciroza cardiaca nu auzise decat ca… era o complicatie pe care tocmai o facuse! I-am dus o carte de medicina interna. Mare greseala putea sa fie asta!… Nu degeaba se spune ca doctorii sunt cei mai rai pacienti – ei stiu multe si de aceea se sperie repede. Cu ea nu s-a intamplat la fel. Era puternica, trecuse prin atatea…
Mi-a inapoiat cartea a doua zi. Intre filele ei am gasit niste bani, pusi intr-un plic. Ma uitam la ei, ma gandeam la ea… si am decis sa-i pun sub perna de pe patul de spital, impreuna cu un bilet de multumire. Asa am facut. A doua zi, intrand in salon, am vazut pe fata-i un zambet amar.
– Sa stii ca in viata unele lucruri se fac din obligatie, altele din placere. Nu trebuia sa procedezi asa. Ieri voiam sa-ti daruiesc un stetoscop si un tensiometru. Eu am cateva acasa. Sunt dependenta de ele de-o viata, iar sotul meu mi-a adus din Germania. Nu mai indraznesc azi sa-ti dau, dar macar o savarina mananci cu mine?
Puteam sa mai zic nu? Am acceptat, desi niciodata nu am putut manca ceva intr-un salon de bolnavi. Nici macar o cafea…
Cativa ani mai tarziu spuneam aceasta poveste doctoritei in al carei cabinet lucram, iar ea mi-a zis:
– In medicina trebuie sa fii permanent la zi cu informatia. Informatia costa mult, comparativ cu salariile noastre, dar putin, comparativ cu ceea ce-ti ofera cunoasterea ei. Trebuia sa iei banii si sa te opresti in prima librarie care-ti iesea in cale, ca sa-ti cumperi de ei un tratat de medicina! Astfel, banutii primiti de la un pacient puteau sa-i ajute pe toti ceilalti. Informatia in medicina e alta, de la zi la zi. E greu ca si tu sa fii la zi cu ea, doar din salariu. Noi nu lucram nici cu hartii, nici cu fier, ca sa-ti permiti luxul de a ramane in urma, dar daca nu ai cu ce, cum sa te mentii in fata?…
Si azi ma mai gandesc la cuvintele ei. Am invatat in timp ca in viata sunt la fel de importante cele doua lectii: sa stii SA DAI si sa stii SA PRIMESTI. Echilibrul e intotdeauna calea cea mai buna si sigura… Oricand poti intoarce darul sub o forma sau alta. Si chiar asta fac in fiecare zi.
Sunt doctor, primesc orice! 🙂
… si daruiesc inzecit.
sursa foto: Google
Tabakera 