Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘iubire’

Am incheiat o noua saptamana. Sfarsitul ei m-a gasit ascultand muzica bucuriei, scriind mesaje unor oameni pe care, desi nu-i cunosc bine, ii pretuiesc si citind invataturi despre bine si rau.

Pune-ti viata in versuri!

Si iarasi iti spun: pune-ti viata in versuri, daca vrei sa simti viata universului si sa fii in legatura si armonie cu ea.
Poti analiza cantarile, insa niciodata nu uita sa canti. Criticii de poezie traiesc si mor, pe cand poetii traiesc vesnic.
(…)

Mi-am amintit, citind, ca mi-am pus viata in versuri de cateva ori. Prima oara a fost prin clasa a patra. Eram pionier…

Sunt inca mica, dar promit
Cand om intreg voi fi si eu,
Stalp iti voi fi, iubit Partid,
Acuma tu esti stalpul meu.

Un an mai tarziu imi puneam farama de copilarie in versul alb ce avea sa fie publicat in ziarul judetean.

Daca as fi un pom,
din fiecare floare a mea
ar zbura o culoare.
Rosu, alb, galben,
Albastru si verde.
Toate ar acoperi cerul,
devenind cantece
si lumina fara sfarsit.

Prinsesem curaj! Asa ca am inceput sa visez la melci de zapada, punandu-mi in versuri prieteniile si iubirile nevinovate ale varstei…

Am crescut. Locul melcului l-a luat iubirea adolescentina, apoi cea studenteasca. A urmat Valsis. Pentru el, cuvintele nu s-au lasat prinse-n rime. Nici ieri, nici azi. Pe el doar l-am iubit de-adevaratelea. O singura data l-am chemat si pe el in poezia vietii mele, constientizand corectitudinea calculului…

Mi-s lacrimile singurătate
cătând ințelepte gândiri
și glezna mi-e dusă departe,
aleargă-ntre două iubiri.

(…)

Bărbatul imi este și nu e,
aripa-și lovește de-o stea…
eu, ecuație nerezolvată,
răsar răzvrătita din ea.


Intr-o zi i-am cerut:

– Fa-mi si mie o poezie!

– Fa-o tu, iar eu am s-o semnez, mi-a raspuns.

Atat de mult mi-a placut replica, incat mi-am facut tema!

A fost intr-o noapte de iarna copil
Dorind o ninsoare sa cada
Si-n ganduri ascunse sa-i vina tiptil
Acelasi drag melc de zapada.

Si fuse apoi primavara pe deal
Cu parul de vant ravasit… (…)

Iar vara dori sa o vada arzand,
Caci sufletele ard totdeauna… (…)

Ce frica de toamna i-a fost tot mereu!
Cu-amurguri tacute si triste… (…)

Cand iarna cea mare veni linistit,
Cu alb nemintind niciodata… (…)

Mi-am pus in versuri si recunostinta. Am simtit candva nevoia sa multumesc Mariei, femeia speciala care ne pusese la dispozitie, dezinteresat, casa ei de pe malul marii, decorata in stil rustic si cu farfurii galbene. Asa ca i-am lasat la plecare, pe masuta din camera, felicitarea cu gandul nostru bun. Avea s-o gaseasca doua saptamani mai tarziu…

Multumim pentru clipa de pace,
Pentru valul lovind linistit,
Pentru lacrima scursa din geana,
Pentru gandul arzand razvratit.

(…)

Pentru secunda de nemurire
Ce ne-nalta spre Dumnezeu,
Multumim pentru starea de bine
Si pentru lipsa parerii de rau.

Multumim pentru zidu-n cadere… (…)

Privesc inapoi si zambesc. Instinctiv, mi-am pus viata in rime naive. La propriu. Sunt in legatura si armonie cu ea.

La figurat, poezia vietii mele e infinit mai frumoasa!…

sursa foto: Google

Reclame

Read Full Post »

Dimineata de luni, plina de liniste si caldura in inima. Te-ai trezit devreme si ai invatat la geografie lectia despre podisuri, ai facut ciocolata calda, ai tras draperiile si m-ai sarutat indelung, doar-doar m-oi trezi. N-am reusit, azi-noapte am scris despre iubire, pe limba ei. E luni, dar pentru mine e inca ritm de sarbatoare…

Va fi o saptamana frumoasa!

Read Full Post »

Mi-am amintit de Uca azi, in timp ce-mi traiam clipa…

Multi dintre noi stim cine este Maria Uca Marinescu. Multi nu stim, din pacate, dar putem afla de aici si-i putem vedea fotografiile chiar zilele acestea. Performanta ei merita cunoscuta de fiecare roman, pentru ca este vorba despre vise implinite, despre provocari mari depasite, despre orientarea spre solutii, nu impotmolirea in probleme… Asta e VIATA, asa cum ar trebui ea sa arate pentru fiecare dintre noi. Chiar daca aspiratiile noastre sunt diferite, drumul pana la ele este acelasi!

De ce Uca Marinescu azi, aici? Pentru ca, dincolo de modelul de viata pe care l-am gasit intr-o femeie visatoare, puternica si temerara, am invatat de la ea o lectie pe care o pastrez in suflet si pe buze, repetandu-mi-o in gand de multe ori: Am acumulat atata fericire incat, daca mi se-ntampla ceva rau, imi spun „Lasa!” si ma duc in fericirea mea.

Mi-am amintit de Uca azi, in timp ce-mi traiam CLIPA…

14 noiembrie e o zi speciala pentru mine – acel 14 al indragostitilor care suntem eu si Valsis. Iubirea noastra implineste azi douazeci de ani, iar casnicia noastra si-a serbat majoratul. Sunt recunoscatoare in fiecare clipa. Obisnuiesc sa spun ca, daca m-as fi inchinat si-n culcare si-n sculare… tot nu stiu daca aveam parte de un om atat de frumos. Si totusi il am! Cineva a stiut, mai presus de mine, ca il merit si mi l-a dat. Sunt norocoasa, Valsis a avut intotdeauna acea inteligenta care sa-i permita femeii de langa el sa infloreasca…

Azi am primit un ceas Millefiori vesel, cu flori mov, in loc de inel cu ametist – Ceasul Recunostintei. Ca sa pot pastra in el clipele care ne-au ramas pana la nunta de argint, pe care mi-am dorit-o inca de cand l-am cunoscut pe Valsis. In acel an, parintii mei si-ar fi sarbatorit argintat aniversarea casatoriei, dar n-au avut parte. Universul nu joaca intotdeauna cinstit…

Zambeste, mai ai peste patruzeci de ani de trait! imi zicea un coleg. Eu stiu ca-i vom trai impreuna, implinindu-ne visul nascut demult – nunta de argint, de aur si de ce-om mai vrea noi. Iar cand ne va fi mai rau…

…vom zice si noi un „Lasa!” si un „Du-te-n fericirea mea!”

Si ne vom duce. Pentru ca am acumulat atata fericire de-a lungul timpului… Multumesc. Te iubesc!

sursa foto: Google

Read Full Post »

Am imprumutat sarbatoarea de Halloween de la americani, la fel cum am imprumutat si Valentine’s Day. Pentru mine, ele nu au valoare. Nu am nevoie de o zi de paisprezece ca sa-mi sarbatoresc iubirile, le sarbatoresc in fiecare zi… Nu vreau sa fiu vrajitoare intr-o zi de toamna, sunt oricum zână in toate anotimpurile…

Mi-ar fi placut mai degraba sa imprumutam de la americani spiritul de invingator – I was born to be a winner!… capacitatea de a merge mai departe, indiferent de zidul ridicat – Forgive! Forget! Move on! Don’t be a quitter!… dorinta lor de libertate – Break free! Free yourself!… puterea de a-l incuraja pe cel de langa noi You are the best! You can do it! You know you can!… credinta lor ca un om cu un vis nu poate fi ingenuncheat – Dare to dream! Live your dreams without limits! Dream everyday! Dream big dream! Go for it!…

Si, daca tot le copiem sarbatorile, macar sa fi imprumutat Thanksgiving Day. Cred ca o zi a recunostintei ne lipseste cu adevarat. Inima nu uita sa iubeasca, pentru ca ea nu poate trai fara dragoste, dar uitam de multe ori sa dam recunoastere si sa fim recunoscatori.

Recunoasterea? E esentiala. Oamenii se misca, de regula, motivati de recunoastere ori recompensa. Daca recompensa mai primim pentru o munca oarecare… recunoastere, mai rar. Iar unii isi dau viata pentru o medalie in piept!…

Recunostinta? Incepe cu un simplu Multumesc. Continua si se sfarseste tot cu el.

De ceva timp, port prin toate buzunarele cate o pietricica. O cheama Piatra Recunostintei. Am aruncat grabita cate una si prin gentile mele… De cate ori bag mana in buzunar, dau de ea. In prima secunda sunt nedumerita de existenta ei acolo. In secunda a doua imi amintesc ca trebuie sa multumesc pentru ceea ce am! Am sanatate. Am un barbat care m-a purtat pe brate prin viata pana azi si care-mi este cel mai bun prieten, inainte de a-mi fi sot, amant, tata al copiilor mei, tovaras de lupta, partener de afaceri… Am doi baieti la care ma uit minunandu-ma, ca-n poezia lui Cosbuc: Nu-s ai mei? Ai mei sunt, oare?… Am incredere in mine si credinta ca merit mult de la viata. Am parte de multa dragoste. Am… Dumnezeule, pentru cate lucruri trebuie sa fiu recunoscatoare! Fiecare zi a devenit astfel Thanksgiving Day pentru mine…

Piatra Recunostintei mele e un ametist, pentru ca mov e culoarea evolutiei, iar eu vreau sa traiesc adevarat si mov…

Peste cateva zile e sarbatoarea celor 20 de ani de cand suntem impreuna. Poate c-ar trebui sa-mi ia un inel cu o piatra mov si ceva diamante acolo?… vreo doua!… ca sa-mi amintesc, de cate ori il vad pe deget, sa fiu recunoscatoare. In fiece clipa adica, nu doar cand simt in palma suprafata neteda si rece a pietrei mele…

Sa-i zic sau sa nu-i zic? – aceasta-i intrebarea…

Ma framanta de cateva zile, mai precis de cand am descoperit aici pasiunea unui om pentru pietre si mi-am adus aminte de ametistul meu. M-am gandit apoi la Halloween-ul american ce vine peste noi si am sfarsit prin a asculta tic-tac-ul zilelor care au mai ramas pana la sarbatoarea noastra din noiembrie. Dintr-o astfel de succesiune de ganduri se nasc minunile violet cu straluciri de diamant…

Cred c-am sa-i zic, totusi… E dovada de intelepciune feminina, nu?

sursa foto: Google

Read Full Post »

Tudor, colegul tau Daniel mai are inca doi frati? l-am intrebat.
Da, mai are inca doi frati la scoala noastra si o sora mai mica, la gradinita.
Altii mai curajosi decat noi?! am zis zambind catre Valsis, prezent la discutie. Nu s-au lasat pana n-au facut si o fata…
Mami, mai bine ca n-ai mai facut inca doi copii. Daca-i aveai si pe ei, nu ai mai fi putut sa-ti dai demisia! a continuat Tudor.
De ce crezi asta? l-am intrebat, mirata si curioasa.
Pentru ca aveai nevoie de mai multi bani… ca sa le-mplinesti si lor visele!

Discutia a avut loc acum cateva zile. Am ramas surprinsa auzind argumentul unui copil in prag de adolescenta, ce comenta o situatie ipotetica. Gandeste sanatos – in termeni de vise, nu de supravietuire. Chiar daca se transforma treptat intr-un om mare, ramane un visator.

Acum cativa ani isi scria visele: VREAU sa am o pisica gri pe care s-o cheme Ovidiu, sa am un calculator numai al meu, o casa cu curte si camera mea, sa conduc un Porsche 911 Turbo Cabrio, sa am bani multi, dar sa fie ai mei, sa vad lumea furnicilor de aproape, sa am un telefon mobil si jocul Meccano Erector 6, sa devin actor, sa am acasa flori frumoase, sa vad mecanismele din interior, sa am un walkman, sa ma duc la biliard, sa vad interiorul corpului, sa calaresc, sa devin cand sunt mare un rockăr (!), sa râd mereu, sa merg cu avionul, sa fiu un bun sahist, sa vad lumea, sa vad viitorul, sa am un cort in camera mea, sa ma duc la Disneyland, sa am o bicicleta noua, sa zbor undeva cu elicopterul, sa impartasesc iubirea cu familia, sa am imbracaminte mai frumoasa, sa fie Radu mai prost…

Ne-am amuzat atunci, dar am privit cu seriozitate joaca noastra de-a visatorii, intr-o zi de Paste in care hotarasem sa scriem, fiecare dintre noi, ce isi doreste. L-am intrebat:
Tudor… imbracaminte mai frumoasa? De ce? Nu-ti plac hainele tale?
Ba da, ne-a raspuns senin. Dar sunt toate de la Radu!
Am ramas pe ganduri si, de atunci, am avut grija sa schimbam ceva.

Tudor, cum adica sa vezi mecanismele din interior?
Mecanismele… adica telefonul, faxul… ne-a zis inocent.
Ah… am inteles. Uite aici ceasul, desfa-l de tot si vezi ce este acolo, inauntru. Si i-am dat ceasul desteptator, chiar daca avea sa-l strice. Ceasul valora mai putin decat visele lui…

Ne-am facut apoi Caietul de vise, decupand ceea ce ne doream din reviste si punand toate aceste poze in mape de protectie, aranjate intr-un caiet sau pe post-it-uri lipite pe sifonierul din camera lor. Vreau sa fie Radu mai prost a stat ceva timp acolo, dar frate-sau mai mare n-a devenit mai prost nicicum!… 🙂

*

Ieri Tudor s-a sarbatorit cu prietenii. 27 e ziua lui. Este rocker, a trait intens seara la Hard Rock Cafe in Roma. Privindu-l cum a crescut, mi-am adus aminte cateva cuvinte pe care Valsis mi le-a spus demult, dar nu le-am uitat niciodata: Singuratatile nasc iubiri, iubirile se fac nou-nascuti, iar nou-nascutii devin alte singuratati. Si mi s-a facut dor de iubire…

sursa foto: Google

Read Full Post »

Am adormit…

Am adormit sarutandu-ti bratul drept, intins in somn spre mine.

Nu ai brate puternice, dar ele m-au purtat prin viata asta, lin si sigur… un vals.

De azi esti Valsis.

valsis

– update pm –

M-am trezit cand imi mangaiai obrazul si-mi sarutai mana… eu inca dormeam.

Linistea e sentimentul care ma defineste azi.

Multumesc. Te iubesc.

sursa foto: necunoscuta

Read Full Post »

« Newer Posts