Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘inel’

Am imprumutat sarbatoarea de Halloween de la americani, la fel cum am imprumutat si Valentine’s Day. Pentru mine, ele nu au valoare. Nu am nevoie de o zi de paisprezece ca sa-mi sarbatoresc iubirile, le sarbatoresc in fiecare zi… Nu vreau sa fiu vrajitoare intr-o zi de toamna, sunt oricum zână in toate anotimpurile…

Mi-ar fi placut mai degraba sa imprumutam de la americani spiritul de invingator – I was born to be a winner!… capacitatea de a merge mai departe, indiferent de zidul ridicat – Forgive! Forget! Move on! Don’t be a quitter!… dorinta lor de libertate – Break free! Free yourself!… puterea de a-l incuraja pe cel de langa noi You are the best! You can do it! You know you can!… credinta lor ca un om cu un vis nu poate fi ingenuncheat – Dare to dream! Live your dreams without limits! Dream everyday! Dream big dream! Go for it!…

Si, daca tot le copiem sarbatorile, macar sa fi imprumutat Thanksgiving Day. Cred ca o zi a recunostintei ne lipseste cu adevarat. Inima nu uita sa iubeasca, pentru ca ea nu poate trai fara dragoste, dar uitam de multe ori sa dam recunoastere si sa fim recunoscatori.

Recunoasterea? E esentiala. Oamenii se misca, de regula, motivati de recunoastere ori recompensa. Daca recompensa mai primim pentru o munca oarecare… recunoastere, mai rar. Iar unii isi dau viata pentru o medalie in piept!…

Recunostinta? Incepe cu un simplu Multumesc. Continua si se sfarseste tot cu el.

De ceva timp, port prin toate buzunarele cate o pietricica. O cheama Piatra Recunostintei. Am aruncat grabita cate una si prin gentile mele… De cate ori bag mana in buzunar, dau de ea. In prima secunda sunt nedumerita de existenta ei acolo. In secunda a doua imi amintesc ca trebuie sa multumesc pentru ceea ce am! Am sanatate. Am un barbat care m-a purtat pe brate prin viata pana azi si care-mi este cel mai bun prieten, inainte de a-mi fi sot, amant, tata al copiilor mei, tovaras de lupta, partener de afaceri… Am doi baieti la care ma uit minunandu-ma, ca-n poezia lui Cosbuc: Nu-s ai mei? Ai mei sunt, oare?… Am incredere in mine si credinta ca merit mult de la viata. Am parte de multa dragoste. Am… Dumnezeule, pentru cate lucruri trebuie sa fiu recunoscatoare! Fiecare zi a devenit astfel Thanksgiving Day pentru mine…

Piatra Recunostintei mele e un ametist, pentru ca mov e culoarea evolutiei, iar eu vreau sa traiesc adevarat si mov…

Peste cateva zile e sarbatoarea celor 20 de ani de cand suntem impreuna. Poate c-ar trebui sa-mi ia un inel cu o piatra mov si ceva diamante acolo?… vreo doua!… ca sa-mi amintesc, de cate ori il vad pe deget, sa fiu recunoscatoare. In fiece clipa adica, nu doar cand simt in palma suprafata neteda si rece a pietrei mele…

Sa-i zic sau sa nu-i zic? – aceasta-i intrebarea…

Ma framanta de cateva zile, mai precis de cand am descoperit aici pasiunea unui om pentru pietre si mi-am adus aminte de ametistul meu. M-am gandit apoi la Halloween-ul american ce vine peste noi si am sfarsit prin a asculta tic-tac-ul zilelor care au mai ramas pana la sarbatoarea noastra din noiembrie. Dintr-o astfel de succesiune de ganduri se nasc minunile violet cu straluciri de diamant…

Cred c-am sa-i zic, totusi… E dovada de intelepciune feminina, nu?

sursa foto: Google

Anunțuri

Read Full Post »