N-am facut religie in scoala, n-am citit inca Biblia – doar Mica Biblie, pe cand eram copil – n-am fost obisnuita sa tin post, sa merg saptamanal la biserica sau sa ma inchin de cate ori trec pe langa una…
Dar in copilarie am auzit zi de zi, de la bunica mea, o vorba: Credinta o sa-nvinga stiinta!
Ce sa fac acum – sa cred ori nu?
Am gasit un raspuns in paginile unei carti de suflet…
Credinta in viata
Zilnic oamenii traiesc si comunica intre ei cel mai mult prin credinta.
La restaurant omul ia masa cu credinta ca in mancarea comandata nu se afla otrava; doarme in asternut cu credinta ca sub perna nu se afla scorpioni; primeste banii la piata cu credinta ca nu sunt falsi; cumpara in bacanie chibrituri cu credinta ca nu sunt umede; calatoreste pe calea ferata cu credinta ca mecanicul este un om normal si nu se gandeste la sinucidere. Femeia se grabeste la izvor cu credinta ca din el curge inca apa. Scoala fiinteaza pe baza credintei cetateanului in cetatean si in autoritate. Casatoria se incheie pe baza credintei in sinceritatea ambelor parti.
Peste 50% din viata noastra pamanteasca si a comunicarii dintre oameni si natura se intemeiaza pe credinta; 50% din cea mai nobila stiinta este credinta curata.
***
Cat mai multa credinta!
In anumite boli, medicii prescriu o masura cat mai mare de medicamente, ca de pilda: bea cat mai multa apa!
Credinta, insa, este doctoria sigura a sufletului numai atunci cand se ia in cea mai mare masura. Crede cat poti mai mult!
Concluzia mea… Pot eu sa nu?
Lumina si liniste!
sursa foto: Google
Credinta o gasim in toate aspectele vietii. Credinta in Dumnezeu este insa ceva mai mult decat o simpla credinta.
De exemplu sarbatoarea Pastelui. Hristos a murit si inviat, necesita credinta sa spui din suflet: Adevarat a inviat!
Am gasit pe blogul DulceDeei un comentariu care mi-a atras atentia prin credinta existenta, fara nevoia unor dovezi: „Cristos a inviat cu adevarat si aici este, cred eu, secretul unui miracol. Cred ca a inviat si nu am nevoie sa stiu exact cum. Isus ne-a daruit bucuria revenirilor, fara sa ne impovareze cu travaliul acestora, ci doar cu o povara ce, pana la urma, poate fi dusa: a suferintei. Lumea e vie prin oamenii frumosi, ca tine, ca noi.”
Din suflet… Adevarat a inviat!
Nu sunt un om religios. Ai dreptate cand zici ca stiinta are o buna parte de credinta in ea. De ce? Pentru ca oamenii cred ca, folosind o anumita metoda, pot ajunge la cunoasterea unui adevar stiintific. Faptul ca ei cred in realizarea a ceva care inca nu exista confera stiintei calitatea de mare dezvoltator de oameni credinciosi, nu neaparat in Dumnezeu, ci in anumite lucruri sau sperante.
Eu cred in mine, fara a face aluzie la religii ciudate 😀 Doar cred.
Asa e, vorba aia cu „mai intai sa vad si apoi cred” e pentru omul de rand. Vizionarul intai crede ca e posibila „realizarea a ceva care inca nu exista”, abia apoi va vedea materializandu-se acel ceva.
Altfel zis, mai intai vede cu ochiul mintii, crezand, abia apoi cu ochii sai.
Si eu cred in mine, Manuel.
Credinţa nu exclude ştiinţa, ba chiar dimpotrivă.
Nici eu nu am primit educaţie religioasă nici acasă, şi evident, nici la şcoală. Am citit cîte ceva despre acest subiect; la un an după moartea Papei Ioan Paul al II-a, am ajuns la Vatican; acolo am avut revelaţia.
Nu sînt bisericos, nu sînt habotnic, nu mă închin de cîte ori trec prin faţa unui lăcaş de cult dar, am ajuns la concluzia că ceva divin pe lumea asta, există!
Pentru cei mai puţin convinşi de caracterul divin al creaţiei, există întotdeauna pariul pascalian : dacă E, cîştig, dacă nu E, nu pierd nimic.
– – –
Fie-mi îngăduit să vă urez multă sănătate şi fericire alături de familia dumneavoastră şi de toţi cei pe care îi iubiţi.
– – –
Hristos a înviat!
„Cand castigul este privit de aproape, se vede castig. Cand castigul este privit de departe, se vede paguba.
Cand paguba este privita de aproape, se vede paguba. Cand paguba este privita de departe, se vede castig.
A avea pe Dumnezeu este singurul castig, care ramane castig, fie privit de aproape, fie de departe.”
Am retinut pariul, Tiberiu. Ma ajuta.
Multumesc pentru toate urarile. Desi n-am putut sa le raspund la timp, tu stii ca, de fapt, le-am raspuns. Ele sunt azi in drum spre voi…
Adevarat a-nviat!
Atata stiinta si atata necredinta! Zilele astea, pe multe bloguri asa-zis formatoare de opinie au existat postari impotriva lui Dumnezeu si impotriva firii. Iar comentariile au curs siroaie, batjocoritor, aratand ca, si dupa 2000 de ani, in fiecare clipa il rastignim pe Hristos!
Observ, cu durere, ca multi asociaza credinta cu prostia, incultura, ignoranta. Iar ei sunt… destepti si puternici!
Ma bucur, in schimb, cand vad ca adevaratii oameni au credinta, recunostinta, smerenie. Sa ne bucuram impreuna! Hristos a inviat! Si sa ne rugam, asa cum Fiul S-a rugat pe Cruce „Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac…”
Adevarat a inviat! Sarbatori cu pace si cu lumina in suflete!
Multumesc, Anda. Un gand cald pentru tine:
„Sunt foarte multi oameni care lucreaza de dimineata si pana seara la lumina soarelui, fara ca sa priveasca la soare, fara sa-l simta, fara sa cugete macar o data la el!
Sunt foarte multi oameni care isi petrec veacul lor in lumina, puterea si cu ajutorul lui Dumnezeu, fara ca sa priveasca la Dumnezeu, sa cugete o data la El!
Si soarele tace fara nicio mânie si continua sa lumineze neincetat. Si Dumnezeu tace, fara de mânie, si continua sa ajute pe om neincetat.”
Sarbatori cu liniste sufleteasca, sanatate si bucurii!
Pace launtrica sa fie si pentru voi, Anca! Multumesc.
Sa iti mentii bucuria, echilibrul, pacea!
Nu o data am vazut, in ce ai scris, ca multumesti.
Inseamna ca ai credinta si vine din tine.
Lasa religia si stiinta.
Sintem modele repetitive ca forma, dar fiecare e unic.
Raspunsul e numai in tine si sint convins ca-l ai.
Incerc sa le mentin si sa-mi intaresc credinta, Alexandru. Nu e intotdeauna usor…
Unii au credinta in Stiinta. Chiar daca nu au dovezi clare despre cum s-a creat universul sau viata, ei cred cu tarie in teoriile lor precum Big-Bangul. La fel si „credinciosii”, chiar daca e clar ca n-au dovezi ca exista o divinitate, mai ales Atotfacatoare, ei totusi cred. Parerea mea e ca e bine sa crezi in ceva, insa sa nu exagerezi, sa nu devii fanatic, deoarece exista mari sanse sa te inseli.
Eu unul cred in egala masura si-n teoriile stiintifice, dar si-n existenta unei divinitati care-a creat materia.
Cat despre restul credintelor, ai mare dreptate, exista foarte multe care fac parte din viata zilnica. Ar mai fi si credinta in propria reusita care, cred eu, este cea mai utila.
Cata vreme efectul credintei lor e benefic, le sunt necesare dovezile?
Asa e, ce e prea mult strica, inclusiv credinta dusa la extrem.
Si da, votez si eu pentru increderea in reusita, Adrian!
In cele mai grele momente pe care le-am trait, nu stiinta a fost cea care mi-a dat putere si chiar daca n-am avut o materie de studiu „Religie”, chiar daca parintii n-au avut timp sau dispozitie, am avut bunici care in vacanta au incercat sa imi deschida inima. Si au reusit!
Am stat destul de putin in preajma bunicilor al caror gand era indreptat spre Dumnezeu. Poate de-asta n-au reusit pe deplin…
[…] Doctorox, Dr. Stoica, Ericuţa, Fedayakinn Nemuritorul, Flavius Obeadă,Fugaro, Futilităţi, Isis, Janie, Just Elza, Gia Păpădia, Ily, Fugaro, Gabi a lu’ Ursu blog, Ilinca Bernea, Luisa, […]
Comentariile voastre au fost cele mai frumoase ganduri pe care le-am primit zilele acestea. Multumesc.
in simplul enunt „eu cred ca ceea ce ai scris este interesant” nu ne dam seama de faptul ca acest cuvant ajutator mai in toate cuvantarile noastre, cand ne dam cu parerea – „cred” – are o putere incredibila…
La nasterea fiecarui copil, medicul neonatolog da acestuia o nota – scorul APGAR – in functie de primele observatii pe care le face referitor la sanatatea si dezvoltarea lui. Nota porneste de la 10 si descreste daca nou-nascutul prezinta ceva semne sau simptome care indreptatesc la aceasta (de exemplu, cianoza extremitatilor).
Desi e posibil scorul APGAR 10, uneori nu se da, considerandu-se ca oricand poate exista ceva nevazut la o prima inspectie a micutului sau poate surveni ceva neplacut la un organism de doar cateva minute. Din acest motiv se porneste cu nota de la 9, unii neonatologi pastrand o rezerva, chiar daca totul pare a fi ok.
Sa fie acesta si rolul cuvantului „cred” de care tu amintesti? Adica intotdeauna exista un strop de incertitudine, chiar daca aparent lucrurile sunt foarte clare…
in stiinta, apropo, concluziile mai toate se termina cu „credem” 🙂
ai facut o super sinteza a cartii, cine e autorul?
Cartea e „Invataturi despre bine si rau” si e scrisa de catre Sf. Nicolae Velimirovici, episcop ortodox din Serbia.
Si eu sunt in dubii. Acum depinde de fiecare… eu am crezut in „Doamne-Doamne” pana acum 2 ani sa zicem, pana am inceput sa-mi pun anumite intrebari, plus alte chestii si in final, am ajuns sa nu mai cred deloc, ci sa sustin teoria Big-Bangului. Acum, neh, fiecare cum crede.
Tu zici „neh, fiecare cum CREDE”, nu „neh, fiecare cum STIE”…
Cu alte cuvinte… credinta bate stiinta? 😉
Bine ai venit, Rares!
[…] Doctorox, Dr. Stoica, Ericuţa, Fedayakinn Nemuritorul, Flavius Obeadă,Fugaro, Futilităţi, Isis, Janie, Just Elza, Gia Păpădia, Ily, Fugaro, Gabi a lu’ Ursu blog, Ilinca Bernea, Luisa, […]