Fara sa vrem, ne retraim copilaria de-a lungul vietii. Pana la urma, suntem doar niste copii care se joaca, de la o varsta, de-a oamenii mari…
Prima ninsoare pe care eu mi-o amintesc am vazut-o la Brasov, orasul meu natal. Aveam doar cativa ani si eram internata in spital, cu hepatita virala A. Salonul era undeva la etaj, iar eu imi amintesc cum ma uitam pe fereastra in jos, sa-mi vad parintii, care nu aveau voie sa urce la noi pentru ca era sectie de boli infectioase. Afara ningea mare si des…
Am retrait momentul multi ani mai tarziu, tot intr-un spital, la etaj. Studenta fiind si insarcinata in ultima luna cu primul meu copil, am cerut profesorului de chirurgie de la Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca sa inteleaga intarzierea mea de dimineata, la vizita prin saloanele de bolnavi. Era decembrie, polei si distanta mare de la caminul nostru studentesc pana la spital. Profesorul Ciurel m-a luat pe dupa umeri si m-a dus la fereastra de pe holul etajului V, unde era sectia de chirurgie, zicandu-mi:
– Asta e vreme ca sa vii tu la spital? Stai acasa, ai grija de tine si de copil si ne vedem la examen, in ianuarie.
Afara ningea mare si des…
Cateva zile mai tarziu l-am nascut pe Radu. Intr-o zi norocoasa de 13! Si toata iarna am privit ninsoarea pe fereastra. Noi, trei copii… bucurandu-ne unul de altul si de bradutul plin de globuri din camera mica a caminului, bradut cu care tati ne astepta venirea de la maternitate.
De la o anumita varsta, inima se cheama cord, e o vorba din medicina. Se cheama cord, dar tot inima ramane! as zice eu.
De la o anumita varsta, copilului ii zicem om mare. Dar tot copil ramane… indraznesc, din nou, sa constat.
***
Of… Georgiana m-a provocat la amintiri! Aici. Eu voiam sa scriu vesel. Despre serbarea de ieri, a dansatorilor. Extraordinara seara, oameni, instructor!… Cat de frumoasa poate sa fie viata si cate surprize iti ofera! Vreau sa o traiesc vibrand. Doar de mine depinde.
Maine dansam salsa! 😉
sursa foto: Google
Sunt amintiri frumoase… și foarte dragi pentru tine, presupun!
Să ai ierni la fel de frumoase!
Multumesc. Foarte dragi, intr-adevar.
Iarna despre care am scris a fost cea mai frumoasa a mea, de cand mi se zice… om mare 😉
Sensibilitate si putere la un loc… Cine ar crede? De aproximativ o luna am inceput sa cred si eu 🙂
Sunt sigura ca cei trei copii ai tai :d Valsis, Radu si Tudor sunt mandri de o mama care a fost si va ramane un OM MARE (mi-am permis sa corectez pentru ca asa trebuia scris).
Ai scris vesel, Isis, despre bucuria a doi copii cu primul lor copil, daruiti cu fulgi de vise inaintea Craciunului. Iar inima ramine tot inima, oricum i-ai spune si toti sintem copiii cuiva, deci tot copii, oricit am fi de mari.
Mie-mi curgea o lacrima in timp ce scriam, Alexandru. Cred ca era de bucurie si recunostinta…
Cele mai frumoase si mai dorite lacrimi…
Cum zice poetul: picaturi diamantine de roua, ivite ca o recunostinta a sufletului…
Sa va dea Dumnezeu numai astfel de lacrimi!
Doamne-ajuta!
Super articolul, ISIS! Dupa cum ai spus, pana la urma varsta este un numar! Dar incearca sa-ti amintesti de un moment mai vesel din viata ta. De un moment in care te-ai simtit bine. Retraieste acel moment.
Imi place cum pui problema, Claudiu.
Rememorez intotdeauna ultima astfel de clipa, pentru a o retrai si am muuuuuuulte momente in care ma simt foarte bine! Cred ca fiecare articol al meu este o dovada in acest sens.
Dar Nostalgia, bat-o vina… e nostalgie! 😉
ce amintire frumoasa… cred ca toti ne intoarcem la copilarie si la povesti cand ninge cu fulgi mari, de poveste.
fie ca bucuria acelor clipe sa te insoteasca mereu!
Ma-nsoteste mereu. Multumesc, Anca.
Momentele frumoase merita aducerea aminte.
O sa ninga si dupa Craciun si sa dea Domnul sa avem parte de lucruri frumoase, pe care sa ni le amintim cu drag!
Nu degeaba iti zic Optimistul!
Va ninge si ne vom bucura. Cred ca pentru baietii tai zapada e o fericire inzecita, la cei cativa anisori ai lor…
Copil mare ce eşti! 🙂
Să te ţină minte bucuria… pe care o porţi cu tine pretutindeni şi ai darul să o şi împarţi cu generozitate (şi) cu alţii…
Eu incerc sa dau, dar nu toti iau, Oana!
Unii oameni nu stiu sa primeasca, altii primesc, dar nu stiu ce sa-i faca gandului bun pus in palma. Cred ca nu e o chestiune de generozitate a mea, ci mai degraba de nevoie a lor…
Îmi face o plăcere deosebită să vă urez Sărbători Fericite! şi un nou AN NOU cu bucurii şi împliniri depline. LA MULŢI ANI!
Am descoperit in cautarile mele oameni noi, ale caror cuvinte calde sunt foarte valoroase pentru mine. Esti unul dintre ei. Sunt multe de spus despre asta si le voi spune in curand, aici.
Timp pentru colinde si urari eu mai am, ca nu plec nicaieri de sarbatori, ca tine. Acum e doar momentul recunostintei. Multumesc din suflet, Tiberiu.
Ho Ho Ho!
Merry Merry Christmas!
De Crăciun să ne amintim doar de astfel de bucurii şi să uităm de toate necazurile vieţii, liniştea colindelor şi spiritul bucuriei şi al păcii să ne inunde sufletele.
Sărbători Fericite!!!
Frumosi mai sunteti voi, prietenii mei noi!…
Si ce fericite mi se anunta sarbatorile! Multumesc, Maria.
isis, scrii atat de frumos, incat deseori nici nu indraznesc sa-ti las un comentariu
M-ai lasat fara cuvinte, Maria. La un dar asa frumos cum este acest rand de la tine nu ma asteptam… Multumesc.
Indrazneste sa faci orice!
Si eu sunt o brasoveanca, inraita… Din pacate Brasovul este departe acum, dar aproape in inima? La Brasov ninge in fiecare iarna, e firesc sa ne ramana amintiri…