Se apropia ziua mea de nastere si i-am zis lui Valsis:
– Am trei dorinte: Sa te lasi de fumat, sa-mi faci o fetita si sa dai la ASE, pe langa ingineria ta!…
El a zambit discret si… Finantele le-a facut, Ilinca a iesit Tudor, dar de fumat… astept in continuare!
*
Urmaresc cu interes de cateva zile blogul Sedentarului, care incearca sa renunte la tigari. Imi zice el:
„Pai nu, ca de astea (tigari) electronice m-am atins relativ recent, ieri sau azi, cand am dat peste obiectu’ cu pricina printr-un sertar. Nu e mare filosofie, in esenta e un vaporizator si cu o capsula cu nicotina plus arome – daca vrei, o narghilea electrica.
Sincer, cred ca e doar chestie de vointa. Prietena mea fumeaza si n-are de gand sa se lase, eu mi-am propus sa fac asta si cre’ ca o sa o reusesc.
Ma mir doar ca nu are efecte mai ciudate, mai puternice. Ma asteptam sa o iau pe pereti, sa iau lumea la bataie, sa strang pe careva de gat pentru o tigara… ciuciu. Doar un strop de autocontrol uneori, cand gestul reflex (dupa 13 ani de fumat) ar fi sa-mi aprind o tigara, si gata…
Mai curind, cred ca e pur si simplu treaba de obisnuinta – te dai jos din masina, iti aprinzi o tigara; iti torni o cafea, iti aprinzi o tigara; iesi intr-o pauza de la munca, iti aprinzi o tigara etc. Astea sunt momentele in care eu bag autocontrolu’ in functiune, in rest nu pot sa spun ca simt o nevoie explicita de a fuma. Iar daca ma “roade”, un Nicorette si gata (nu neg ca o fi si un pic de placebo acolo).”
Citind randurile lui, mi-am amintit un alt punct de vedere, scris cu mult umor de catre un foarte drag prieten:
„Da’ de fumat nu m-am lasat. Poate, daca intram in Guiness Book…
Cu o fosta iubita m-am certat – am terminat cumva amici – pentru ca m-a somat sa aleg: ori ea, ori tigara? Pai, cu tigara eram prieten de mai multi ani. Niciodata sa nu parasesti un prieten vechi pentru unul nou!
De fumat nu m-am lasat!
Am facut niste calcule, sumare. In mai bine de-un sfert de veac, la preturile de-acum, s-ar zice ca am ars cam un miliard de lei vechi! Hmm… Da’ n-am gresit! Calculele. La piata de azi, asta-nseamna un apartament potrivit sau un autoturism chiar bun. N-am nici apartament si nici masina. Da’ fumez!
Trebuie sa ma las! Nu trebuie, chiar ca ma las de fumat!
Da’ cum e sa faci atatea eforturi ca sa fumezi? Sa renunti la atatea si chiar la atatia pentru fumat?! Sa faci atatea sacrificii! Sa iei un viciu de la 0, sa-l cresti, sa-l faci mare, sa-i serbezi majoratul… Sa-l faci cu facultate, cu master, poate-n curand si doctoratul… Ca se poarta! Dupa atatea, sa lasi viciul de izbeliste?
Spuneti si voi! Nu e pacat?”
Acuma, eu ce sa fac? Sa-i tin pumnii Sedentarului si sa-l incurajez de pe margine in lupta cu tutunul si cu sine insusi? Sa plang si eu de mila viciului, sa-l hranesc si sa-l mangai? Sa-mi repet in fiece clipa vorba care zice ca suma viciilor unui individ este constanta si sa fiu recunoscatoare pentru unul atat de mic? Sa ignor subiectul? Asta chiar nu pot, am o… Tabakera!
Pare greu raspunsul, dar pentru mine e usor – e doar o alta lectie invatata in viata, de multe ori de la oamenii de pe patul spitalului…
Nu cred in renuntare, in general. Cand vine, insa, vorba despre tutun, singurul cuvant care-mi vine pe buze este RENUNTA! Exceptia care intareste regula…
sursa foto: Google
Pai tu care esti cu Tabakera sfatuiesti pe altii sa se lase de fumat???? Acest sfat este contra economiei de piata…
Dincolo de gluma, vreau sa subscriu la ceea ce ai spus. Desi este dificila luarea unei decizii radicale in privinta unor vicii perpetuate de-a lungul anilor. Insa, sunt atatea persoane care au reusit, ceea ce denota ca nimic nu este imposibil atata timp cat exista vointa necesara… Asa ca tuturor le doresc vant bun din pupa!!!
Tabakera mea are ganduri la care nu pot renunta. La tutun se poate!
Dau dreptate Sedentarului si cred sincer ca este doar o chestiune de obisnuinta. Romanul zice ca „tot invatul are si dezvat”, iar specialistii spun ca orice obicei format in timp poate disparea prin inlocuirea cu unul nou. Un obicei nou se dezvolta in 21 de zile, prin repetare consecventa si cam tot in atatea se sterge din memorie. Necesare sunt: dorinta de a te lasa de fumat, credinta ca poti s-o faci, rabdarea si perseverenta. Ca de fiecare data, in orice ai intreprinde…
Pana la urma, renuntarea la fumat nu e decat un alt obiectiv, cu un alt termen limita. Si, de ce nu, cu alte recompense pentru succesul obtinut!…
„Lumea nu e a celor ce pot, ci a celor ce vor”, a spus Goethe. Da, VOINTA este cea care ne duce inainte ori ne tine pe loc, adevar grait-ai!
P.S. Nu uit ce promit!
La multi ani draga Isis, si PUTERE! 😉
Ziua mea de nastere nu este in octombrie, ci in… februarie!
Dar eu am decis acum ceva vreme ca ZIUA MEA ESTE IN FIECARE ZI, asa ca… multumesc pentru urare.
De PUTERE am nevoie pentru a o lua de fiecare data de la capat, numai cu zambetul pe buze. Toti avem. Primit cu drag!
La multi si frumosi si tie, Maria, a ta chiar a fost acum cateva! Asa am citit, parca… 🙂
Buna! Uite, am reusit sa postez pe trilulilu emisiunea in care am vorbit despre Radu Beligan si spectacolul acela. http://www.trilulilu.ro/ElenaRaicu
Cafeneaua artistilor – 15 noiembrie:)
Am ascultat emisiunea pe trilulilu.ro. Emotionant!
„- Care e cuvantul care-i defineste viata lui Radu Beligan?
– El spune ca e MULTUMESC. Pentru ca tot ce are se datoreaza cuiva, unei forte, unui destin care il iubeste. Iar el, la randu-i, iubeste pe toata lumea… IUBIREA a fost motorul anilor de teatru ai sai…”
„RECUNOSTINTA, ELEGANTA… Radu Beligan.”
Locul acestui comentariu era mai degraba… aici.
Te felicit sincer pentru tot ce am auzit. E un mare dar al vietii sa ai ocazia de a vorbi despre Omul Radu Beligan, mai ales in felul in care ai facut-o tu, Elena. Multumesc.
Lectia pe care eu am retinut-o: „A da sfaturi e inutil. A da sfaturi bune e cu atat mai catastrofal.” – Radu Beligan
Ma voi gandi la asta…
Da! E-adevarat, locul acestui comentariu era acolo unde ai povestit despre Radu Beligan, printre altele. Insa ma grabeam destul de tare azi cand am reusit sa postez toate fisierele pe trilulilu si mi-a fost mult mai la indemana ultima ta postare, desi in mod clar n-avea legatura cu fumatul:)).
Ma bucur din suflet ca ti-a placut ce ai ascultat. Lucrurile astea ma fac sa merg mai departe si sa cred ca n-au fost in zadar, desi uneori simt asta, desi uneori nu-mi gasesc locul in peisajul mass-mediei, desi nu stiu inca ce-mi va rezerva viitorul si ce voi face in viata asta, daca vorbim de cariera.
Uneori simt ca sunt centrul lumii, alteori ma simt atat atat de mica si de neinsemnata… incat nu mai cred ca are rost sa incerc sa fac… jurnalism… cultural…
Dar dincolo de toate gandurile astea destul de pesimiste in momentul asta… (desi sunt urmarea unui tur de forta pe la un radio, pe la altul, pe la un spectacol de teatru si apoi altul, pe la o vizionare de filme de scurt metraj si pe la o seara de folk… toate speciale in felul lor, dar si dezamagitoare intr-o masura destul de insemnata)… dincolo de toate astea… spuneam… ma BUCUR cu toata fiinta ca ceea ce am spus atunci … mai atinge si acum… si ca mai exista oameni care iubesc valorile astea…
Imi cer scuze daca ma deschid prea tare… uneori… daca scriu prea mult si prea nostalgic… daca te plictisesc… sau obosesc…
Sper sa ne mai citim. Sunt tare linistitoare cuvintele tale… mereu. Le citesc cu drag si le simt pana in adancul sufletului. Si nu e nimic special in asta. E doar NORMAL, cred eu. Cand e vorba de doi OAMENI, cu adevarat… oameni.
Multumesc! Pe curand!
isis
ESTI centrul lumii! De aici trebuie sa pornesti cu gandul…
la liceu din 30 de elevi cati eram in clasa crek eu eram singurul care nu fumam si totusi nu m-a interesat niciodata sa fumez. La fel ca si cu slabitul, la fel si treaba asta cu lasatul de tigari tine numai si numai de vointa. sa fiu sincer eu chiar nu pricep ce vedeti voi fumatorii bun in fumat, in primul rand e probabil cel mai scump viciu si in al doilea rand e „crima” pentru organism.
te rog sa te lasi din clipa asta 😉
Ma bucur ca tu nu fumezi. Nici eu! N-am fumat niciodata! Scrie aici.
„Te rog sa te lasi din clipa asta ;)”
M-a amuzat rugamintea ta atat de… autoritara! Seamana cu vorba aia: „Da-mi, Doamne, rabdare… ACUM!”
Sper sa atingem amandoi, prin cuvintele noastre pro-renuntat-la-fumat, cat mai multe persoane. Daca nu, macar pe Valsis!!
La multi ani…pentru februarie.
Fumatul dauneaza grav sanatatii……………..ei si, asta nu impiedica un fumator, nu?
Fumez de ceva timp, si este greu sa ma las. Spun asta pentru ca am incercat. Poate intr-o zi, voi reusi.
Doar de tine depinde! Eu iti tin pumnii…
Multumesc, ma simt de parca ar fi ziua mea… Si chiar este, dupa cum spuneam 🙂
Pai daca e s-o dam pe dezvaluiri intime, atunci afla ca si eu am fumat si nu numai tigari. E drept ca unele erau deja fumate, dar n-ai fi zis la prima vedere. Nici chiar la a doua 😉 Referitor la tigari, singura diferenta e ca acum beau cafeaua ca pe apa. Cred ca o data cu tigarea, s-a dus si acel chichirez al cafelei 😀
Oh, scuzati, pardon. Cred ca m-a luat apa cafelei. La multi ani!
Cum am decis ca ziua mea e in fiecare zi, o sa-l ascult cum miorlaie… in fiecare zi!?
S-ar putea sa ai surprize neurologice de la atita miorlaiala, mai bine-l incerci pe asta
Wooow!… E si de ziua mea, e si-n tema articolului, e si cu desene animate… numai tango nu are!
Esti inspirat! Si ai tonus bun, care se ia!