Povestea continua…
Ibisul m-a salutat politicos: Bonjour, Madame! Mi-a servit dimineti cu cafe au lait si croissant cald si m-a asteptat rabdator in fiece seara, cu storurile ridicate la fereastra, cat s-o vad pe Sena. La plecare, mi-a zambit de la receptie, scriindu-mi biletel rosu de iubire: En amour, le plaisir que j’eprouve est pour moi secondaire. Ma sensualite se satisfait fort bien du plaisir que je donne. (Sacha Guitry)
Cel mai dor mi-a fost de Trocadero, asa ca primul rendez-vous i-a apartinut.
La intalnirea cu Napoleon am ajuns prea tarziu. Se retrasese in Dom. L-am reintalnit, insa, pe Brâncuși. In colt la Pompidou, unde statea impreuna cu Mademoiselle Pogany si cu porumbeii. Il iubesc.
Notre-Dame era unde am lasat-o. Calda si prietenoasa par excellence. Pe-aici as fi vrut sa ma pelerinez rosu-caramiziu, dar am rezistat tentatiei.
Luvrul nu m-a primit nici de data asta. Valsis se-ntelesese cu el, ca-ntre barbati, preferand plimbarile pe strazile de langa Hotel de Ville. Ne-am promis revederea.
Pe ziua americana a indragostitilor am zarit-o doar, in fuga. In magazinele de jucarii pentru adulti, pline de parizieni si parizience iubitoare. Inedit. Mai ales ca la aeroport aveam sa vedem si o româncă suparata-Doamne-suparata pentru ca i-au fost confiscate catusele cu blanita roz, considerate fiind arme. Daca m-ar fi intrebat, i-as fi spus: Trece, draga mea… Dar nu m-a intrebat.
Am respirat Champs Elysees dimineata, pe racoare. Asa dupa cum mi-a fost dorinta, am baut impreuna o cafea, primind urari de multiple subintrânde bucurii din tara. Parca si negrul care m-a servit banuia sarbatoarea din inima-mi.
Geanta n-a fost sa fie a mea. Nici pardesiul, desi mi-a placut – mai putin elefantul.
Cat despre ceaiul parizian, e foarte bun. Mai ales cand e seara, esti obosita, ti-e frig, ti se daruieste timp si… flori mici-albe-mici-albe, prinse intr-un colier frumos mirositor, impreuna cu cativa trandafirasi rosii.
Turnul s-a luminat la fata, vazandu-ne. Cred ca stia si el ca e ziua mea, asa ca s-a dat peste cap sa-mi ofere jocul de lumini de care sarbatoarea avea nevoie. Si sa-mi incalzeasca mainile, inghetate din cauza camerei foto. Merci, Gustave!
Un ultim gand daruit: Le veritable amour, des que le coeur soupire, Instruit en un moment de tout ce qu’on doit dire. (Pierre Corneille)
***
M-a intrebat cineva azi daca ne-am sarutat sub Turnul sclipitor. Sub Eiffel?? Pardon?! Ne-am sarutat pretutindeni.
De fiecare dată când citesc despre plimbările cuiva prin Paris parcă retrăiesc eu acele momente. Mi-e atât de dor de Franţa, de micile ei coline şi frumoşii munţi, de podgoriile întinse între sătuce frumoase şi timide, de oraşele ei superbe. Dar mai e puţin şi o s-o revăd, la sfârşitul lui martie. Abia aştept.
Mai e putin, Ancuţă… Sunt sigura ca primavara ta incepe frumos si adevarat!
da, da, da, multe aplauze pentru ultima frazăăăă…
Păi cui nu-i place cireasa de pe tort?
am voie sa oftez putin si sa ma bucur mult si din tot sufletul pentru tine? datorita tie, am vazut si eu un pic din paris si imediat e we, ce-mi pot dori mai mult?
Ce-ar fi sa tragi o fuga pana acolo? Doar un we, cat sa bei o cafea si sa-ti iei niste lavanda frumos mirositoare?
Evadarea nu e prea costisitoare, contrar asteptarilor. Daca vrei iti dau amanunte pe mail, Anca.
Minunat, sa fii la Paris de ziua indragostitilor, de ziua ta! Iti doresc cu aceasta ocazie (intarziata, dar din suflet) toate cele bune: sanatate si succes in tot ce faci, fericire precum si alte calatorii minunate!
Forever 30!
De ziua mea la Paris, de martisor la Viena. Dac-asa a vrut Valsis, ce pot face eu, in afara de a ma lasa rasfatata? Sper sa-mi ia si-un buchet de ghiocei, totusi…
Dincolo de alint, Corina draga, tineretea interioara a lui “Forever 30″ este aproape tot ce-mi doresc. Iar pe asta nu mi-o poate oferi Valentin, ci trebuie s-o gasesc singura. Si s-o pastrez.
Cu drag.
si-avea un piciooorrr foartttteee usoorr
si o botinaaa de cea mai finnnaaa
bine ai (mi-am) revenit!!
http://windwhisperer.wordpress.com/2010/04/26/mai-oui/
Se canta cu “r” frantuzesc? Si cine e ferrricita, asa de inzestrrrata?
Pari a fi “Veselia Intrrruchipata”, cum zicea Ana mea virtuala. Inseamna ca am ce invata de la tine.
Te citesc cu mare – maaarrre placere! Chiar ca-mi revin…
Parisul este orasul pe care ajungi sa-l indragesti mai mult cu fiecare vizita pe care i-o faci. Nu-mi dau seama cat de des ar trebui sa mergi acolo pentru a te plictisi de el.
Imi pare rau pentru parizieni, e o mare nedreptate sa te nasti si sa traiesti la Paris, deoarece pierzi placerea de-a vizita acest oras.
M-a amuzat atentia ta de-a spune ca v-ati sarutat “pretutindeni” si nu peste tot, nu ca as fi facut evidenta gluma proasta legata de asta.
Ai dreptate, desi s-ar putea ca parizienii sa nici nu-l viziteze – asa cum cumnatei mele, nascuta si crescuta in Constanta, nu-i place marea, iar eu n-am vazut pana acum de-adevaratelea Casa Poporului…
Tu te cam tii de şotii, M.!
Păi cuvintele sunt cam sinonime si-nseamna… cam ce vrea fiecare din noi! Vorba unui cititor de-al tau, care pare sa se fi amuzat de anume comentarii: “unde dai si unde crapa”. Ei, subtilitati…
Zile frumoase!
Da, cuvintele sunt sinonime, dar bancul e cu “peste tot”
.
Vinerea sunt prea obosit ca sa ma mai prind de vreo subtilitate. Uneori sunt obosit tot timpul
“uneori sunt obosit tot timpul” Vanghelismul asta a fost demonstratia clara a ceea ce-am spus mai sus
Raspund cuvintelor voastre cu mare intarziere, din cauza de seminar la sfarsitul saptamanii trecute si de… ha-haa-haaapciu de la-nceputul acesteia. Multumesc!
Va iubesc.
merrrci cherrrri
eu nu vorbesc cu *r*
aici polua tohrential, dhraga!
zi buna!! xx,j
@ futilitati
Nu stiu bancul, poate de-asta m-am impiedicat in cuvinte. Se pare ca n-am vreun merit – am ales fara prea mare atentie, da’ s-a potrivit asa
Sa-ti fie linistita si odihnitoare fiece clipa pana luni! Si nu numai.
[...] lui Valsis. Candva am scris acest lucru in Tabakeră, fara vreun gand anume. El a citit si… eu am revazut Parisul, cu cafenele cu tot. Teoria se verifica: scrie-ti visele!! Universul isi rasuceste mustata, isi [...]
[...] pana sa-i aleg un nume si, desi nu stiam ce avea sa urmeze – se pare ca l-am nimerit. Paris, Viena, Chisinau, urmate de insula Mediteranei si insulele Pacificului… toate sunt dovada [...]