De cativa ani, in fiecare ianuarie imi botez anul de-abia ivit. Nu mai stiu cum anume am inceput acest obicei, dar e unul care-mi place si nu vreau sa renunt.
Am avut Anul disocierii de lucrurile fara valoare. Ma saturasem de televizor si toate lucrurile negative cu care acesta ne intoxica zilnic si pe care eu nu am cum sa le schimb: inflatie, politica prost inteleasa, coruptie, catastrofe naturale, razboaie, violenta… Daca tot nu pot schimba nimic, atunci de ce sa-mi mai pierd timpul si sa-mi ard neuronii cu ele? Am reinceput sa citesc carti valoroase. Eu ma pot schimba!…
Prietenii, apoi. Am trait mereu printre oameni multi. Sunt sociabila, volubila, râd mult, dansez cat pot… Deloc pretentioasa, in general. In ceea ce priveste oamenii, stacheta mea este insa destul de sus! Am aflat in timp ca suntem media celor zece oameni care ne inconjoara, asa ca am mare grija sa fie in jurul meu oameni adevarati, de calitate. Ii caut si, pe principiul ca cine cauta, gaseste… ii gasesc si eu! Cum timpul mi-e limitat, am preferat sa-mi petrec clipele nu neaparat cu cei mai vechi, ci cu cei mai deschisi catre nou si schimbare, mai pozitivi, mai plini de dragoste pentru ceilalti si de incredere in ei insisi… Chiar daca asta a presupus uneori sa ma disociez de oameni pe care ii stiam de-o viata, dar care vedeau numai problemele si niciodata solutia, care cereau vesnic ajutorul, dar ei insisi nu se ajutau deloc. Vreau in jurul meu oameni care sa ma imbogateasca spiritual, sa-mi dea forta si incredere. Pentru ca eu voi deveni ca acestia, luand forma mediului in care sunt pusa.
Si lucrurile… atatea lucruri adunate de-a lungul timpului la o casa de om! Lucruri care pentru mine nu mai au valoarea initiala, dar pentru altul s-ar putea sa fie aur. Haine, carti, piese de mobilier… Asa ca am decis sa ma disociez si de ele, impartindu-le cu tot sufletul celorlalti. Am strans, astfel, o gramada de jucarii pe care baietii nu le mai voiau si, impreuna cu ei, Valsis a mers – in Saptamana Mare – in curtea unei biserici. A chemat toti copiii care cerseau pe acolo sau asteptau sa li se dea ceva si i-a lasat pe Radu si Tudor sa-si imparta comoara celor care poate nu primeau nimic de Paste. Merita vazut chipul unui copil care-si daruieste masinuta preferata candva!…
A venit apoi Anul celor 200 de realizari. Nu neaparat vise de implinit, ci proiecte mici, personale, pe care voiam sa le incep, sa le continui ori sa le finalizez in anul ce tocmai incepea. Pe unele dintre ele le amanasem de cateva ori deja… Mi-am ales si un slogan al anului: Fă-o ACUM! Si am inceput sa lucrez cu entuziasm. Era anul MEU! Eu i-am zis asa, eu trebuia sa-l rezolv…
Am avut si Anul evolutiei. Asta a fost tare frumos! Auzisem eu undeva ca movul este culoarea evolutiei, asa ca am purtat mov, am mancat mov, am visat mov… Un pic de mov nu strica niciodata, se stie doar! In primele zile ale lui ianuarie de-atunci am fost la niste prieteni. Le-am spus cum imi voi striga anul, le-am aratat ametistele pe care le aruncasem prin buzunare si genti ca Piatră a Recunostintei, le-am dezvaluit intentia de a-mi lua un pix sau stilou mov cu care sa scriu in fiecare zi in frumoasa mea agenda… da, ai ghicit – violet! Si am primit pe loc nu unul, ci doua pixuri superbe. Multumesc, Lucica! Pe unul l-am daruit cateva zile mai tarziu, cu poveste cu tot. Sper ca ai trait sentimentul evolutiei tot anul, Roro… Eu inca il traiesc!
Acum e iar ianuarie. Trebuie sa-l botez pe 2011.
M-am toooooot framantat in aceste zile de sarbatoare. Cum sa-l cheme? Ce vreau cel mai mult de la el? Care e starea mea de-nceput de an?
Inca ma framant. Astept sa curga ideile…
sursa foto: Google
interesant articol si ideea de a avansa anual cate o treapta pe scara evolutiei. Disociere de lucruri fara valoare, dorinta de a realiza ceva si de a evolua sunt lucruri esentiale pentru orice om care doreste sa traiasca fericit si implinit. Fara sa ma indrume nimeni si chiar cu multe obstacole si eu incerc sa scap de absolut tot ce-mi ofera disconfort si sa-mi creez o lume cat mai perfecta, lumea mea.
ca o idee de nume pentru noul an, nu stiu exact ce sa spun. am vazut ca multi isi doresc sanatate si bani, altii vor cat mai multi vizitatori pe blogurile lor, eu unul nu mi-am propus nimic special, sper doar sa continui procesul de evolutie. Numele ar putea fi – Continuitate sau Pastrarea echilibrului.
“Anul echilibrului”, da. Intre familie si serviciu, intre munca si relaxare, intre somn si veghe, intre acasa/la birou si afara, in natura, intre vreau si trebuie…
Eu incerc sa pastrez calea de mijloc zilnic, dar nu intotdeauna reusesc. Continuam procesul, asadar.
Zici ca te-ai framintat?
Las-o sa mai dospeasca un pic si sa vezi ce minunatie iese din cuptor. Si daca vrei si-o piatra, am pentru toate domeniile.
Inca ma framant, Alexandru.
O las sa dospeasca, o laaas… ca-n bancul cu ardeleanul care ajunge la divort dupa 10 ani de casnicie.
- Vreau sa divortam pentru ca-n acesti 10 ani noi n-am facut niciodata dragoste! zice nevasta-sa.
Judecatorul mirat il intreaba pe barbat:
- Asa-i, omule? Pai de ce? Nu poti, nu stii ori nu vrei?
- Ba pot, stiu si vreau, domnule judecator. Da’ de ce atata graba?…
Cat priveste pietrele, mi-am luat portia de “dantelarie” azi-noapte. Frumoase agate!…
e un obicei grozaav, isis! puterea vointei face minuni.
Credinta in minuni imi da putere si vointa, Maria!
Hmmmm… mi-a placut mult ideea ca suntem media celor 10 oameni care ne inconjoara. Iar acum mami si tati stau in bucatarie si ii enumera pe degete pe cei mai importanti.
Si eu am atatea planuri pentru 2011…
Ideea nu e a mea, David. De-aia am si scris-o cu litere gata sa cada din picioare
Dar e geniala, asa e. Sunt de numarat pe degete nu neaparat cei mai importanti, ci cei langa care iti petreci cea mai mare parte a timpului. Pentru ca astia te influenteaza cel mai mult, zi de zi, clipa de clipa, fapta de fapta, cuvant de cuvant…
Sa ti se-mplineasca toate planurile!
Superbă ideea de a da nume anilor ce stau să înceapă!
Mie nu mi-ar fi trecut asa ceva prin cap, niciodată…
Dar, în acest an cred că am să împrumut ideea ta şi am să-i dau acestui an un nume; nici eu nu ştiu ce şi cum deocamdată, dar poate găsesc eu ceva…
Superbă de asemeni imaginea cu media oamenilor care te inconjoară!!!
La Mulţi Ani îţi doresc şi împlinirea celor mai frumoase şi mai generoase năzuinţe ale tale!
E doar inca un joc ideea mea. Pe mine jocurile ma motiveaza sa merg mai departe razand. As merge oricum, dar nu cu aceeasi placere.
Dau cu drag imprumut. Sigur gasesti tu ceva interesant, Tiberiu.
Echilibru intre lectura si blogareala, ce zici? Si eu vreau putin de-asta!…
Bun articolul, da de gandit.
Nu stiu ce sa zic, eu de obicei sunt schimbator, sunt plin de idei mereu noi si chiar daca imi propun ceva la inceput de an, de obicei acel ceva lasa loc la altceva, mai interesant, mai practic sau mai incitant.
E bine asa. Si mie-mi place noul si ineditul. Ideea este, insa, de a umple un gol care exista pe undeva. E doar o motivatie in plus, in anul ce vine. Multi nu au nevoie de asta, dar pe mine ma ajuta sa ma organizez, jucandu-ma cu cuvintele si nu numai.
Un an interesant si incitant sa ai, Petre!
Bine ne regasim! Frumos articol si incitant. Uite ca deja m-ai provocat. Ma gandesc si eu la un nume de… botez!
Te regasesc cu drag, in an nou si bun!
Daca-ti vine vreo idee, sa mi-o impartasesti si mie, Florentin. Ca dar din dar se face Rai…
al meu e botezat “trenul”. sper sa schimb trenul actual si sa iau un accelerat sau ceva, ca marfarul la noi in romanica e… incet-incet, mananci 10 paini pana la Cluj, oras studentesc.
o “sageata violet”?
“Sageata violet”? E cel mai original nume pe care l-am auzit! Si tie-ti place sa te joci!
Ma bucur ca ai ajuns si pe-aici. Sa mai vii si sa-mi mai aduci cate-un fluture. Dau, la schimb, o clipire de ochi. Uite-asa:
Si-o limonada, evident.
Cluj? Bun. Am sa-ti spun o poveste in viitorul apropiat…
Anul sperantei si al bucuriei sufletesti merge?
Merge, cum nu!? Doar ca eu cu speranta si bucuria interioara stau foarte bine. Caut, asadar, ceva la care mai schiopatez putin, ca sa ma motiveze sa schimb si sa evoluez, Roxana.
Sa ai un an imbucurator!
Numele vin la sfarsit, sau la inceput de an, Isis? Strategic ar fi la inceput, sa stii ce urmaresti.
Sa ai un an imbogatitor in sensul in care vrei asta! Si optimist!
A propos de evitarea subiectelor negative: cu politica si ce-ai mai zis ca dai la o parte inteleg, dar nu poate fi evitat tot. Viata are si minusuri in care ne amesteca: ale noastre, ale celor din jur. Unde e limita ta de dat la o parte?
Sunt un bun strateg, inseamna – numele vine intotdeauna la inceputul anului, ca sa stiu ce urmaresc timp de 365 de zile!
Evit ce nu pot schimba, Cristina. La celelalte “ma bag” cu curaj.
Cineva destept s-a rugat asa: “Da-mi, Doamne, puterea de a schimba ceea ce pot schimba, intelepciunea de a accepta ceea ce nu pot schimba si capacitatea de a face diferenta intre ele.”
Eu stiu ca nu pot schimba lumea. “Iar uneori e mai usor sa schimbi lumea decat pe cel de langa tine!” mi-a zis recent Valsis. Doar pe mine ma pot schimba, Cristina draga. Si doare rau schimbarea, dar e asa de bine dupa!…
La multi ani!
In timp ce citeam ma gandeam eu cum mi-as boteza anul ce da sa explodeze de enegie creativa, de fericire, de imbratisarea lui DA, de pozitivism si cate si mai cate.
Nici nu terminasem articolul, cand in minte sa fi ascultat glasul care ma tot imbie de la o vreme incoace: Anul Visurilor implinite si al Daruirii Din Ce Nu Am…
M-ai provocat sa spun o poveste, dar la timpul potrivit fi-va
“Anul lui DA?” Super, Georgiana!
“Anul aruncarii in valuri?” Cu curaj! Ce zici??
Am vazut “Yes Man”, cu Jim Carey. Dincolo de comedioara draguta, ideea e geniala: spunand DA provocarilor, spui DA propriei vieti.
DA sa fie pentru tine! Nu numai aici, ci si-n viata, daca intelegi ce vreau sa spun…
Sa nu ma uiti! Nici cu povestea, nici cu… Povestea!
[...] Comentarii « Frământare [...]
Anul “reaşezării în matcă”.
Cam demult îl tot aştept. Parcă-n ultimii ani totul se adunase ca un roi fără matcă.
Imi place mult. Si eu simt nevoia reasezarii. 2010 a fost un an cu mari schimbari pentru mine. Benefice. Vreau, insa, mai mult – sa-mi gasesc drumul uitat pe undeva. Sa ma intorc acolo unde mi-e cel mai bine. Prietenii stiu de ce!…
Va fi un an asa dupa cum iti doresti, Maria! Stiu sigur asta. Mi-a spus un spiridus roscat, ciufulit si cu pistrui
@Isis: Ah, am incercat
Multumesc la fel 
[...] (link aici : http://tabakera.wordpress.com/2011/01/05/framantare/) [...]
[...] exemplul frumos al autoarei “Tabakerei”, imi voi boteza si eu fiecare an. Dupa multe framantari, raspunsul a venit de la sine, natural, [...]
[...] sa ma perfectionez in acest sens, iar 2012 mi-ar putea fi Anul ascultarii cu măiestrie, conform obiceiului casei. Am facut chiar si primii pasi pe drumul asta, dand la schimb picatura de sangvinic exuberant din [...]
[...] a fost, fara indoiala, Anul calatoriilor. Mare mi-a fost framantarea pana sa-i aleg un nume si, desi nu stiam ce avea sa urmeze – se pare ca l-am nimerit. Paris, [...]