Mi-am propus sa nu pun in Tabakera nimic trist sau negativ. Si totusi… macar un gand scurt si tarziu, la-nceput de noapte noua, dupa alti douazeci de ani… Nu te opri prea mult asupra lui, e doar pentru mine. Pentru tine… aici!
Azi ai implini 69 de ani, daca n-ai fi plecat de langa noi la 49. Cate s-au schimbat de atunci… Si ce dor imi este!…
Oh… e pentru sufletul sufletului acest cântec. Şi tatăl meu a plecat
Şi mi-este dor într-un fel în care nu m-am ostoit niciodată. Pentru că îmi era dor de el încă de când trăia…
Mulţumesc pentru acest cântec splendid. M-am gândit la el şi l-am îmbrăţişat cu surâsul, cu nostalgia. Îţi mulţumesc
Bine ai venit, draga mea Deea! Imi permit sa-ti zic asa pentru ca-mi esti cu adevarat draga. Te citesc de ceva timp, ma emotioneaza trairile tale, ma tulbura cuvintele… Daca inca nu am comentat este pentru ca inca nu m-am umplut de ele. Ma bucur sincer ca ai ajuns tu la Tabakera mea, azi.
Nici eu nu m-am domolit vreodata. Nici acum. E o zi pe care n-o uit si am simtit nevoia sa las un cuvant aici, pentru mine. Atat. Stiu ca intelegi…
Da, cantecul este extraordinar. Il ascult de ceva vreme si ma linisteste de fiecare data, chiar daca pare ca rascoleste sufletul. Ma bucur ca ai vibrat si tu.
Dor? Nu este suficient acest cuvant… Ne-ar trebui un cuvant compus din “dragoste”, “recunostinta”, “durere”, “singuratate” si poate si altele.
Nimic nu poate fi comparat cu senzatia de gol interior, mergand pana la rau fizic, pe care o am de fiecare data cand vreau sa o simt pe mama langa mine. Se intampla chiar sa o simt, sa o vad cu coada ochiului sau sa-i aud rasuflarea… Sau poate mi se pare? Ma incapatinez sa cred ca o stea este a ei, iar eu voi merge acolo, candva… Ei nu pot sa dispara pur si simplu, amintirea lor nu este destul. Totusi, viata noastra continua….
Te admir pt. al tau dor, dupa 20 de ani. Vreau sa cred ca va fi si pt. tine o reintalnire, candva, intre stele.
A lui Alexandru sotie
Ce-as putea spune mai mult sau mai bine decat ai spus tu deja?…
Sunt calde si profunde cuvintele tale, Tunde. Le-am primit cu drag, eram intr-o camera de hotel din… Cluj! Noaptea era tarzie, iar eu ravasita de intalnirea pe care tocmai o avusesem si despre care voi povesti, dar nu acum. Am vrut sa-ti raspund imediat, trimitandu-va o multumire si o salutare din Cluj voua, clujenilor, dar n-am fost in stare. Ma coplesise emotia… O fac acum, sunteti speciali pentru mine. Sincer. Multumesc.
Un gând pios şi o rugăciune pentru tatal tau.
Extraordinara piesa, Maria! Mi-a ajuns la suflet!
Multumesc mult. Mult!…
intradevar viata are cateva momente de rascruce care fac diferenta. depinde de cat de tare esti din punct de vedere psihic si cat inveti din ele. si eu am avut o multime de evenimente foarte dureroase, poate prea multe pentru varsta mea, dar in mod miraculos creierul meu le-a trecut pe toate la “repressed memory” (nush exact cam care ar fi traducerea pentru aceasta fraza), pur si simplu le-am ascuns undeva in creier si este ca si cand nu s-ar fi intamplat. daca toata lumea ar putea face asta poate s-ar trece mai usor peste tragedii.
Si eu le ascund, Adrian. In creier, in inima… Si uit. Dar uneori imi amintesc ca s-a intamplat, totusi. Nu sunt chiar atat de puternica precum as vrea…
[...] de la poarta Gradinii Botanice, o inima ying-yang si un Ich liebe dich, un mesaj emotionant de la Tunde, o piesa extraordinara de la Maria, niste fotografii facute din fuga, multe ganduri calde, cateva [...]
[...] descoperit acum câteva zile în pagina lui Isis care îşi amintea de tatăl plecat. Şi m-a răscolit. Pentru că şi tatăl meu este Dincolo. Dar [...]