Azi, despre SENIORI.
- Doctorito, daca-mi mai zici vreodata “domnule”, n-or sa-ti mearga afacerile! Zi-mi Viorel, iar nevesti-mii Nadia. Cresterea personala trebuie sa inceapa cu povestile unor oameni de succes, la fel cum copiii cu povesti incep sa creasca, spunea el. Eu ii ziceam Domnul C. Fost director general de mare companie, azi pensionar, cu douazeci si ceva de ani mai mare ca mine si cu o statura care impunea respectul. Puteam risca sa nu-mi mearga afacerile? Categoric nu! Azi le zic Viorel si Nadia si caut oameni de succes, ca si modele in viata. Am gasit cativa.
*
– N-am inteles niciodata de ce le placea lorzilor englezi sa mearga o seara pe saptamana la un club al lor, unde mai vorbeau despre vreme, mai beau un scotch, mai barfeau pe cineva, mai jucau un bridge… Azi inteleg, eu insami vin cu placere la un astfel de club, cu oameni tineri care… mai discuta despre afaceri, mai danseaza un menuet sau merengue, mai gandesc pozitiv, mai incurajeaza pe cineva… zice Lucia, de la cei 68 de ani ai sai. Daca ea mi-a deschis mintea astfel, pot eu sa mai stau deoparte? Categoric nu! Merg la club saptamanal si vin in contact cu adevarati… lorzi!
*
Elvira are 71 de ani si danseaza de la 66. De patru ori pe saptamana, de cinci ani… Admirabil! Se tine si se simte bine. Pot eu sa nu accept provocarile? Categoric nu! Merg si dansez martea si joia.
*
- Ai emotii cand urci pe scena, in fata catorva sute sau mii de oameni? E firesc. Napoleon spunea: “Cine n-are emotii inaintea bataliei, nu merita s-o castige.” O sa fie bine! Desi e colonel, vrea sa fie strigat Nicu-Bunicu, asa cum ii zice Ruxi, nepoata lui de numai cativa anisori. Pot eu sa nu tin cont de cuvintele lui, daca insusi Napoleon a trecut prin asta? Categoric nu! Urc pe scena, vreau sa tin sala in mana si… mi-e frica. Dar incerc sa fiu un profesionist si imi repet in gand: Inseamna ca merit s-o castig…
*
- Cand simti ca s-a cascat o prapastie intre tine si altcineva… arunca-ti inima peste prapastie, Iuliana! O cheama Victoria, dar eu ii zic Lady Vi. Este cea care, fara a-mi darui echilibru, m-a incurajat mai mult decat a facut-o altcineva, atunci cand am avut nevoie. Pot eu sa-mi permit sa nu trec peste, oricat de greu mi-ar fi? Ce scuza as putea gasi?
*
Ea s-a stins, dar cand eram copil i-am auzit de multe ori vorba: Credinta o sa-nvinga stiinta. E bunica mea. Asculta Europa Libera tare – era cam surda. Anchetata fiind, zicea: De unde sa stiu eu ce ascult acolo? Eu mut radioul pe posturile unde se aud popi cantand! Anii au trecut si la radioul multor masini in care am urcat canta preotii… Oare credinta a invins stiinta? Pot eu sa nu cred in Dumnezeu? Categoric nu! Chiar daca nu merg regulat la o biserica, fiecare rugaciune tacuta a mea incepe cu recunostinta pentru tot ce am deja…
sursa foto: Google
Foarte frumoasa argumentatia asta. Lucrurile evidente nu pot fi niciodata ignorate.
Inteleg ca daca altii te-au invatat ce inseamna relatiile interumane si dragul cu care te poti adresa unei persoane la persoana I, anuland astfel raceala si distanta pronumelui de politete, incerci acum sa-i inveti si tu pe altii sa faca acelasi lucru (despre mine e vorba aici
Mereu am admirat oamenii care stiu sa imbatraneasca frumos si sa nu se lase invinsi de ani. Nu stiu daca eu voi izbuti sa fac asta, dar am avut si voi avea, cred, multe modele care au reusit sa faca asta sau care mi-au vorbit atat de frumos despre lucrurile astea.
Important este sa devenim noi insine modele pentru cineva. E doar un alt vis al meu…
Mi-au placut mult invataturile de la Napoleu si de la bunica
) 
Multumesc ca te pot tutui! Cu mare placere o fac, cand omul celalalt isi doreste, chiar ma bucur..
Si eu o sa vreau o relatie cat mai neformalizata, la orice varsta..
[...] rapid, asa cum le sade bine! Pentru ca au facut spectacol amandoi, pret de un dans! Cat sa-i zica Viorel, de la cei 70 de ani ai sai: “Radule, era sa fac infarct cand te-am [...]
[...] Concluzia mea… Pot eu sa nu? [...]